Dermatita seboreică infantilă

Dermatita seboreică infantilă, cunoscută și sub denumirea de „crusta de lapte”, este o boală inflamatorie cutanată acută, neexudativă eritemato-scuamoasă, frecvent întâlnită în rândul sugarilor, apărută pe fond imunologic.

Dermatita seboreică se caracterizează prin inflamarea tegumentelor care prezintă în componența lor numeroase glande sebacee (scalp, față, porțiunea superioară a toracelui). Dermatita seboreică infantilă este frecvent întâlnită în rândul copiiilor cu diferite tulburări neurologice, precum și în rândul celor infectați cu virusul HIV. [1], [2]

Cauze și factori de risc

În etiologia dermatitei seboreice infantile sunt incriminați factori genetici, factori endocrini, factori infecțioși (infecția cu Candida albicans) și factori nutriționali.

De asemenea, pot fi descriși și anumiți factori favorizanți, precum stresul emoțional, stresul fizic sau clima (boala se agravează frecvent în timpul sezonului rece). [1], [2], [4]

Patogenie

Mecanismul patogenic al dermatitei seboreice este necunoscut, dar cercetările efectuate în acest sens au demonstrat prezența unei legături strânse a bolii cu numărul crescut de micelii de Pityrosporum ovale prezente la nivel cutanat (Pityrosporum este un agent fungic prezent în componența florei saprofite tegumentare). [1], [2]

Semne și simptome clinice

Din punct de vedere clinic, crustele de lapte se caracterizează prin apariția unei descuamări galbene, unsuroase, însoțită de mătreață și prurit, frecvent localizată la nivelul feței și a liniei de implantare a părului.

Manifestările linice apărute în cadrul dermatitei seboreice infantile se intalează progresiv.

Boala debutează în perioada primei primelor două luni de viață (mai frecvent în prima lună) și se caracterizează prin apariția la nivelul scalpului a unor placarde descuamative, eritematoase și uscate, de culoare brun-gălbuie sau cenușie și formă ovalară. Cel mai frecvent, leziunile sunt localizate la nivelul pielii păroase a scalpului, la niuvelul frunții, vertexului, pe pleoape, retroauricular și periauricular. De asemenea, leziunile pot apărea și la nivelul regiunii inghinale sau axilare, la nivelul gâtului sau feselor. Scuamele aflate în componența leziunilor eritematoase descuamative au caracter grăsos.

De asemenea, mai poate apărea blefarita marginală însoțită de cruste galbene, uscate și iritația mucoasei conjunctivale.

La nou-născuți dermatita seboreică se caracterizează prin apariția la nivelul scalpului a unor leziuni sub formă de cruste, grăsoase, de culoare galbenă; apariția unor leziuni descuamative, fisurate, gălbui, în regiunea retroauriculară (în spatele urechii) și apariția la nivelul feței a unor papule de culoare roșie. Dermatita refractară „a scutecului” poate fi, de asemenea, întâlnită. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic

Diagnosticul de dermatită seboreică infantilă se pune în urma examinării clinice a copilului de către medic, pe baza semnelor clinice prezentate anterior.

Diagnosticul diferențial al dermatitei seboreice infantile trebuie efectuat cu următoarele afecțiuni:

• Intertrigo
• Dermatita atopică
• Histiocitoza X
• Psoriazisul
• Lupusul eritematos discoid. [2], [3], [5]

Tratament

Tratamentul administrat în cadrul dermatitei seboreice infantile are drept scop combaterea leziunilor cutanate și prevenirea suprainfectării leziunilor cutanate eritematoase cu Candida sau alți agenți patogeni.

Tratamentul local presupune administrarea de Hidrocortizon sub formă de cremă (Hidrocortizon 1% cremă, Fluocinolon acetonid 0,01% soluție, Triamcinolon acetonid 0,025% soluție), două aplicări zilnice pe suprafața leziunilor, acid salicilic 2% combinat cu ulei de măsline, șampoane medicinale (gudron, etc.), unguente keratolitice și antifungice (Ketoconazol). [1], [2], [3], [4], [5]

Evoluție. Prognostic

Dermatita seboreică infantilă prezintă evoluție favorabilă și prognostic bun. În absența tratamentului specific, leziunile cutanate se remit spontan în aproximativ 5-6 săptămâni.

Principalele complicații care pot apărea în evoluție este suprainfecția leziunilor eritematoase cu Candida albicans sau cu diferiți agenți bacterieni. [1], [2]