Durere la urinare (disurie)

©

Autor: Dr. Roberto Stefan Bacusca

Durerea manifestată în timpul micțiunii este un simptom frecvent întâlnit în practica medicală, care se datorează, de cele mai multe ori, unei inflamații a tractului urinar. În limbaj științific, durerea apărută la urinare se definește cu termenul de disurie și are caracter de arsură, mâncărime sau usturime.

Dacă disconfortul apare în timpul sau la începutul urinării, atunci este probabil să fie afectată uretra (conductul anatomic ce reprezintă calea de eliminare a urinei din vezică spre exterior). În opoziție, dacă durerea este apare după urinare, atunci este posibil să fie implicată o patologie a vezicii urinare sau a prostatei (glandă exocrină ce se află la joncțiunea aparului reproducător masculin cu cel excretor, inferior de vezica urinară și împrejurul uretrei). (11)

Ce afecțiuni determină durere puternică la urinare?

Cistita acută:

Reprezintă inflamarea vezicii urinare. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni descrise, în special din partea pacientelor. Acest aspect se datorează anatomiei specifice uretrei feminine. Dimensiunea redusă a acestui organ și vecinătatea sa față de tractul digestiv (Rect, Anus) sunt factori care favorizează migrarea și ascensionarea microbilor specifici florei intestinale (specia Escherichia coli, genul Enterococcus). Clinic se manifestă astfel:

• - senzație puternică de arsură la urinare
• - polakiurie (urinare deasă în cantități scăzute)
• - hematuria (prezența sângelui în urină)
• - piurie (prezența puroiului în urină) care conferă un aspect tulbure
• - miros neplăcut al urinei
• - disconfort suprapubian
• - febra este un paramentru care lipsește de obicei

Anamneza, examenul de laborator și cel microbiologic ajută la stabilirea diagnosticului și la identificarea agentului patogen. (1)

 

Uretrita acută:

Această terminologie definește inflamarea uretrei. Unul dintre factorii etiologici a acestei afecțiuni îl reprezintă sondele urinare folosite în spital pentru a asigura diureza, pentru colectarea și măsurarea diferitor parametri folosiți pentru a analiza starea sistemului excretor. De asemenea sunt cunoscuți numeroși agenți patogeni (microbi, virusuri, paraziți) transmiși pe cale sexuală care pot cauza infecția uretrei. Simptomatologic se aseamănă cu cistita întrucât, de la uretră, infecția se răspândește cu ușurință, afectând și etajul superior al tractului:

• - senzație puternică de arsură și durere la micționare
• - secreție purulentă albă, cu sânge sau verde, în special dacă agentul patogen este Neisseria gonorrhoeae
• - Orificiul uretral extern este deseori inflamat

Diagnosticul se realizează cu ajutorul analizelor serologice, uroculturii și eventual a unei uretroscopii. În cazul confirmării afecțiunii este necesară administrarea antibioticoterapiei și parternerului. (2, 13)

 

Nefrolitiaza:

Numită popular „pietre la rinichi”, este patologia în care are loc depunerea de calculi urinari (poliagregate cristaline minerale) de-a lungul ureterelor (căile de excreție a urinei din rinichi către vezică urinară), având drept consecință blocarea acestora.

Tabloul simptomatologic este caracteristic și cuprinde:

• - durerea puternică apare brusc și este de tip colicativ
• - este descrisă o stare imperioasă de micționare, proces care generează o senzație puternică de arsură
• - iradiază către organele genitale externe sau hipogastru (regiunea inferioară a abdomenului)
• - vărsăturile sunt un semn clinic frecvent manifestat
• - pacientul este agitat, căutând permanent o pozitie antalgică a corpului
• - lezarea mucoasei de către agregatul mineral determină apariția sângelui în urină
• - pot fi întâlnite reflexe vegetative care să provoace apariția unui ileus paralitic (mișcările peristaltice intestinale sunt sistate, blocându-se tranzitul intestinal)

Diagnosticul presupune efectuarea anamnezei, dozarea unor parametri serici și urinari precum: pH, calciu, fosfați, oxalați, acid uric, electroliți, hormonul paratiroidian (un factor important în metabolismul calciului). Se poate realiza și o ecografie abdominală, dar are senzitivitate scăzută. Alte examene imagistice ajutătoare sunt: radiografiile abdominale, ureterografiile (substanța de contrast este injectată în vene și eliminată din corp pe cale urinară, moment în care se efectuează o radiografie abdominală) sau ureteropielografiile retrograde (substanța de contrast este introdusă prin uretră). (9, 10)

 

Pielonefrita:

Infecția calicelor și a țesutului renal de către agenți microbieni generează o simptomatologie specifică:

