Distensie abdominală

©

Autor: Dr. Purtan Teodora

Distensia abdominală apare în urma acumulării diferitelor substanțe, precum ar fi aer sau fluide, la nivelul cavității abdominale, urmată de creșterea circumferinței abdominale.
Distensia abdominală este o stare total neplăcută, caracterizată de către bolnavi sub aspectul senzației de balonare. Aceasta provoacă un disconfort marcant, atât din punct de vedere al senzației neplăcute de balonare, cât și din punct de vedere al aspectului fizic extern. Este însoțită de diferite alte manifestări clinice, în funcție de contextul de apariție.

Printre manifestările clinice care pot apărea în asocierea distensiei abdominale, se numără senzația de presiune exercitată la nivelul abdomenului, senzația de plenitudine abdominală, grețurile, vărsăturile, durerile abdominale colicative (crampele abdominale) și dificultăți de respirație.

Conform datelor din literatura de specialitate, distensia abdominală se datorează în majoritatea cazurilor unei tulburări funcționale apărute în interiorul organismului uman, rareori fiind vorba despre o afecțiune structurală. [1], [2]

Cauzele distensiei abdominale

Factorii de risc implicați în apariția distensiie abdominale sunt numeroși și pot fi împărțiți în două categorii: fatori de risc fiziologici și factori de risc patologici.
Printre factorii de risc fiziologici se numără:

• Mâncatul rapid, pe fugă
• Sarcina
• Înghițirea unei cantități excesive de aer (cunoscută în termeni medicali sub denumirea de „aerofagie”)
• Sarcina
• Administrarea anumitor medicamente, precum medicamentele antispasmodice sau antidepresive, care duc la reducerea tranzitului intestinal și a motilității intestinale
• Sindromul premenstrual
• Întârzierea sau lipsa de golire a stomacului
• Dispepsia funcțională
• Constipația tranzitorie
• Intervențiile chirurgicale desfășurate la nivel abdominal
• Creșterea ponderală.

Pintre factorii de risc patologici implicați în apariția distensiei abdominale se numără:

• Boala Crohn
• Boala celiacă
• Colita ulcerativă
• Sindromul de colon iritabil
• Enterocolita
• Sindromul diareic
• Diverticulita
• Litiaza renală
• Ascita
• Infecția cu Pseudomonas
• Diareea tropicală
• Gastroenterita
• Ocluzia intestinală
• Ulcerul peptic
• Intoleanța la lactoză
• Intoxicațiile alimentare
• Infecțiile parazitare
• Insuficiența cardiacă
• Ciroza hepatică
• Boala polichistică a ficatului
• Cancerul ovarian. [3], [4], [5]

 

Manifestări clinice asociate distensiei abdominale în cadrul diferitelor afecțiuni

În continuare, vom prezenta fiecare afecțiune care determină distensie abdominală și tabloul clinic care o caracterizează:

Boala Crohn

Afecțiune inflamatorie intestinală, caracterizată prin inflamarea și ulcerarea mucoasei digestive, care, pe lângă distensie abdominală, mai poate provoca dureri abdominale colicative, cronice și recidivante, inapetență, anorexie, Diaree, scădere ponderală, anemie și febră.

Boala celiacă

Afecțiune intestinală imunologică, caracterizată prin intoleranță la gluten, inflamație a mucoasei gastrice și malabsorbție. Pe lângă distensie abdominală semnificativă, boala celiacă mai poate genera anorexie, diaree moderată și intermitentă, slăbiciune musculară, steatoree (scaune voluminoase, urât mirositoare, deschise la culoare), paloare tegumentară, anemie, oboseală continuă, întreruperea creșterii la copii.

Colita ulcerativă

Boală inflamatorie intestinală, caracterizată prin inflamarea și apariția unor leziuni ulceative la nivleul mucoasei colonice. Printre manifestările clinice specifice colitei ulcerative se numără distensia abdominală marcantă, însoțită de scădere ponderală, inapetență, anemie, sângerări rectale, deficite nutriționale, oboseală, etc.

Sindromul de colon iritabil

Tulburare intestinală caracterizată din punct de vedere clinic prin distensie abdominală, senzația de defecație incompletă, alternarea episoadelor de diaree cu episoadele de constipație, grețuri, necesitatea impeioasă de defecație, durerea abdominală care se ameliorează în urma defecației, scaune cu mucus, oboseală.

