Durerea axilară (sub braț)

Durerea axilară - cunoscută în termeni populari sub denumirea de durere la sub braț - este o manifestare clinică mai puțin frecventă întâlnită în practica medicală.

Durerea axilară poate fi înregistrată atât la femei, cât și la bărbați și poate fi expresia unei varietăți de patologii, de la banala foliculită, la metastazele ganglionare a unor anumite forme de cancer. Până în momentul identificării factorului declanșator, durerea axilară reprezintă pentru mulți bolnavi un semn de îngrijorare.

Cauzele durerii axilare

Principalele afecțiuni care pot duce la apariția durerii sub braț:

• Foliculita (inflamația firului de păr), hidradenita sau alte inflamații locale, datorate igienei deficitare
• Alergia locală la anumite substanțe chimice conținute de către produsele cosmetice utilizate
• Adenomul gras subcutanat de dimensiuni mari
• Infecția acută cu stafilococ
• Zona zoster
• Leucemiile
• Limfoamele
• Tuberculoza
• Anemiile
• Mastita
• Metastazele ganglionilor axilari, apărute în cadrul diferitelor tipuri de cancer (precum cancer mamar)
• Anumite leziuni ale brațului sau ale umărului
• Limfadenita și limfangita infecțioasă (inflamația ganglionilor și a vaselor limfatice aflate în componența axilei)
• Abcesul sau flegmonul axilar
• Escoriații axilare
• Anumite infecții virale, precum gripa, etc. [3], [4], [5]

Manifestări clinice care însoțesc durerea axilară în cadrul diferitelor tipuri de patologii

Durerea sub braț poate fi însoțită de numeroase alte manifestări clinice, în funcție de boala de fond.

În contextul foliculitei axilare, durerea axilară poate fi însoțită de apariția pe suprafața pielii a numeroase pete roșii sau a unor coșuri de culoare albă, prurit cutanat local și sensibilitate crescută a pielii la atingerea zonei respective.

Durerea axilară apărută în cazul hidradenitei localizate la nivelul axilei, poate fi însoțită de apariția unor puncte negre sau a unor pustule la acest nivel și decelarea unor noduli dureroși la palparea zonei respective.

În cazul infecției cutanate acute cu stafilococ poate apărea durere axilară însoțită de erupție cutanată cu vezicule roșii intens, pline cu puroi, inflamarea vaselor limfatice locale și decelarea unei umflături la nivelul zonei axilare. Printre infecțiile cutanate determinate de stafilococ se numără furunculul, celulita stafilococică, impetigo și sindromul pielii opărite. Fiecare din cele patru infecții cutanate pot fi localizate și la nivel axilar.

Printre simptomele specifice mastitei se numără durere axilară însoțită de adenopatie axilară. Tegumentul de la nivelul sânului inflamat capătă aspectul particular de coajă de portocală, este cald, dureros, eritemațiat, tumefiat; sânul inflamat crește în dimensiuni iar local pot apărea prurit cutanat.

Metastazele axilare sunt specifice cancerului mamar. Durerea axilară apărută în acest context mai poate fi însoțită și de alte simptome caracteristice, precum dureri la nivelul oaselor coxale, a sternului sau a coloanei vertebrale (datorate metastazelor osoase), oboseală, dispnee, hemoptizie și durere toracică (datorate metastazelor pulmonare), inapetență, oboseală extremă și icter (în cazul apariției concomitente a metastazelor hepatice), cefalee, confuzie, tulburări de memorie, tulburări de vedere și alte manifestări neurologice (în cazul apariției metastazelor cerebrale).

Durerea axilară apărută în contextul limfadenitei și/sau a limfangitei axilare poate fi însoțită de febră, adenopatie axilară, imprimarea unei poziții particulare a corpului și a mâinilor, hiperemie, febră, frisoane, creșterea temperaturii locale, senbibilitate crescută a zonei axilare la palpare.

Majoritatea infecțiilor cutanate apărute la nivelul zonei axilare pot fi caracterizate prin durere axilară, apariția pe suprafața pielii axilei a leziunii cutanate caracteristice, creșterea temperaturii locale, hiperemie locală, tumefierea zonei afectate, febră, frisoane.

Durerea axilară apărută în cadrul anemiilor poate fi însoțită de alte manifestări specifice, precum glosită, coilonichie (unghii concave), ulcerații sau fisuri la colțurile gurii (cheilită angulară), oboseală, paloare tegumentară, cefalee, vertij, palpitații, dispnee de efort, tahicardie, dezvoltare mintală anormală, afectare psihomotoie, sindromul picioarelor neliniștite, etc.

Durerea axilară apărută în cadrul leucemiilor poate fi datorată adenopatiei axilare, secundară infiltrării leucemice la nivelul ganglionilor axilari și poate fi însoțită de sindrom anemic (paloare tegumentară, astenie, oboseală, dispnee de efort, palpitații), sindrom hemoragipar (gingivoragii, epistaxie, echimoze, hemoptizii, metroragii, sufuziuni hemoragice), infecții multiple și repetate, hepatomegalie, splenomegalie, dureri osoase, apariția leucemidelor, hipertrofie gingivală, hemoragii retiniene, confuzie, hipoxie.

Durerea axilară apărută în cadrul limfoamelor poate fi însoțită de adenopatii axilare, supradiafragmatice, supraclaviculare și laterocervicale, mediastinale, hepatomegalie, splenomegalie, febră, scădere în greutate, transpirații profunde, durere la ingestia de alcool, prurit, tulburări neurologice, infiltrate extraganglionare (la nivelul glandei mamare, a peretelui toracic, a pleurei, leziuni osoase).

