Durere la nas (nazală)

©

Autor: Dr. Purtan Teodora

Durere la nas (nazală) reprezintă una dintre manifestările clinice specifice diferitelor afecțiuni nazale caracteristice sferei otorinolaringologice. Durerea poate avea forme și intensități diferite, în funcție de afecțiunea cauzatoare și poate duce la agravarea calității vieții bolnavului și chiar la împiedicarea desfășurării anumitor activități fizice.

 

Cauzele durerii la nas

Principalele afecțiuni sau condiții patologice care pot duce la durere la nas:

• traumatismele nazale
• sinuzita
• rinita
• polipii nazali
• deviația de sept nazal
• furunculoza nazală
• sarcoidoza
• granulomatoza Wegener
• perforația de sept nazal
• cancerul nazal
• corpi străini în interiorul nasului.

Factori de risc pentru durere la nas (nazală):

• expunerea la noxe profesionale (pulberi, praf etc.),
• expunerea la mirosuri puternice (fum, mirosuri de parfum, mirosuri provenite de la anumite substanțe volatile etc.),
• expunerea îndelungată la polen, etc. [1], [2], [3], [4]

 

Manifestări clinice asociate cu durerea la nas

În funcție de afecțiunea cauzatoare, durerea de nas poate fi însoțită de o varietate de manifestări clinice.

• Astfel, durerea de nas în sinuzită se datorează inflamării sinusurilor nazale și poate fi însoțită de durerea feței și a dinților, senzația de presiune facială, obstrucție nazală, ochi inflamați, febră, tuse cu expectorație, oboseală, respirație îngreunată, durere de cap.
• Printre manifestările clinice specifice rinitei se numără durerea de nas alături de rinoreea apoasă, obstrucția nazală, strănutul, tusea, mâncărimea nasului, a ochilor, a gurii și chiar a pielii.
• Polipii nazali sunt caracterizați prin durere de nas, durere facială, cefalee, rinoree, strănut, obstrucție nazală, sforăit, senzația de presiune la nivelul feței, pierderea trepată a gustului și a mirosului.
• Deviația de sept nazal este caracterizată prin congestie nazală, dificultăți de respirație, sângerări nazale, durere de nas, durere de cap, durere facială, respirație zgomotoasă, sforăit în timpul somnului și hipersecreție nazală.
• Manifestările clinice specifice perforației de sept nazal sunt durerea nazală, epistaxis, obstrucție nazală, formarea de cruste în interiorul nasului, respirație șuierătoare, perceperea unui miros urât în nas.
• Cancerul nazal asociază și manifestări clinice precum obstrucția și congestia nazală, senzația de presiune la nivelul feței, poerderea treptată a mirosului, epistaxis, amorțeala nasului, prezența unei cantități mari de mucus în interiorul cavităților nazale, tulburări de vedere, dureri oculare, decelarea unei mase tumorale în interiorul uneia dintre cavitățile nazale, apariția adenopatiei limfatice.
• Granulomatoza Wegener asociază frecvent sinuzită și se manifestă din punct de vedere clinic prin durere de nas, epistaxis, rinoree, scurtarea respirației, tuse, durere în piept.
• Furunculoza nazală este o infecție bacteriană a unității pilo-sebacee localizată la nivelul vestibulului nazal, caracterizată din punct de vedere clinic prin durere nazală cu caracter de arsură, violentă, pulsatilă, prurit nazal, agitație, tulburări de somn. La rinoscopie, pe suprafața mucoasei poate fi decelată prezența unei papule roșie, dureroasă, însoțită de edemul și congestia locală. În evoluție, papula se transformă în pustulă, cu eliminarea locală a secrețiilor purulente.
• Printre manifestările clinice specifice sarcoidozei se numără durerea nazală, febra, tusea uscată, persistentă, oboseala, pierderea în greutate, dificultățile de respirație, adenopatia limfatică, durerea în piept, eritemul ocular, tulburările de vedere, durerea oculară, fotosensibilitatea. [1], [2], [3], [4]

 

