Durere de genunchi

©

Autor: Dr. Tudor Andreea, Medic rezident Cardiologie

Durerea de genunchi este o problemă des întâlnită, care poate apărea la persoane de toate vârstele. Spre deosebire de restul articulaţiilor, articulaţia genunchiului trebuie să susţină întreagă greutate a unei persoane şi de aceea este mai predispusă la durere. (3)

Durerea de genunchi se instalează în oricare dintre structurile osoase ce alcătuiesc articulaţia (femur, tibie, fibulă), rotula, cartilajul sau ligamentele genunchiului. Durerea poate fi localizată sau difuză, adeseori însoţită de grad scăzut al capacităţii de mobilizare. (1)

În funcţie de modalitatea şi timpul de instalare, durerea poate surveni brusc (după o accidentare sau exerciţiu fizic mai intens) sau treptat, sub formă unui disconfort care se agravează în timp. (2)

Durerea de genunchi este mai frecventă la persoanele în vârstă şi la cele supraponderale. De asemenea, apare şi la sportivii care practică pivotul, spre exemplu la fotbalişti şi schiori. (3)

Cauze

Cauzele durerii de genunchi sunt multiple:

• leziune acută (fractură de os, ruptură de ligament, leziune de menisc);
• afecțiuni cronice (tendinită, bursită, sindromul femuro-patelar);
• artrite (artrită reumatoidă, osteoartrită, gută);
• chist Baker (chistul sinovial popliteu);
• tulburări ale ţesutului conjunctiv (lupus);
• infecţia articulației;
• boala Osgood-Schlatter (apofizită);
• luxaţie sau entorsă;
• tumori osoase. (1, 2, 3)

Fracturile de os reprezintă traume ale structurilor osoase ce declanşează durerea şi afectează bună funcţionare a genunchiului. Fie că sunt traume ale rotulei sau ale platoului tibial, toate fracturile necesită intervenţie medicală. (1)

Rupturile de ligament pot avea originea în unul din cele 3 ligamente principale ale genunchiului: ligamentul anterior cruciat (cel mai adesea afectat), ligamentul medial colateral şi ligamentul posterior cruciat. Ligamentul anterior cruciat poate fi lezat după o mişcare bruscă de torsiune sau schimbare de direcţie, cel medial colateral - după o lovitură directă în extremitatea rotulei, iar cel posterior cruciat – în urma impactului direct. (4)

Tendinita reprezintă inflamaţia cronică a tendonului care face legătura între rotulă şi osul gambei. Ea apare mai frecvent la persoanele care obişnuiesc să execute aceeaşi mişcare în mod repetat, spre exemplu la alergători şi ciclişti. Genunchiul devine sensibil şi dureros, umflat, roşu şi cald şi poate fi eliberat de durere prin comprese cu gheaţă, odihnă şi analgezice. (1, 3)

Bursita este inflamația bursei, un mic sac umplut cu un lichid care reduce frecarea în interiorul articulației. Fluidul se formează în urma unor mişcări repetitive ale genunchiului (jucătorii de fotbal) sau stat în poziţia îngenuncheat pe perioade lungi de timp. Durerea se accentuează când persoana respectivă îngenunchează sau la întinderea completă a genunchiului. (3, 4)

Boală autoimună, artrita reumatoidă afectează toate articulaţiile corpului omenesc, determinând distrugerea acestora urmată de durere, edem, inflamaţie şi pierderea funcţiei. Ea constă într-o reacţie autoimună împotriva sinoviei, membrana care căptuşeşte articulaţia. Durerea se accentuează la mobilizarea genunchiului şi încetează când mişcarea se opreşte. (1, 3, 4)

Deşi este mai frecvent întâlnită la nivelul articulației degetului mare de la picior, guta (depunerea cristalelor de urat în articulaţii) se poate localiza şi la genunchi. Primul simptom al pacienţilor suferinzi de gută este reprezentat de durerea sfâşietoare însoţită de umflarea degetului. Înainte de a deveni cronică, guta se extinde şi la alte articulaţii, în special cele de la picior şi genunchi. (1, 4)

Lupusul, boală autoimună cronică, determină inflamaţie la nivelul genunchiului şi al altor articulaţii şi organe, precum inimă, plămâni, piele şi rinichi. (4)

Infecţia genunchiului sau artrita septică este cauză de durere, edem, febră şi o stare generală proastă de sănătate.