Durerea axilară poate apărea în contextul tuberculozei, în asocierea altor manifestări, precum limfangită, adenopatie hilo-mediastinală, astenie, scădere în greutate, febră sau stare subfebrilă prelungită, transpirații nocturne, tuse uscată care persistă mai mult de trei săptămâni, dispnee, scăderea performanțelor fizice și intelectuale, adenopatii voluminoase (inclusiv adenopatii axilare), hemoptizii.

În plus, există o formă particulară de tuberculoză denumită tuberculoza ganglionară, care reprezintă localizarea secundară a infecției la nivelul grup de ganglioni limfatici. Cel mai frecvent, tuberculoza ganglionară se localizează la nivelul ganglionilor axilari (cu apariția adenopatiei și a durerilor axilare), la nivelul ganglionilor inghinali (cu apariția adenopatiei și a durerilor inghinale), la nivelul ganglionilor laterocervicali unilaterali sau la nivelul ganglionilor aflați în planurile mai profunde. Inițial, apare inflaamția ganglionilor respectivi (periadenită), care îmbracă un aspect pseudotumoral; ulterior, procesul inflamator colicvează și fistulizează la piele. În caz de afectare a ganglionilor axilari sau laterocervicali, leziunea inflamatorie se cicatrizează, iar mai apoi se retractă, cu apariția aspectului caracteristic de gât scrofulos. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticarea diferitelor tipuri de afecțiuni care duc la apariția durerii axilare

Se recomandă prezentarea de urgență la medic pentru un consult de specialitate. Medicul va urmări anamneza, examenul clinic amănunțit al bolnavului și recomandarea unei serii de investigații paraclinice, pe care acesta va urma să le efectueze, pentru identificarea cu exactitate a bolii.

Anamneza trebuie să cuprindă informații cu privire la momentul apariției durerii axilare, anumiți factori declanșatori, anumite simptome însoțitoare, factori cu potențial de ameliorare a durerii axilare, alte boli de care suferă bolnavul și boli prezente în familie, condiții de viață și de muncă ale bolnavului, medicamente administrate, dacă fumează sau consumă alcool, etc.

Examenul clinic trebuie să cuprindă inspecția și palparea zonei axilare, moment în care medicul va decela orice semn clinic sugestiv pentru un anumit tip de patologie.

Investigațiile paraclinice recomandate bolnavului cu durere axilară sunt hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui, examen radiologic al toracelui, tomografie computerizată toraco-abdominală, rezonanță magnetică nucleară, culturi bacteriene, hemoleucogramă, deterinarea markerului tumoral pentru sân CA 15-3, ecografie mamară, mamografie, mielograma, investigații citogenetice și moleculare (în caz de suspiciune a limfoamelor sau a leucemiilor), imunofenotipizarea, puncția lombară și examenul lichidului cefalorahidian, determinarea reacției la tuberculină și examenul sputei pentru identificarea bacilului Koch, biopsie și examen histopatologic (în caz de suspiciune a unei afecțiuni neoplazice), etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratamentul durerilor axilare

Principala metodă de combatere a durerii axilare este indentificarea și combaterea bolii care a dus la apariția acesteia.

Tratamentul simptomatic - reprezentat de medicația antiinflamatorie și analgezică - acționează pentru un timp limitat, iar după dispariția efectului medicamentos, durerea de sub braț revine. Singurul tratament eficient este cel al bolii de fond. Tratând cauza, efectul, adică durerea sub braș, nu va mai apărea. În lipsa tratamentului etiologic, durerea axilară va persista după sistarea tratamentului simptomatic.

• Tratamentul foliculitelor, hidradenitelor și a altor inflamații locale care pot apărea, constă în antibioterapie, în cazul infecțiilor bacteriene și în medicație antiinflamatorie. Se pot utiliza atât medicamente cu administrare orală, cât și medicamente cu aplicare locală. În cazul formelor severe de foliculită se poate apela la tratamentul chirurgical care presupune incizie și drenajul colecției purulente.
• În cazul infecției axilare cu stafilococ, se recomandă antibioterapie.
• Tratamentul mastitei constă în administrarea de antibiotice pe cale orală sau cu aplicare topică și antiinflamatoare nonsteroidiene.
• Combaterea anemiilor se poate realiza prin administrarea de fier, de acid folic sau de vitamina B12, în funcție de deficitul prezent. În cazul anemiilor hemolitice, se poate apela la administrarea corticoterapiei, administrarea de acid folic, administrarea alcaloizilor de Vinca Rosea, administrarea unor doze mari de imunoglobuline pe cale intravenoasă, administrarea de agenți alchilanți, administrarea de alfa-Interferon, plasmafereză, splenectomie sau terapia cu Mabthera.
• Tratamentul leucemiilor constă în chimioterapie, radioterapie, corticoterapie, transplant autolog sau allogen de celule stem, terapie cu anticorpi monoclonali și terapie intratecală (pentru prevenirea metastazării la nivelul sistemului nervos central).
• Combaterea lmfoamelor se poate realiza prin chimioterapie, radioterapie și prin combinarea celor două forme terapeutice.
• Tratamentul metastazelor axilare, secundare extinderii neoplasmului mamar, constă în chimioterapie, radioterapie și intervenție chirurgicală, în cazul tumorilor axilare de dimensiuni mai reduse.
• Combaterea abceselor, furunculelor sau a celorlalte infecții cutanate apărute la nivel axilar se poate realiza prin administrarea orală și locală (creme, unguente) a antibioticelor. În formele severe se recomandă incizie chirurgicală și drenaj.
• Durerea axilară, însoțită de adenopatie axilară, apărute în contextul unor infecții virale, precum gripele, cedează la administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene și medicație analgezică.
• Tratamentul tuberculozei constă în administrarea medicamentelor antituberculoase de primă linie sau de linia a-II-a. [1], [2], [3], [4], [5]