Enterocolita

Inflamația mucoasei digestive secundară infecției locale cu diferiți agenți patogeni. Din punct de vedere clinic, enterocolita se caracterizează prin crampe abdominale, grețuri, inapetență, distensie abdominală importantă, scaune moi, uneori amestecate cu sânge, febră, vărsături, durei musculare și stare generală alterată.

Sindromul diareic

Este definit prin emisia spontană a peste două scaune de consistență redusă (semisolidă sau apoasă) pe zi, timp de cel mult 14 zile. Pe lângă distensia abdominală semnificativă și celelalte manifestări clinice digestive generate (precum dureri abdominale, grețuri, vărsături, scaune cu sânge), sindromul diareic mai poate duce la apariția unor semne clinice specifice deshidratării (precum senzația continuă de sete, palpitații, tegumente și mucoase uscate, cefalee, amețeli) și semne clinice extradigestive (precum febră, alterarea stării generale, artralgii, mialgii, erupții cutanate).

Diverticulita

Reprezintă inflamarea structurilor saculare formate la nivelul pliurilor intestinale și poate determina, pe lângă distensie abdominală, durere abdominală intensă, localizată cu predominanță în fosa iliacă stângă, febră, grețuri, vărsături, scaune cu sânge, diaree sau constipație.

Litiaza renală

Se caracterizează prin formarea de calculi la nivelul rinichilor. Printre manifestările clinice specifice litiazei renale se numără durerea lombară, distensia abdominală, polachiuria, disuria, durerea la urinare, hematuria, emisia de urini tulbui și urât mirositoare, grețurile și vărsăturile.

Ascita

Constă în acumularea de lichid la nivelul cavității abdominale și este o cauză importantă de distensie abdominală. Pe lângă distenie abdominală, ascita mai determină durere și disconfort abdominal, tulburări dispeptice (grețuri, vărsături, inapetență), dispnee, ortopnee, pirozis și regurgitații.

Infecția cu Pseudomonas aeruginosa (sau bacilul pioceanic)

Poate duce la diferite infecții digestive, precum gastroenteritecolecistite, peritonite, angiocolite, caracterizate pe lângă alte manifestări clinice specifice, prin distensie abdominală marcantă.

Diareea tropicală,

Cunoscută și sub denumirea de „diareea călătorului”, este o formă particulară de diaree care apare în rândul persoanelor care călătoresc în zone cu climă tropicală (precum Africa, Oiebntul Mijlociu, Asia, America Latină) și măsuri de igienă diferite față de țara în care individul locuiește. Diareea tropicală se caracterizează din punct de vedere clinic prin mai mult de trei scaune apoase pe zi, însoțite de distensie abdominală, crampe abdominale, febră, grețuri, vărsături și deshidratare.

Gastroenterita eozinofilică

Afecțiune inflamatorie intestinală cu substrat patogeni imun, caracterizată prin infiltrarea cu eozinofile a tractului digestiv. Pe lângă distensie abdominală importantă, gastroenterite eozinofilică mai poate determina diaree, grețuri, vărsături, anemie, scădere ponderală, manifestări specifice sindromului de malabsorbție, ascită și obstrucție intestinală.

Ocluzia intestinală

Reprezintă o urgență medicală, fiind caracterizată prin întreruperea permanentă a tranzitului intestinal pentru gaze și materii fecale. Printre manifestările clinice specifice ocluziei intestinale se numără distensia abdominală marcantă, durerile abdominale, vărsăturile, lipsa scaunului, inapetența și prezența zgomotelor hidroaerice (a borborismelor) la auscultația abdomenului.

Ulcerul peptic

Afecțiune caracterizată prin apaiția unei ulcerații la nivelul mucoasei gastrice, intestinale sau esofagiene. Printre manifestările clinice specifice ulcerului peptic se numără durerea abdominală cu caracter de arsură, care se întinde de la nivelul ombilicului și până la nivelul cutiei toracice, distensia abdominală, drerile retrosternale, grețurile, vărsăturile, modificările de apetit, scăderea ponderală inexplicabilă și scaunele închise la culoare (uneori cu sânge).

