Diverticulul Meckel

Diverticulul Meckel este un rest embrionar, in deget de manusa, din peretele intestinal, la jonctiunea dintre intestinul subtire si colon. Acesta nu are aceeasi structura cu peretele intestinal, ci doar este atasat la acesta, fiind constituit din tesut pancreatic sau gastric.

Aproximativ 3% dintre copii se nasc cu diverticul Meckel. Acesta poate ramine asimptomatic o perioada lunga de timp. In jumatate din cazuri acesta contine structuri gastrice, pancreatice sau ambele. Daca este prezent tesut gastric, acesta secreta acid provocind ulcere si hemoragii intestinale. Diverticulul se poate inflama cauzind diverticulita.

Virsta la care simptomele pot debuta este de doi ani, copiii de peste 10 ani prezinta rar simptome. Manifestarea clinica cea mai frecventa este exteriorizarea de singe inchis la culoare prin rect. Hematochezia poate contine singe digerat - negru ca pacura, cu miros specific, sau partial digerat, rosu, roz. Durerea nu este de obicei prezenta, desi unii copii pot experimenta dureri abdominale.

Tratamentul consta in exereza diverticului.

Patogenie

Diverticulul Meckel este un rest embrionar al ductului ce uneste in viata fetala tubul digestiv primitiv si sacul vitelin. In mod normal acest duct se fibrozeaza progresiv si dispare in saptamina a saptea de gestatie, daca obliterarea sa este incompleta, apar diferite tipuri de structuri intestinale anormale.
Exemple ale acestora pot fi: duct vitelin persistent (aparind ca o fistula ombilicala), banda fibroasa care leaga intestinul de partea interna a ombilicului, un sinus vitelin subombilical, o portiune de intestin obliterata, un chist intestinal sau cel mai comun diverticulul Meckel.
Enterochistii, sinusurile ombilicale si fistulele omfaloileale se numara printre anomaliile congenitale asociate diverticului Meckel.
Diverticulul este vascularizat de artera omfalomezenterica, rest al arterei viteline. Localizarea cea mai comuna este la 40 de cm proximal de valva ileocecala. Este lung de 3 cm si lat de 2 cm. Contine mucoasa ectopica gastrica sau pancreatica.
In 75% din cazuri este atasat de peretele abdominal anterior sau alta structura interna.

Semne si simptome

Prezentarea clinica clasica la copii este exteriorizarea de singe prin anus, la pacienti mai mici de doi ani. Majoritatea cazurilor pediatrice sunt la pacienti cu virste intre doi si opt ani. La adulti, obstructia si inflamarea sunt mai frecvente decit hematochezia. Totusi multi pacienti sunt asimptomatici, iar diverticulul este descoperit incidental la studiul radiologic baritat sau laparotomie.
Diverticulul Meckel simptomatic este sinonim cu complicatia clinica.
Alte simptome intilnite pot si durerile abdominale, varsaturile, sensibilitatea la palpare.

Complicatiile diverticului Meckel includ:
- obstructie intestinala
- fistula ombilicala
- diverticulita
- hemoragiile severe.
In cazuri rare se pot dezvolta tumori benigne: angioame, leiomioame, neurom, lipom, sau maligne: sarcom, carcinom, adenocarcinom.
Diverticulul poate fi perforat de oase de peste sau seminte de fructe.

Diagnostic

Studiile de laborator care pot pune diagnosticul de diverticul Meckel pot include:
- hematocrit si hemoglobina scazute in caz de anemie hemoragica
- deficit de vitamina B12 - anemie megaloblastica
- nivele scazute de feritina si albumina - inflamatia diverticulului
- teste imagistice - scintigrafie cu technetiu99
- arteriografie selectiva
- teste baritate radiologice
- ultrasonografia
- computer tomograf.

Tratament

Tratamentul chirurgical prin exereza intervine in diverticulii complicati.
Artera care vascularizeaza diverticulul trebuie identificata si ligaturata. Daca pacientul s-a prezentat in urma unei hemoragii severe rectale, acesta se stabilizeaza hemodinamic.
Ca terapie aditionala la cea chirurgicala se folosesc antibiotice: ampicilina, clindamicinagentamicina, cefotetan, medicamente cu spectru larg de actiune antimicrobiana.

Diverticulul Meckel complicat poate avea o rata a morbiditatii ridicata, mai ales datorita intirzierii in diagnostic. Odata ce s-a instalat complicatia iar interventia chirurgicala este necesara, mortalitatea si morbiditatea creste la 12%. Riscul de deces pe termen lung dupa operatie este de 7%. Daca diverticulul este inlaturat dupa ce a fost descoperit incidental, riscul de deces pe termen lung este de 1%.