Durerea cervicală - durere de spate în regiunea gâtului

©

Autor: Dr. Purtan Teodora

Durerea de coloană cervicală, cunoscută în termeni medicali și sub denumirea de „cervicalgie”, este definită din punct de vedere clinic prin apariția unei dureri sau a unui disconfort la nivelul coloanei cervicale, în regiunea sub occipitală, la nivelul cefei și în regiunea posterioară a gâtului.

Durerea cervicală este determinată, de cele mai multe ori, de anumite activități care necesită adoptarea unei poziții vicioase, precum munca îndelungată la calculator, croșetarea sau realizarea altor activități manuale pe termen lung, etc. Totodată, o poziție vicioasă adoptată în timpul somnului, poate duce la apariția durerii cervicale. În acest ultim context, durerea dispare în aproximativ patru sau șase săptămâni prin tratament corespunzător, care presupune ombaterea simptomatică a durerii, renunțarea la activitățile care duc la apariția durerii cervicale, adoptarea unui program regulat de exerciții fizice și frecventarea periodică a ședințelor de fizioterapie.

Durerea cervicală apărută în urma unor leziuni traumatice, precum căderile de la înălțime soldate cu apariția herniei de disc, poate fi ameliorată prin intervenție chirurgicală de corectare a herniei sau poate dispărea spontan în aproximativ trei luni, prin tratament medicamentos simptomatic.

Durerea cervicală apărută în cadrul traumatismelor de coloană cervicală, în cazul unui accident de mașină, prin realizarea unor mișcări bruște pendulare, poate fi ameliorată în aproximativ 6-12 luni, cu persistența însă a unei dureri recurente care poate apărea ocazional în anumite circumstanțe mai deosebite. Durerea apărută în cadrul traumatismelor debutează brusc, are caracter acut, este intensă și poate fi însoțită de edem local sau echimoză.

În funcție de timpul scurs de la debut, durerea de coloană cervicală poate fi acută sau cronică. Durerea cervicală cronică poate fi însoțită de anumite afecțiuni precum spondiloza cervicală, stenoza cervicală spinală (caracterizată prin îngustarea canalului carpian), poate apărea pe fondul îmbătrânirii organismului sau poate fi datorată unor activități fizice îndelungate și solicitante.

Durerea cervicală poate fi însoțită de anumite manifestări clinice precum fatigabilitate, iritabilitate, insomnie și alte tulburări de somn, alterarea marcantă a calității vieții persoanelor în cauză.

Formele severe de durere cervicală pot duce la instalarea depresiei (în cazul durerii fără răspuns la tratamentul medicamentos administrat) și la sindromul dependenței de medicamente (în cazul durerior care răspund la tratamentul medicamentos administrat). [1], [2], [3], [4], [5]

Cauze și factori de risc

Factorii etiologici care duc la apariția durerii cervicale sunt reprezentați de următoarele aspecte fiziologice sau patologice:

• Anumite activități vicioase (precum efectuarea unor mișcări repetate care implică mobilizarea unei grupe de mușchi, ligamente, tendoane și articulații; punerea în tensiune a acestora poate duce la senzația de constricție sau durere cervicală) care se soldează cu apariția entorsei, a întinderii musculare sau a spasmului musculaturii cervicale. Aceste activități pot fi reprezentate de: menținerea îndelungată a capului într-o poziție incomodă (cititul sau scrisul îndelungat care necesită menținerea capului aplecat, poziția adoptată în timpul vorbirii la telefonul mobil, dormitul pe o pernă doarte înaltă, muncă fizică intensă care necesită utilizarea cu predominanță a porțiunii superioare a corpului precum munca în construcții, etc.).
• Stresul fizic și psihic intens
• Traumatismele cervicale (precum accidentele de mașină, loviturile puternice în regiunea feței, a gâtului sau a spatelui, traumatismele de coloană cervicală apărute în cadrul exercițiilor sportive, plăgi penetrante la nivel cervical determinate de înjunghiere sau strangulare, entorsa, întinderea sau luxația cervicală, leziunile măduvei spinării, hernia de disc cervicală care presupune ruperea discului intervertebral la nivelul coloanei cervicale)
• Spondiloza cervicală
• Stenoza spinală cervicală
• Scolioza
• Meningita
• Gripa
• Fibromialgia
• Spondilita anchilozantă
• Poliartrita reumatoidă
• Torticolisul
• Infarctul miocardic acut sau luxația temporo-mandibulară, care pot duce la apariția așa-numitei „dureri cervicale referite”, caracterizată prin apariția unei dureri într-o altă zonă a corpului, în afara regiunii în care este localizată afecțiunea de fond, cu iradiere în alte segmente ale organismului
• Administrarea anumitor medicamente.