Intoleranța la lactoză sau deficitul de lactază

Afecțiune caracterizată prin incapacitatea organismului în a absorbi și a metaboliza lactoza aflată în componența unor alimente. Printre manifestările clinice specifice intoleranței la lactoză amintim distensie abdominală accentuată, crampe abdominale, vărsături, flatulență, diaree și grețuri.

Intoxicațiile alimentare

Apar în urma ingestiei de alimente contaminate cu diferiți agenți patogeni, precum Salmonella, Campylobacter, Novovirus, Listeria, Escherichia coli, etc. Din punct de vedere clinic, intoxicațiile alimnetare sunt caracterizate, în funcție de agentul patogen implicat, prin distensie abdominală, diaree, crampe abdominale, grețuri, vărsături, tulburări de vedere, cefalee, slăbiciune generalizată, apariția adenopatiilor, confuzie, tulburări de echilibru, convulsii, etc.

Infecțiile parazitare

Giardioza, fascioloza, coccidioza, etc. - pot fi caracterizate din punct de vedere clinic prin distensie abdominală, febră, frisoane, erupție urticariană, edem articular și sindrom dureros.

Ciroza hepatică

Reprezintă ultimul stadiu de evoluție a diferitelor afecțiuni hepatice și constă în fibrozarea parenchimului hepatic, cu pierderea arhitecturii structurale normale a acestuia. Din punct de vedere clinic, ciroza hepatică se caracterizează prin ascită cu distensie abdominală semnificativă, hipertensiune portală, hepatomegalie dureroasă, insuficiență hepaticăanorexie, sindrom de malabsorbție, eritem palmar, apariția steluțelor vasculare, etc.

Boala de ficat polichistic

Afecțiune caracterizată prin apariția unor formațiuni chistice la nivelul ficatului. Printre manifestările clinice specifice bolii polichistice a ficatului se numără distensia abdominală, senzația de plenitudine abdominală, durerile abdominale şi tulburările respiratorii.

Insuficiența cardiacă

Se definește prin incapacitatea cordului de a asigura debitul circulator corespunzător desfășuării activităților metabolice a organismului. Printre manifestările clinice specifice insuficienței cardiace se numărădispneea, oboseala, turgescența jugulară, hepatomegalia, distensia abdominală, edemele localizate în zonele declive ale corpului (pretibial, retromaleolar, etc.), tahicardia, palpitațiile, suflurile cardiace patologice.

Cancerul ovarian

Apariția unei fomațiuni tumorale maligne la nivelul ovarului, caracterizată din punct de vedere clinic prin distensie abdominală, dureri abdominale, dureri și edeme ale membrelor inferioare, scădere ponderală marcantă într-un timp relativ scurt, indigestie, grețuri, urinări frecvente, scurgeri și sângerări vaginale anormale. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratamentul distensiei abdominale

Tratamentul corespunzător pentru combaterea distensiei abdominale presupune, în primul rând, modificarea stilului de viață și de alimentație.

Aceasta presupune respectarea celor trei mese principale ale zilei și eliminarea numeroaselor gustări luate pe timpul zilei, chiar și în absența senzației de foame, evitarea culcării la orizontală sau efectuării de efort fizic intens după masă, scăderea în greutate în cazul persoanelor supraponderale sau obeze, evitarea supraalimentării în timpul meselor principale ale zilei, respectarea unui program regulat de exerciții fizice.

Cât privește alimentația, se recomandă evitarea consumului excesiv de fibre alimentare și calorii. În cazul persoanelor cu anumite intoleranțe alimentare, se recomandă evitarea alimentelor care dețin în componență sbstanțele față de care, indivizii în cauză prezintă toleranță scăzută.

Tratamentul medicamentos de combatere a distensiei abdominale presupune administrarea suplimentelor alimentare pe bază de enzime (utile în decompunerea carbohidraților), administrarea de probiotice și cărbune activ.

Toate aceste mijloace teapeutice de combatere a distensiei abdominale se adresează persoanelor cu balonare apărută pe fondul unor tulburări funcționale apărute în organism. În cazul distensiei abdominale datorată unor afecțiuni structurale, pe lângă tratamentul simptomatic prezentat anterior, este necesară administrarea tratamentului etiologic, de corectare a afecțiunii cauzatoare. [1], [2], [3], [4], [5]