• - durere puternică în flancuri ce iradiază posterior
• - urinare dureroasă, frecventă și îngreunată
• - febră ridicată peste 39°C și frisoane
• - cefalee, fatigabilitate crescută, senzație de greață
• - urină urât mirositoare, tulbure și roșie

Anamneza, examenul clinic și analizele de laborator specifice aparatului excretor și a proceselor inflamatorii dirijează diagnoza. Mai specifice sunt urocultura și hemocultura. Ecografia și computer tomografia identifică cu certitudine aspectele specifice acestei afecțiuni. (3)

 

Prostatita:

După cum sugerează și numele, este vorba despre inflamarea prostatei, afecțiune care, de regulă, survine datorită ascensiunii pe cale urinară a germenilor. Simptomatologia specifică cuprinde:

• - durere puternică în timpul urinării sau ejaculării, ce poate fi simțită ca o arsură
• - durerea este localizată la nivelul uretrei, penisului sau difuz în zona pelvină (zona dintre pubis, coccis și fața interioră a coapselor), hipogastrică sau postero-inferioară
• - polakiurie (urinare deasă și în cantitate scăzută, până la 8 ori pe zi)
• - senzație imperioasă de micțiune care nu poate fi amânată
• - debit scăzut la urinare
• - febra și frisoanele pot fi întâlnite
• - urinare în timpul nopții (nicturie)
• - retenție urinară datorită edamațierii glandei, până la apariția globului vezical (retenția acută de urină)

Detalierea acestor informații are loc în timpul anamnezei. Ulterior urmează efectuarea examenului clinic care cuprinde manevra tușeului rectal, procedură care poate fi dureroasă datorită inflamării acestei glande. O serie de examene specifice definitivează diagnosticul:

• - analize urinare și sangvine, precum dozarea PSA-ului (valoare care poate fi crescută ca în cazul formațiunilor tumorale)
• - teste de urodinamică care măsoară fluxul și debitul urinar
• - ureterocistoscopie
• - ecografie transrectală
• - preluare de biopsie cu cercetare anatomo-patologică (4, 5)

 

Boala inflamatorie pelvină și boli cu transmitere sexuală:

Agenții patogeni ai afecțiunilor venerice sunt cauza inflamațiilor tractului genital feminin, atât inferior cât și superior. Semnele și simptomele indică o afectare la nivelul aparatului reproducător:

• - durere pelvină sau a abdomenului inferior
• - durere la urinare
• - febră și frisoane
• - secreții vaginale purulente ce pot căpăta și colorație galben-verzuie, în funcție de agentul patogen
• - tulburări ale ciclului menstrual
• - iritație și prurit a organelor genitale externe

Răspândirea germenilor pe calea sangvină poate genera apariția unei septicemii grave. Examinarea directă a organelor este dureroasă datorită inflamării mucoasei, putându-se evidenția și pete hemoragice. Examenul clinic implică în acest caz și palparea ganglionilor limfatici. Analizele serologice și microbiologice a secrețiilor completează diagnosticul, împreună cu testele imagistice. (6, 7, 8)

 

Cancer de vezică urinară: 

Ca orice afecțiune tumorală, este asimptomatică în stadiile inițiale, urmând ca, odată cu dezvoltarea formațiunii, să apară semnele și simptomele specifice unei patologii urinare:

• - durere sau senzație de arsură la urinare
• - polakiurie (micțiune deasă și în cantitate scăzută)
• - senzația de micțiune nu poate fi stăpânită
• - hematuria (sânge în urină) este semnul clinic cel mai important
• - debit și flux scăzut la urinare

În momentul malignizării se conturează un tablou simptomatologic specific patologiilor neoplazice:

• - incapacitate de a urina
• - durere inferioară de spate
• - scădere ponderală cu diminuarea apetitului
• - fatigabilitate
• - edeme ale membrelor inferioare
• - dureri osoase

După efectuarea anamnezei și a examenului clinic (inclusiv manevra tușeului rectal), vor fi dozați markeri tumorali și se va analiza citologic și microbiologic probe de urină. Pot fi efectuate teste imagistice specifice precum Urografia intravenoasă (substanța de contrast este injectata intravenos și eliminată în urină), Uretrocistografia retrogradă (substanța de contrast este introdusă prin uretră în vezică urinară), ecografie, computer-tomografie sau cistoscopie (vizualizarea vezicii urinare cu o cameră video) cu preluare de biopsie. (12)