Totodată, pot fi descriși anumiți factori de risc care pot favoriza apariția durerii de coloană cervicală. Aceștia sunt reprezentați de:

• adoptarea acasă sau la locul de muncă a unei poziții vicioase care pune în tensiune coloana cervicală
• munca fizică grea și îndelungată
• fumatul
• obezitatea
• abuzul de anumite medicamente
• depresia
• lipsa condiției fizice și a exercițiilor sportive
• vârsta înaintată. [3], [4], [5]

Semne și simptome clinice

Durerea cervicală este reprezentată de durerea localizată la nivelul bazei craniului și în regiunea superioară a umerilor. De aici, durerea poate iradia la nivelul brațelor sau în regiunea superioară a spatelui. Durerea cervicală poate prezenta intensități variabile, poate fi agravată de mișcările corpului și a capului și se ameliorează în repaus sau la administrarea de antialgice.

Durerea cervicală poate fi însoțită de următoarele manifestări clinice:

• cefalee (care poate persista timp îndelungat),
• hipoestezie (scăderea sensibilității într-o anumită regiune a corpului),
• parestezii,
• slăbiciune musculară resimțită cu predominanță la nivelul mâinilor și a brațelor,
• amorțeli sau slăbiciune musculară la nivelul membrelor inferioare,
• pierderea controlului sfincterian,
• amețeli,
• tulburări vizuale (precum oboseala ochilor, vedere încețoșată),
• tulburări auditive,
• fatigabilitate,
• iritabilitate,
• tulburări de concentrare și atenție,
• tulburări de somn.

În caz de persistență îndelungată, durerea cervicală se poate croniciza ducând la dificultate în realizarea diferitelor activități fizice zilnice și la alterarea marcantă a calității vieții bolnavului în cauză. Pe termen lung, durerea cervicală cronică poate duce la apariția unor complicații precum depresie, anxietate și oboseală cronică.

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni care duc la apariția durerilor de coloană cervicală și tabloul clinic care le caracterizează:

Spondiloza cervicală

Este o afecțiune caracterizată prin modificarea patologică a oaselor, a vertebrelor, a discurilor intervertebrale și a articulațiilor de la nivelul gâtului, principalul factor etiologic fiind reprezentat de înaintarea în vârstă. Bolnavii diagnosticați cu spondiloză cervicală pot acuza:

• durere la nivelul coloanei cervicale,
• senzația de înțepenire a gâtului,
• cefalee cu punct de plecare de la nivelul bazei gâtului,
• limitarea mobilității gâtului,
• durere localizată în umeri sau la nivelul brațelor cu iradiere în degete,
• perceperea de către bolnav a unor pocnituri sau a altor sunete în timpul mobilizării gâtului.

Stenoza spinală cervicală

Este o afecțiune caracterizată prin îngustarea canalului spinal de la nivelul coloanei cervicale. Din punct de vedere clinic, stenoza spinală cervicală se caracterizează prin:

• rigiditate cervicală,
• tulburări de echilibru,
• cervicalgie,
• amorțeli ale coloanei cervicale,
• durere și amorțeli localizate cu predominanță la nivelul membrelor superioare și inferioare,
• tulburări de mers (împiedicări frecvente, târșâirea picioarelor).

Boala este, în majoritatea cazurilor, asmptomatică în stadiile incipiente, devenind clinic manifestă doar în momentul apariției sindromului de compresiune la nivelul măduvei sau a nervilor spinali.

Scolioza

Este o afecțiune caracterizată prin deformarea coloanei vertebrale care presupune apariția patologică a unei curburi la nivelul coloanei vertebrale și devierea laterală a acesteia în raport cu linia verticală normală a corpului. Principalele semne clinice specifice scoliozei sunt:

• inegalitatea umerilor,
• înclinarea spre o parte a corpului,
• înălțime inegală a umerilor,
• asimetria articulației coxofemurale (unul dintre șolduri este mai înalt decât celălalt),
• proeminența unuia dintre omoplați față de celălalt,
• ascensiunea unilaterală a coastelor.

Bolnavii diagnosticați cu scolioză pot acuza dureri de spate (inclusiv la nivelul coloanei cervicale) și dificultăți de respirație.

Meningita

Reprezintă o infecție a meningelui (membrana protectoare care învelește creierul și măduva spinării). Din punct de vedere clinic, meningita se caracterizează prin:

• febră,
• cefalee intensă,
• rigiditate și durere a coloanei cervicale,
• mialgii,
• artralgii,
• stare generală alterată,
• fotofobie,
• tahipnee,
• extremități reci,
• paloare tegumentară,
• confuzie,
• somnolență,
• iritabilitate,
• convulsii.

