Dolicocolonul

Dolicocolonul reprezintă alungirea colonului, posibil asociat cu un defect de acolare a mezenterului la peritoneul parietal. Buclele redundante libere au un risc crescut de dezvoltare a volvusului, mai exact răsucirea intestinului în lungul mezenterului, cu risc crescut de ocluzie intestinală.

Investigat pentru prima dată cu bismut în 1912 de Kienböeck și denumit astfel de Lardennois și Auborg în 1914, dolicocolonul îndeplinește criteriul unei anse sigmoidiene cu localizare peste linia dintre crestele iliace și un colon transvers sub această demarcație.

Dolicocolonul constituie deseori cauza apariției unor complicații precum volvusul și a unor simptome de alterare a tranzitului intestinal, precum constipația. Cu o incidență de 1,9%-28,5%, acesta pare a fi de natură congenitală, existând controverse cu privire la momentul apariției acestuia. (1)

Prevalența dolicocolonului nu este cunoscută, deoarece nu s-au făcut investigații bazate pe populație. Cu toate acestea, proiectele cu screening colonoscopic pentru cancer ar putea contribui la estimarea numărului acestei afecțiuni. Lungimea colonului ar putea fi determinată prin intermediul imagisticii prin rezonanță magnetică. Este necesară totodată stabilirea unei relații cauzale între dolicocolon, volvulus și constipație.

Studiile au identificat o triadă alcătuită din constipație, durere abdominală și distensie abdominală, cu un timp de tranzit încetinit ce favorizează apariția balonărilor. Diagnosticul de dolicocolon este stabilit prin examen baritat sau computer-tomograf. Tratamentul este conservator atunci când nu apar simptome semnificative, dar chirurgical atunci când volvusul sau constipația refractară la tratament afectează sever viața pacientului. (2)


Semne și simptome

Durerea manifestată sub forma crampelor abdominale apare adesea în abdomenul inferior, unde o masă sensibilă se palpează la examenul clinic. Constipația și durerea sunt adesea asociate distensiei abdominale. Simptomele nespecifice precum slăbiciunea generală, durerile de cap, episoadele de febră sunt corelate unei posibile staze intestinale, fiind formulată astfel teoria autointoxicării. Activarea imună este demonstrată la pacienții cu constipație pe baza nivelurilor crescute de limfocite T CD3+, CD4+, CD8 și CD25+ pozitive și prin proliferarea spontană a acestora. Activarea celulelor T este corelată cu concentrații crescute de IgG, IgM și complexe imune circulante, acestea constituind dovezi pentru activarea imunității sistemice celulare și umorale la pacienții care suferă de constipație.

Volvulusul colonului
reprezintă o cauză relativ frecventă de obstrucție a colonului, în principal la nivelul colonului sigmoid, mai puțin frecvent în cec și mai rar pentru colonul transvers. Un colon sigmoid lung redundant cu un mezenter îngust (dolicosigmoidul) este o condiție prealabilă a formării volvulusului. Există controverse cu privire la cauza dolicosigmoidului, dacă acesta este congenital sau dobândit.

Atonia și tonusul muscular slab se identifică totodată la pacienții cu dolicocolon, ca rezultat al tulburării sistemului nervos intestinal autonom. Tulburările enterice corelate cu activitatea sistemului neuroendocrin sau axa creier-intestin modificată, inclusiv lipsa celulelor interstițiale ale lui Cajal, sunt cauze posibile ale dismotilității. (3)


Diagnostic

Dolicocolonul trebuie suspectat la pacienții cu constipație, dureri abdominale, distensie abdominală, mai ales atunci când simptomele sunt prezente din copilărie. Aceste simptome sunt specifice și unor tulburări funcționale ale colonului, astfel încât diagnosticul diferențial poate îngreuna diagnosticul la acești pacienți. Efectuarea controlului baritat sau a computer-tomografiei este esențială în ghidarea terapiei. (4)


Tratament

Tratamentul colonului redundant este în general conservator.

Pentru constipație, studiile susțin consumul de fibre, precum și consumul a mari cantități de apă, cu utilizarea moderată a ceaiului și cafelei, băuturile alcoolice fiind interzise complet. Pacieții cu dolicocolon obosesc mai repede conform studiilor, astfel încât plimbările scurte și odihna după un program stabilit sunt recomandate. Medicamentele prokinetice sunt totodată un standard terapeutic. (5)

Intervența chirurgicală imediată este recomandată atunci când o buclă de sigmoid este răsucită (volvulus). În acest context, se remarcă un număr mai crescut de cazuri în țările în curs de dezvoltare precum Africa (20-45%), comparativ cu țările dezvoltate (1-7%). Specialiștii recomandă intervenția chirurgicală pentru dolicocolonul simptomatic și rezistent la tratamentul conservator, cu rezecția segmentelor colice, satisfacția ulterioară a pacienților fiind ridicată. (6)


Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum