Durere în partea posterioară a coapsei

©

Autor: Dr. Roberto Stefan Bacusca

Durerea în partea posterioară a coapsei este un simptom clinic des întâlnit, în special în rândul alergătorilor datorită suprasolicitării grupei musculare din această regiune anatomică care asigură flexiunea gambei. De asemenea, durerea din porțiunea posterioară a coapsei este un disconfort clasic descris de către pacienții cu nevralgie sciatică. În continuare vă propunem o prezentare comparativă a patologiilor ce se manifestă clinic prin acest disconfort.

Afecțiuni ce pot cauza durerea în regiunea posterioară a coapsei

Nevralgia sciatică (Ischialgie, Sciatica):

Acest termen definește durerea simțită în țesuturile inervate de către nervul Sciatic și este generată de lezarea acestui nerv, cel mai frecvent datorită unei hernii de disc la nivel lombar.

• - se manifestă printr-o durere de spate ce iradiază în fesă, de-a lungul porțiunii posterioare a coapsei până în picior la nivelul degetelor
• - Durerea este unilaterală (discul vertebral se deplasează spre lateral și comprimă o radăcină nervoasă din aproprierea coloanei vertebrale)
• - Are caracter de arsură
• - în zona durerii se remarcă amorțeală și parestezii (senzația de furnicături, înțepături)

Anamneza are cea mai mare importanță în procesul de stabilire a diagnosticului întrucât acest traiect particular al durerii este reprezentativ pentru leziunea nervului Sciatic. Examenul clinic și cel imagistic (RMN-ul este cel mai potrivit pentru identificarea leziunii la nivelul țesutului nervos) ajută la întărirea ipotezei de diagnostic. Un test particular, inclus în examenul clinic al aparatului neurologic, este manevra Lasegue. Aceasta constă în ridicarea membrului inferior afectat după ce pacientul se poziționează în clinostatism (întins pe spate). Manevra este pozitivă (are însemnătate) dacă disconfortul se accentuează. Explicația constă în faptul că prin ridicarea membrului inferior se pune în tensiune nervul Sciatic prin alungire, determinând o iritație suplimentară. (3, 4)

Întindere musculară:

Este leziunea fibrelor musculare datorată suprasolicitării. Acest disconfort este extrem de des întâlnit la persoanele practicante de sport, în special la alergători. În cazul în care suprasolicitarea este prelungită, durerea simțită în partea posterioară a coapsei se va croniciza. Simptomele tipice sunt:

• - apariție bruscă cu caracter de arsură
• - determină sistarea efortului fizic în căutarea unei poziții antalgice
• - durerea este localizată
• - disconfortul poate fi simțit și la palpare (în acest mod se aplică presiune pe fibrele lezate)
• - pot apărea crampe după câteva zile

Anamneza și examenul clinic sunt suficiente în procesul diagnosticării, iar pentru a identifica gravitatea leziunii se poate efectua o ecografie mio-entezo-osteo-articulară. (1)

Crampă musculară:

Este fenomenul în care fibrele musculare se contractă involuntar și nu se pot relaxa. Cele mai frecvente locații sunt la nivelul gambei, coapsei și piciorului. În aceste cazuri, tabloul ce se conturează cuprinde următoarele caracteristici:

• - durere localizată (în cazul musculaturii crurale durere în partea posterioară a coapsei)
• - zona este îndurată
• - se pot vedea mișcările de contracție a fibrelor (asemenea unor zvâcniri)
• - apariția este bruscă
• - durerea are caracter ascuțit
• - în mod normal durează de la câteva secunde până la puține minute. (5)

Contuzie musculară:

Se definește ca fiind o regiune tisulară lezată, caracterizată prin ruperea capilarelor sangvine, fiind numită în practica medicală și hematom. Acest fenomen aparține de regulă patologiei traumatologice și este leziunea cea mai frecvent întâlnită în domeniul sportiv.

• - în cazul afectării musculaturii posterioare a coapsei, durerea va fi resimțită în această regiune
• - în funcție de implicarea țesuturilor lezate, contuziile pot fi clasificate în intramusculare (sângerare în interiorul fibrelor), intermusculare (sângerare între fibre) sau mixe.
• - intensitatea maximă a durerii va fi simțită în primele 72 de ore, în cazul contuziei intermusculare și în primele 24 de ore, la cea intermusculară
• - edemațierea locală este frecvent prezentă
• - după primele zile se remarcă o scădere a contractilității, funcționalității și a extensibilității
• - hematoamele superficiale, numite și vânătăi, au un aspect specific datorită colecției sangvine și a produșilor de metabolism a sângelui
• - dacă mușchiul este contractat în momentul impactului, contuzia va fi superficială. În cazul în care mușchiul era relaxat, contuzia va fi localizată la nivel profund. Aceste aspecte sunt importante având în vedere complicațiile.

Anamneza (și implicit relatarea traumatismului subit) și examenul clinic (inspecția și palparea dureroasă) au un rol deosebit în stabilirea diagnosticului. În cazul contuziilor profunde, tehnicile imagistice ce au sensibilitate crescută pentru țesuturile moi (ecografie, RMN) pot evidenția cu ușurință întinderea leziunii. (2)

Sindromul de compartiment crural:

Este condiția clinică în care într-un compartiment osteofascial crește presiunea peste un prag care să determine sistarea fluxului sangvin. Acest sindrom reprezintă o urgență medicală întrucât oprirea fluxului sangvin provoacă necrozarea nervilor și mușchilor din compartiment. Afecțiunea este cauzată de traume, arsuri, hemoragii interne, îmbrăcăminte strâmtă, edeme și extravazarea lichidelor din compartimentul vascular, manifestându-se clinic în felul următor:

• - durere extremă în partea posterioară a coapsei dacă sunt implicați mușchii crurali
• - durerea poate fi absentă dacă a avut loc degradarea totală a fibrelor nervoase (nu mai există substratul care să transmită excitația dureroasă)
• - disconfortul poate fi declanșat prin extensia gambei, tensionându-se în acest mod mușchii posteriori ai coapsei
• - paresteziile, pierderea completă a sensibilității și paralizia motorie sunt semne ale lezării nervoase
• - poate fi palpat edemul
• - în regiuniile inferioare pulsul arterial este absent

Aceste caracteristici fizice, evidențiate în timpul examenului clinic, reprezintă argumentul cel mai sugestiv în îndrumarea diagnosticului. Ulterior poate fi efectuată o radiografie pentru a identifica o posibilă fractură de femur. (6)

Ruptura tendonului:

Este o condiție patologică rară ce apare de obicei în rândul atleților, determinată de ruperea tendonului comun a mușchiilor crurali ce se inseră pe tuberozitatea ischială. Cei mai predispuși sunt atleții care efectuează sprinturi și exercițiile de gimnastică, întrucât musculatura crurală se contractă forțat și brusc, provocându-se o suprasarcină excesivă. Gravitatea simptomelor este direct proporțională cu gradul leziunii tendinoase:

• - durere cronică în partea posterioară a coapsei și în regiunea fesieră
• - disconfortul apare la alergare sau la efectuarea exercițiilor fizice
• - poate fi palpată o lacună inferior de tuberozitatea ischială
• - se constată o diminuare în capacitatea de a flecta genunchiul

Diagnosticul este confirmat de RMN, cel mai sensibil examen imagistic în cazul țesuturilor moi. (7)

Tromboză venoasă profundă:

Reprezintă formarea unui cheag de sânge în interiorul unei vene profunde. Este o afecțiune frecvent întânită, care poate degenera spre un embolism pulmonar. Semnele și simptomele clinice specifice sunt:

• - durere în regiunea posterioară a coapsei prin trombozarea venei Femurale
• - în poziție de clinostatism (întins) durerea scade (datorită facilitării întoarcerii venoase)
• - crampe a musculaturii crurale
• - edemațierea membrului mai jos de leziune
• - piele lucioasă și cianotică
• - creșterea temperaturii tegumentare la nivelul coapsei
• - compresia profundă de-a lungul traiectului venos crește intensitatea durerii

Examenul clinic cuprinde o serie de manevre specifice acestei afecțiuni:

• - Semnul Homans: durere în gambă la dorsiflexia piciorului
• - Semnul Meyer: durere în gambă la compresiune
• - Semnul Payr: durere la nivelul labei piciorului la apăsarea acesteia în porțiunea medială

Diagnosticul mai presupune dozarea D-dimerilor (fragmente rezultatea în procesul de degradare a cheagului), efectuarea unei ecografii vasculare doppler sau a unei flebografii. (8, 10)

Miozită:

Reprezintă inflamarea fibrelor musculare. Cauzele ce pot determina inflamația sunt infecțiile bacteriene, virale, fungice, parazitare, patologiile reumatoide, radioterapia, efectele adverse unor medicamente, afecțiunile autoimune. Clinic se constată:

• - durere severă în porțiunea posterioară a coapsei în cazul afectării acestor grupe musculare
• - durerea este accentuată la extensia coapsei
• - edemațierea coapsei
• - în cazul unei leziuni deschise se produce un exsudat purulent
• - musculatura îsi schimbă colorația într-un roșu lucios dungat în purpură
• - dacă etiologia este una infecțioasă, circulația va fi întreruptă în segmentul vizat și se va produce gangrena (necrozarea)
• - vărsăturile apar în cazul agravării infecției
• - șocul septic este o complicație gravă ce poate fi întâlnită

Diagnosticul este realizat cu ajutorul examenului clinic și a analizelor de laborator care să evidențieze parametrii inflamatori și cei specifici leziunilor musculare. (9)

Strategii de tratament inițial în cazul întinderii musculare

Indicațiile convenționale cuprind:

• Repaus (încetarea solicitării fibrelor musculare) pentru 72 de ore
• Aplicare locală de gheață (temperatura scăzută determină vasoconstricția capilarelor care au tendința de a se dilata în inflamații)
• Gheața nu se aplică direct pe tegument
• Gheața nu se ține mai mult de 15 minute, dar poate fi aplicată în mod repetat de-a lungul zilei
• Compresie locală (anatagonizează extravazarea lichidiană din cadrul inflamației)
• Ridicarea membrului (ajută la drenarea fluidului în exces de la locul leziunii)
• Pentru a trata durerea sunt indicate antiinflamatoarele nesteroidiene de uz general sau unguentele
• Fizioterapia înregistrează bune rezultate
• Masajul trebuie evitat
• Pentru a preveni cazurile recidive, este recomandată exersarea progresivă a pachetelor musculare pentru a face față suprasolicitărilor ulterioare (optim ar fi consultarea unui terapeut care să îndrume și să stabilească exercițiile de efectuat) (1, 2, 11)

Concluzii privind durerea în partea posterioară a coapsei

Durerea descrisă de către pacienți în partea posterioară a coapsei este un simptom generat prin lezarea țesuturilor aflate în componența acestei regiuni anatomice. Cea mai frecventă afecțiune este întinderea musculară, întâlnită în special în timpul activitățiilor fizice datorită suprasolicitării fibrelor musculare. Pentru tratarea conservativă și prevenirea recidivelor sunt sugerate indicațiile enunțate în acest articol. În cazul celorlaltor afecțiuni, diagnosticul este stabilit cu ajutorul anamnezei, examenului clinic, analizelor de laborator și a examenelor imagistice, iar tratamentul constă în înlăturarea cauzei generatoare de durere.