Fibromialgia

Este o afecțiune cronică a musculaturii și a țesuturilor moi din organism (tendoane, ligamente, etc.) caracterizată clinic prin:

• durere musculară cronică (inclusiv a musculaturii aflate în componența gâtului),
• oboseală,
• migrene,
• redoare matinală,
• tulburări de somn,
• tulburări de concentrare și atenție,
• parestezii,
• senzația de anestezie a diferitelor segmente ale corpului,
• artralgii,
• prurit tegumentar,
• slăbiciune musculară.

Fibromialgia poate fi însoțită de alte afecțiuni, precum sindromul de intestin iritabil, anxietatea, depresia, sindromul Raynaud.

Poliartrita reumatoidă

Este o boală inflamatorie și autoimună, caracterizată prin afectarea distructivă și deformantă a articulațiilor de la nivelul membrelor superioare și inferioare. Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin:

• durerea, înroșirea și tumefierea articulațiilor afectate,
• impotență funcțională locală,
• dureri generalizate (inclusiv la nivelul coloanei cervicale),
• scădere ponderală,
• inapetență,
• slăbiciune musculară,
• oboseală,
• febră ușoară,
• uscăciunea ochilor și a gurii
• tulburări de somn,
• transpirații,
• depresie.

Spondilita anchilozantă

Este o afecțiune inflamatorie cronică localizată la nivelul coloanei vertebrale, a umerilor, a genunchilor, a coapselor, a ligamentelor și a tendoanelor aflate în vecinătatea articulației afectate. Din punct de vedere clinic, spondilita anchilozantă se caracterizează prin:

• durere localizată la nivelul coloanei vertebrale (inclusiv a coloanei cervicale),
• dureri toacice,
• pierderea flexibilității și redoare matinală a articulațiilor afectate,
• dureri osoase la atingere.

Durerea de coloană cervicală apărută în cadrul spondilitei anchilozante crește în intensitate în decursul a câtorva luni de la apariție, este mai accentuată dimineața și după repaus prelungit, de cele mai multe ori trezește noapte bolnavul din somn, acesta simțind nevoia să facă câteva exerciții fizice înainte de a se așeza înapoi în pat și este însoțită de redoare matinală severă, cae durează aproximativ 30 de minute în fiecare dimineață. Boala poate afecta și alte articulații din organism, precum articulația scapulo-humerală, articulația cotului sau a genunchilor, articulațiile coastelor (care se pot solda cu limitarea mișcărilor respiratorii).

Bolnavii cu spondilită anchilozantă mai pot prezenta:

• scădere în greutate,
• febră,
• transpirații nocturne,
• anorexie,
• durere oculară,
• vedere încețoșată,
• lăcrimare excesivă,
• eritem ocular,
• fotofobie și
• alte manifestări clinice specifice cordului și plămânilor.

Torticolisul

Reprezintă contractura musculaturii gâtului, care poate fi însoțită de durere cervicală și limitează în mare măsură mișcările de rotație a extremității cefalice. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic. Investigații utile

Orice durere localizată la nivelul coloanei cervicale trebuie investigată corespunzător, pentru investigarea corectă a bolii de fond, pentru administrarea tratamentului corespunzător și pentru a preveni apariția diferitelor complicații posibile.

Diagnosticarea bolii de fond se realizează în urma efectuării anamnezei complete, a examinării clinice a bolnavului și în urma efectuării unor serii de investigații paraclinice (radiografie simplă de coloană, CT, RMN, etc.).

Anamneza trebuie să cuprindă momentul în care a debutat durerea de coloană cervicală, durata care s-a scurs din momentul apariției și până în prezent, condiții de agravare sau ameliorare, informarea cu privire la alte afecțiuni de care suferă bolnavul sau alte boli cronice existente în familie, condiții de viață și munc, etc.

La examinarea clinică a bolnavului, medicul poate culege informații cu privire la zonele de localizare și de iradiere a durerii, intensitatea durerii, prezența altor semne clinice sugestive, decelarea anumitor poziții vicioase coloanei bolnavului, etc.

Pentru diagnosticarea imagistică a bolii de fond este necesară efectuarea următoarelor investigații paraclinice: radiografie simplă de coloană, CT, RMN, scanare osoasă, electromiografie, mielogramă, testul vitezei de conducere nervoasă, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Tratamentul simptomatic administrat în cazul durerilor de coloană cervicală presupune aplicarea locală de gheață sau căldură, hidroterapie, masaj, stimulare electrică transcutanată și administrarea de analgezice și antiinflamatoare (precum Tramadol, Ibuprofen, Aspirină, Acetaminofen, Naproxe, etc.) pe cale orală, injectabilă sau sub formă de unguent cu aplicare locală.

Totodată, este necesară administrarea tratamentului etiologic de combatere a bolii de fond. [1], [2]