Durere sau înțepătură în talpă

©

Autor: Dr. Roberto Stefan Bacusca

Durerea în talpă este un simptom ce se manifestă ca urmare a prezenței unei afecțiuni traumatologice sau neurologice la nivelul acestei regiuni anatomice. Una dintre cele mai frecvente patologii care generează acest disconfort localizat este fasciita plantară, în special în rândul alergătorilor și a persoanelor care merg mult sau sunt nevoite să petreacă mult timp în poziție ortostatică. De asemenea, durerea în talpă se întâlnește și în cadrul clinic al neuropatiei diabetice, o complicație extrem de frecventă întâlnită la pacienții diabetici.
În continuare vă oferim o abordare comparativă între patologiile generatoare de durere sau înțepătură la nivel plantar.

Care sunt afecțiunile care pot cauza durere sau înțepătură în talpă?

Fasciita plantară și pintenul calcanean:

Inflamația fasciei se datorează iritației și suprasolicitării acestei aponevroze (bandă fibroasă de țesut conjunctiv) care se întinde de la tuberozitatea calcaneană până la capetele distale ale oaselor metatarsiene. Funcția acestei fascii este de a susține bolta piciorului, iar lezarea ei determină:
- durere la nivelul călcâiului
- disconfortul apare din momentul efectuării primilor pași dimineața
- o perioadă lungă de repaus (de exemplu o călătorie lungă cu mașina) poate declanșa apariția simptomului
- intensitatea durerii crește după efortul fizic, la flexia piciorului, la apăsare, sau la îndreptarea degetelor în jos
- dorsiflexia este limitată
Netratarea acestei afecțiuni determină cronicizarea inflamației și formarea unui pinten calcanean la locul inserției fasciei pe tuberozitatea calcaneană. Această patologie osoasă este cunoscută sub denumirea de „ciocuri la călcâie”. Simptomatologic se manifestă asemenea fasciitei întrucât formațiunea osoasă este cauza care irită banda fibroasă, cauzând cronicizarea inflamației.
Dacă pintenul este ușor de identificat la examenul radiologic, inflamația poate necesita efectuarea unui RMN (examenul cel mai sensibil pentru țesuturile moi), deși, de obicei, diagnosticul este stabilit doar prin efectuarea anamnezei și a examenului clinic. (1, 2, 3)

Neuropatie Diabetică:

Organizația Mondială a Sănătății a stabilit că în anul 2014 au existat în toată lumea 422 milioane de pacienți diabetici, iar numerele sunt în continuă creștere. Jumătate dintre persoanele diagnosticate cu această afecțiune, dezvoltă de-a lungul vieții neuropatie periferică, un termen medical care indică lezarea nervilor periferici (care nu intră în componența sistemului nervos central). În cadrul afecțiunii diabetice, degradarea țesutului nervos se datorează dezechilibrului metabolic specific acestei patologii endocrinologice.  Disfuncțiile nervoase de la nivelul piciorului se manifestă astfel:
- durere în talpă și în profunzime
- are caracter de arsură chinuitoare
- sunt prezente furnicături și amorțeli
- de obicei afectarea este simetrică
- disfuncțiile neuronale sunt senzitive și motorii
- simptomele încep din partea cea mai distală a extremitățiilor
- deficitele sunt întâlnite și la mâini, în partea anterioară a trunchiului sau la vertexul extremității cefalice (cap)
- ușor de remarcat de către pacienți este pierderea percepției la atingerea ușoară, presiune, vibrații sau poziția articulațiilor
Glicemia este un parametru biochimic care trebuie măsurat tot timpul și ținut în limite normale. Examenul clinic poate evidenția și alte complicații datorate diabetului. Reprezentativ este testul diapazonului care măsoară subiectiv percepția senzitivă: Examinatorul lovește cele 2 ramuri metalice ale instrumentului, care încep să vibreze. Celălalt capăt este poziționat pe articulația degetului mare de la picior sau pe maleola internă a tibiei și este rugat pacientul să spună momentul în care nu mai percepe vibrațiile metalice. Examinatorul citește în acel moment pe scara gradată a celor 2 cursori. Patologic sunt valorile mai mici de 4 (scara are 8 grade). (10, 12, 13)

Fractura de calcaneu:

Este întâlnită la șoferii de motociclete în cadrul unei coliziuni sau la persoanele care aterizează în picioare după o cădere de la înălțime.
- durerea simțită în partea posterioară a tălpii apare busc
- se intensifică la palpare
- pacientul este incapabil să ducă greutăți (acestea cresc presiunea asupra calcaneului lezat)
- persoana șchioapată
- mobilitatea piciorului scade drastic
- se observă cu ușurință edeme , roșeață și hematoame la nivel plantar și a gleznei
- se poate constata o deplasare laterală a marginii osoase
Ca orice fractură osoasă, și aceasta poate fi identificată cu ușurință printr-o radiografie. Specific acestei patologii este Semnul Mondor, definit ca fiind hematomul plantar difuz. (4, 5)

Fractura oaselor metatarsiene:

Referitor acestei regiuni, specialistul trebuie să aibă în vedere tipul de fractură, oasele implicate, poziția distală sau proximală, leziune intra- sau extraarticulară, situația țesutului înconjurător și numărul de oase fracturate. O clasă particulară de fracturi sunt cele de stres, în care structura osoasă nu poate face față suprasolicitărilor fizice. Clinic sunt descrise următoarele semne și simptome:
- durere generalizată: în talpă, în profunzime și la nivelul feței dorsale a piciorului
- poate fi observat tegumentul lezat în cazul unei fracturi deschise
- schimbarea culorii și a consisteței tegumentare (până la necroză) în dreptul fracturii
- edem și echimoze
- intensitatea durerii crește la palpare
După efectuarea anamnezei, în cadrul examenului clinic, trebuie evaluată funcționalitatea sistemului circulator și nervos local, precum și prezența unui sindrom de compartiment pentru a măsura orientativ gravitatea fracturii. Radiografia identifică de obicei leziunea, fiind însă necesară și o scintigrafie osoasă în primele stadii ale unei fracturi de stres (fracturile fiind minore și în interiorul structurii osoase, nu sunt vizibile discontinuități ale conturului osos). (6, 14)

Veruca plantară:

este o excrescență papilară care are tendința de a crește în tegumentul plantar. Etiologia acestei afecțiuni dermatologice este Virusul Papiloma Uman, care invadează celulele tegumentului și prin replicarea excesivă determină această hiperplazie. Datorită presiunii crescute care se aplică constant asupra ei, se produce o durere puternică simțită în talpă, a cărei intensitate crește direct proporțional cu gradul de penetrare a virusului către celulele din profunzimea piciorului. Diagnosticul este stabilit în general la inspecție datorită aspectului caracteristic al acestei leziuni. În cazul incertitudinii, se poate efectua o biopsie și un examen anatomopatologic. (7)

Neurom Morton:

este reprezentat de inflamarea și îngroșarea nervilor care asigură inervația senzitivă a degetelor de la picior, exceptând halucele. De regulă este cauzat de o suprasolicitare fizică, posterior de articulațiile degetelor, la capetele distale ale metatarsienelor, în urma căreia, nervii interdigitali sunt comprimați. Afecțiunea este localizată în spațiul 3 și 2 intermetatarsian și este întâlnită printre sportivii care practică tenis sau badminton. În cadrul leziunii nervoase se constată:
- durere persistentă în porțiunea anterioară a tălpii
- caracter ascuțit, înțepător, ca o arsură
- iradiere către degete, de-a lungul marginii laterale a piciorului și spre fața dorsală a acestuia
- senzație de amorțeală
- unii pacienți descriu o senzație de corp străin, ca un pliu a șosetei, la nivel plantar
- disconfortul este declanșat de încălțămintea strâmtă sau efort fizic
- durerea cedează după înlăturarea încălțămintei, la masaj sau la menținerea piciorului în poziție ridicată
- durerea se poate manifesta și în repaus sau în timpul nopții.
Formațiunea poate fi palpată în spațiile interdigitale, moment în care se generează durerea respectivă. Efectuarea altor teste imagistice este necesară pentru a exclude o afecțiune la nivelul structurii osoase. (8, 15)

Concluzii privind durerea sau înțepătura în talpă

Durerea simțită la nivel plantar este un simptom care indică o leziune localizată în regiunea piciorului, de cele mai multe ori o afectare osteoarticulară sau neurologică. De obicei, procedura de stabilire a diagnosticului nu generează dificultăți, neimplicând efectuarea unor explorări complexe. Totodată este necesară evaluarea țesuturilor moi din structura piciorului pentru a identifica posibile leziuni vasculare sau nervoase care să determine apariția unor complicații grave precum sindromul de compartiment. Patologiile din această regiune anatomică necesită un tratament prompt care să prevină afectarea pe termen lung a activității fizice, impediment ce ar cauza simptome ortopedice la nivelul genunchilor, coapselor, șoldurilor și a coloanei vertebrale.