Diagnosticarea durerii la nas

Pentru diagnosticarea corectă a diferitelor tipuri de afecțiuni care duc la apariția durerii de nas este necesar un consult medical otorinolaringologic, care trebuie să cuprinsă o anamneză amănunțită, examinarea clinică a foselor nazale și a sinusurilor (procedură cunoscută în termeni medicali sub denumirea de rinoscopie) și efectuarea anumitor investigații paraclinice impuse de către medicul care se ocupă de gaz.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la momentul apariției durerii de nas, prezența anumitor factori declanșatori, modul de evoluție a durerii de nas din momentul apariției și până în momentul prezentării la medic (ce anume a determinat bolnavul să se prezinte la medic), alte manifestări clinice care însoțesc durerea de nas, informații privind celelalte afecțiuni de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, intervenții chirurgicale suferite de bolnav (inclusiv intervenții chirurgicale desfășurate la nivelul nasului), condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool, medicamente administrate.

Examinarea clinică a bolnavului presupune evalurea de către medic a foselor nazale și a sinusurilor, cu ajutorul unor instrumente speciale (specul sub formă de con scobit și oglinda lui Clar, o oglindă de dimensiuni reduse, orinetată în sus și montată pe un mâner). Rinoscopia permite evidențierea semnelor clinice sugestive pentru sinuzită, rinită, deviere de sept nazal sau dezvoltarea intranazală a unor formațiuni tumorale și deseori este sufiecientă pentru diagnosticul prezumtiv.

Printre investigațiile paraclinice recomandate pentru diagnosticarea diferitelor afecțiuni care au dus la apariția durerii nazale se numără tomografia computerizată de craniu, rezonanța magnetică de craniu, endoscopia nazală și examenul radiologic al sinusurilor nazale. [1], [2], [3], [4]

 

Tratamentul durerii la nas

Combaterea simptomatică a durerilor de nas se poate realiza prin aplicarea locală, intranazală sau orală a medicamentelor analgezice, decongestionante sau antiiflamatoare.

Este absolut necesară însă combaterea bolii cauzatoare care a dus la apariția durerii de nas. Combaterea simptomatică a acesteia este eficientă pe toată duata persistenței efectului calmantelor, cu revenirea sa ulterioară după încetarea acțiunii acestor medicamente. Combaterea factorului etiologic, a bolii cauzatoare, este mult mai eficientă deoarece în lipsa acesteia, durerea de nas nu va mai apărea.

• Tratamentul sinuzitei bacteriene constă în antibiotice, iar în cazul sinuzitei virale se administrează intranazal sau pe cale orală antiinfalamtoare steroidiene și nonsteroidiene.
• Tratamentul rinitelor variază în funcție de etiologie; în cazul infecțiilor bacteriene se recomandă antibioterapia, în cazul inflamațiilor virale se administrează medicamente antiifnalamtoare, iar în cazul rinitelor alergice se recomandă administrarea medicamentelor antialergice (corticosteroizi, antihistaminice, etc.).
• Tratamentul cancerului nazal este complex și presupune îndepărtarea chirurgicală a formațiunii tumorale dezvoltate la nivel intranazal (daca aceasta este posibilă), chimioterapie și radioterapie.
• Tratamentul polipilor nazali este chirurgicali și constă în extirparea acestora (procedură chirurgicală cunoscută sub denumirea dde polipectomie).
• Tratamentul deviației de sept este chirurgical și constă în efectuarea septoplastiei (realizarea nei incizii de dimensiuni reduse pentru îndepărtarea excesului de os sau de cartilaj existent la acel nivel).
• Tratamentul furunculozei nazale constă în administrarea de antibiotice, antiinflamatoare, antialgice și în asepsizarea locală a zonei de dezvoltare a fuunculului cu ajutorul unor meșe sterile, îmbibate în soluții antiseptice (betadină, etc.).
• Tratamentul granulomatozei Wegener constă în administrarea de corticosteroizi (precum Prednison) și medicamente citotoxice (precum Ciclofosfamida, Metotrexatul, Azatioprina, etc.). [1], [2], [3], [4]