Boala Osgood-Schlatter, mai des întâlnită la adolescenţii de sex masculin, apare în urma suprasolicitării zonei superioare a tibiei, în locul unde osul creşte. Acest stres repetitiv determină o inflamaţie la nivelul tendonului care leagă rotula de tibie şi, în cele mai grave cazuri, chiar ruptură. Boala apare la tinerii care practică sporturi precum săriturile sau alergatul, care presupun întinderea în mod repetitiv a genunchiului. Durerea poate fi ameliorată prin tratamentul cu analgezice, reducerea gradului de activitatate fizică şi aplicarea de comprese cu gheaţă. În mod normal, boala dispare în adolescenţă, când copilul îşi încetează dezvoltarea. (3, 4)

Luxatia şi entorsa apar la persoanele care fac un efort fizic mai mare decât în mod obişnuit, spre exemplu atunci când execută o schimbare bruscă de direcţie sau accelerează brusc, intră în coliziune cu o altă persoană sau obiect sau aterizează într-o poziţie necorespunzătoare. De asemenea, riscul de apariţie a unei luxaţii şi entorse creşte în lipsa unei condiţii fizice corespunzătoare, a unei încălziri defectuoase sau inexistente înainte de executarea unui exerciţiu sau în cazul în care muşchii sunt obosiţi, oferind un grad scăzut de suport articulaţiilor. (3, 6)

Factori de risc

Orice activitate care implică articulaţia genunchiul poate fi o cauză de durere. Riscul creşte în momentul în care o persoană întreprinde o activitate solicitantă fără încălzirea corespunzătoare a muşchilor.

Obezitatea reprezintă un factor de risc pentru osteoartrită, întrucât cartilajul cedează mai repede sub o greutate mai mare. Fumatul este un factor de risc pentru artrita reumatoidă. 

Întrebuinţarea îndelungată a articulaţiei prin mişcări repetitive poate creşte şansele apariţiei durerii de genunchi la cei care practică jogging sau schi. (10, 11)

Semne şi simptome

Simptomatologia diferă în funcţie de cauza subiacentă, variind de la un anumit grad de dificultate la mers, şchiopătat, imobilitate, până la roşeaţă şi umflături în zona afectată.

Fracturile pot fi însoţite de umflături sau vânătăi, fiind extrem de dureroase şi sensibile la palpare. Tipic, durerea este severă, persoanele fiind incapabile să meargă sau să susţină greutăţi pe genunchi.

Ruptura ligamentului medial colateral produce o durere sfâşietoare, care se deplasează de-a lungul liniei articulare a genunchiului. La locul impactului apar vânătăi, umflături şi instabilitate.
La ruperea ligamentului anterior cruciat se produce o pocnitură, genunchiul devine instabil şi apare durerea. După câteva ore, genunchiul se umflă întrucât are loc şi o sângerare. (7)

Persoanele cu ruptură de tendon cvadriceps sau patelar experimentează durere în special când încearcă să lovească sau să facă extensia genunchiului. De obicei, rotula este deplasată, în sus (în cazul rupturii de tendon patelar) sau în jos (în cazul rupturii de tendon cvadriceps). La inspecţie, genunchiul stâng poate diferi de cel drept.

Leziunea de menisc (cartilajul dintre femur şi tibie) poate determina blocarea genunchiului într-o poziţie fixă sau poate fi sursă de diverse zgomote articulare la mobilizare (trosnituri şi scârţâituri). Deşi este mai puţin severă decât în cazul rupturii de ligament anterior cruciat, umflătura poate fi şi ea prezentă. (8)

Artrita reumatoidă este cauză de durere la nivelul genunchiului, dar şi a altor articulaţii. Poate produce rigiditate (redoare) matinală, iar genunchiul poate fi cald la atingere şi umflat.

La pacienţii cu osteoartrită, durerea este cronică şi se accentuează la întreprinderea unei activităţi. Articulaţia poate deveni rigidă după un repaus mai îndelungat şi poate creşte în dimensiuni din cauza formării de os nou la marginea cartilajului degenerat.

Guta determina un debut brusc de inflamaţie la nivelul articulației genunchiului, care îşi pierde gradul de mobilitate, devine insuportabil de dureros, umflat şi cald la atingere.

Bursita determina inflamaţia bursei şi umflarea genunchiului. Există bursită prepatelară, care survine la persoanele care îşi suprasolicită genunchii, şi bursita anserină, ce apare la indivizii supraponderali şi la femei şi care cauzează durere în regiunea bursei. Durerea se accentuează la îndoirea genunchiului sau în timpul somnului. (9)

Tendinita dă o durere locală, care este exacerbată de activitatea fizică. De obicei, durerea este mai mare când o persoană sare decât atunci când aterizează întrucât tendonul este supus unui stres mai crescut.