Câteva aspecte privind tratamentul și prevenirea cistitei acute

Dintre infecțiile tractului urinar, cistita acută este cea mai frecvent întâlnită. Datele statistice au arătat că de-a lungul vieții, mai mult de jumătate dintre femei suferă de această afecțiune, iar anual, un sfert din totalul populației de sex feminin se adresează unui specialist datorită unei infecții de tract urinar. În urma efectuării unui studiu de meta-analiză la nivel european în anul 2009 (au fost grupate și analizate datele tuturor studiilor din europa efectuate până în acel moment) a rezultat că tratamentul cu antibiotice obține cel mai mare succes clinic și microbiologic în cadrul cistitei necomplicate. De asemenea, cercetătorii organizației medicale Cochrane au afirmat, în urma unui studiu meta-analitic actualizat în decembrie 2016, că produsele din afine nu au efect în prevenirea cistitei. Se presupunea că aceste produse care conțin afine (sucuri, siropuri, pudre, capsule sau tablete) diminuă colonizarea mucoasei uretrale.
Importantă în prevenirea acestei afecțiuni este igiena personală. Spălarea locală cu apă și săpun deține un rol important în diminuarea colonizării tractului urinar de către flora microbiană intestinală.
După menopauză, secreția de hormoni sexuali este diminuată, fapt care duce la subțierea și uscarea mucoasei vaginale, factori favorizanți pentru colonizarea bacteriană. Pentru a preveni acest aspect pot fi aplicate local produse (supozitoare, creme, tablete) care conțin estrogeni, deși au fost descrise și efecte adverse precum prurit sau sângerări locale.     
Nu există în literatura de specialitate evidență științifică referitor la alte metode de prevenție a cistitei, precum încălzirea picioarelor și a abdomenului inferior prin diferite modalități. (14, 15, 16, 17)

 

Cât de puternică este durerea la urinare?

Disuria, asemenea altor simptome dureroase, poate prezenta diferite grade de manifestare, în funcție de etiologie, gradul de răspândire al durerii, caracterul acut sau cronic al disconfortului și viteza cu care progresează durerea.

 

Nefrolitiaza: durerea descrisă în această afecțiune a fost incadrată de-a lungul a numeroase clasificari în topul celor mai dureroase dureri, agravată fiind de procesul micțiunii, mai ales în cazul în care calculul este încastrat la nivelul orificiului ureteral (locul deschiderii ureterului în vezica urinară). Excitația neuronală senzitivă este atât de intensă, încât poate fi generată paralizia tranzitului intestinal pe calea unor reflexe nervoase vegetative.

 

Pielonefrita: în cadrul acestei patologii, durerea vehementă din flancuri este augmentată de procesul urinării, la care se adaugă cea localizată la nivel uretral.

 

Uretrita acută: gradul durerii din această afecțiune este unul elevat. Prezentările de cazuri medicale incluse în articolele științifice relatează că disconfortul uretral este caracterizat de către pacienți ca o senzație de arsură severă localizată la nivelul uretrei sau a meatului urinar

 

Cistita acută: de-a lungul acestei inflamații, disuria poate fi ușoară, medie, severă sau poate lipsi. De regulă, disconfortul este mediu sau ușor, putând fiind tratat prin simpla administrare orală de antiinflamatoare nesteroidiene

 

Prostatita: intensitatea durerii depinde de caracterul acut sau cronic al inflamației. În cazul celei acute, durerea este severă și bruscă, simțită la nivel genital, hipograstric sau postero-inferior și intensificată de urinare. În opoziție, durerea din inflamația cronică apare lent, progresiv și difuz de-a lungul organelor genitale și a regiunii perineale (regiunea dintre organele genitale, anus și partea interioară a coapselor)

 

Boala inflamatorie pelvină: disconfortul pelvin caracteristic este mediu, ușor sau poate fi absent, însoțit de senzația de arsură din timpul micțiunii

 

Cancer de vezică urinară: Durerea percepută în cadrul  micțiunii este una medie sau ușoară, datorându-se unui proces inflamator (ca în cazul cistitei), generat de țesutul tumoral

 

Tabel comparativ privind simptomatologia asociată disuriei

	Durere la urinare puternică	Durere la urinare medie/ușoară	Secreție purulentă	Sânge în urină	Febră	Greață și Vărsături	Localizarea durerii
Cistită acută		*	*	*			Hipogastru
Uretrită acută	*		*				Uretral
Nefrolitiază	*			*		*	Flanc, Abdomen inferior, Inghinal, Genital
Pielonefrită	*		*	*	*	*	Flanc
Prostatită	*				*		Genital, Hipograstru, Postero-inferior
Boala inflamatorie pelvină și Boli cu transmitere sexuală		*	*		*	*	Pelvin
Cancer de vezică urinară		*		*			Hipogastru, Spate, Osos

 

Concluziile privind durerea puternică apărută la urinare

Disuria, sau senzația de durere apărută la micțiune, este un simptom extrem de frecvent întâlnit, în special în rândul pacientelor. Acest disconfort este specific inflamațiilor apărute la nivelul tractului urinar, de cele mai multe ori ca urmare a unei infecții de etiologie microbiană (bacterii, virusuri, fungi și paraziți) la nivelul vezicii urinare.