Boala Osgood-Schlatter determină durere la nivelul tuberculului tibial (locul de inserţie al tendonului patelar), care se înrăutăţeşte la extinderea piciorului. Tuberculul tibial este sensibil la atingere şi tinde să bombeze din ce în ce mai mult din cauza inflamaţiei cronice care stimulează creşterea osoasă. (9)

Diagnostic

Diagnosticul începe cu anamneza pacientului, în care acesta va fi întrebat:

• de simptomele pe care le experimentează;
• de perioada de timp de când are durerile;
• dacă simptomele se agravează în repaus sau după o activitate fizică;
• dacă există anumite activităţi care influenţează apariţia durerii;
• dacă are membri în familie cu probleme la nivelul genunchiului;
• dacă îşi aminteşte să fi avut vreo boală sau accident la momentul instalării simptomelor. (12)
  

Examinarea fizică a genunchiului presupune inspecţia şi palparea regiunii afectate, în urma cărora se pot constata zone sensibile la atingere, umflătură sau durere. De asemenea, pacientul poate fi solicitat să se ridice în picioare şi să îşi folosească articulaţia genunchiului, pentru ca doctorul să constate gradul de mobilitate. Este utilă examinarea ambilor genunchi, cu scopul de a face o comparaţie. (12)

În funcţie de rezultatele anamnezei şi examenului fizic, doctorul poate recomanda şi teste de laborator sau imagistice. (12)

Testele de laborator presupun recoltarea de sânge şi fluid articular. În cazul artritei reumatoide, pacienţii pot avea în sânge niveluri crescute de factor reumatoid sau de anticorp antipeptid ciclic citrulinat. Anticorpii antinucleari în sânge ar putea sugera lupus sau altă boală inflamatoare. Dacă în fluidul articular se constată prezenţa cristalelor de acid uric, atunci este confirmat diagnosticul de gută. Inflamaţia articulatiei este cauzată de o infecţie dacă în fluid apare o bacterie. (13)

Cele mai utilizate teste imagistice sunt radiografia, tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică. La radiografie se pot vizualiza fracturile, alinierea articulaţilor, creşterile osoase şi spaţiul articular. Tomografia oferă detalii despre ţesuturile moi (ligamente şi muşchi), de aceea este mai utilă în diagnosticarea unor probleme mai specifice ale genunchiului. La rezonanţa magnetică se observă ţesuturile moi şi oasele, testul fiind de ajutor în diagnosticarea unor afecţiuni ale cartilajului, tendoanelor, ligamentelor şi meniscului. (14)

Tratament

Tratamentul pentru durerea de genunchi presupune exerciţii pentru creşterea forţei în genunchi şi eliberarea durerii şi administrarea de injecţii şi medicamente. În unele cazuri se poate ajunge şi la intervenţii chirurgicale. (15)

Ca medicamente sunt recomandate:

• antiinflamatoarele nesteroidiene - pentru calmarea durerii şi inflamaţiei;
• analgezicele – pentru eliberarea durerii;
• medicamentele corticosteroide – pentru controlul inflamaţiei;
• medicamente antireumatice modificatoare ale bolii – în bolile autoimune precum artrita reumatoidă şi lupus;
• medicamente pentru gută – reduc nivelurile de acid uric din sânge şi eliberează durerea şi inflamaţia;
• modificatori ai răspunsului biologic. (15)

Modificatorii răspunsului biologic reprezintă cea mai nouă categorie de medicamente utilizată în tratamentul artritei reumatoide şi a altor forme de artrită inflamatoare. În număr de 8, fiecare din aceşti agenţi blochează câte o etapă a procesului inflamator, fără suprimarea activităţii sistemului imun. (15)

Dacă medicamentele nu eliberează durerea, atunci se recomandă:

• injecţiile cu acid hialuronic;
• injecţiile cu corticosteroizi;
• artrocenteza (aspirarea de fluid articular). (15)

În situaţia în care tratamentul nu a avut succes, ultima opţiune rămâne intervenţia chirurgicală. Cea mai comună procedură este artroplastia de genunchi, care presupune îndepărtarea articulaţiei genunchiului şi montarea unei proteze de metal, ceramică sau plastic. (15)

O altă variantă o constituie artroscopia, operaţie minim invazivă, care constă în inserţia unui aparat optic şi a unor instrumente chirurgicale prin piele, cu scopul de a repara sau îndepărta diverse formaţiuni de la nivelul genunchiului. (15)

Osteotomia poate fi recomandată dacă afectarea este limitată la o singură porţiune din genunchi. Chirurgul va reconstrui şi va repoziţiona osul pentru a îndepărta greutatea care apasă pe zona afectată, eliberând durerea. (15)

Recomandări

• Menţineţi o greutate corporală optimă.
• Încercaţi fizioterapia.
• Odihniţi-vă suficient şi relaxaţi-vă.
• Utilizaţi comprese cu gheaţă sau comprese calde. Compresele cu gheaţă eliberează durerea şi scad umflătura iar cele calde scad rigiditatea.