CARE ESTE VARSTA PROPICE TRATAMENTULUI ORTODONTIC?
Autor: DR. SONILA STEFONI
De la 4 la 4444 ani !!!!!!
Nu există limită de vârstă pentru tratamentul ortodontic, dar medicul stabileşte momentul cel mai favorabil pentru începerea lui.
Fiecare pacient este unic în felul său, la fel şi anomalia dento-maxilară pe care o prezintă. De aceea, tratamentul ortodontic se individualizează în funcţie de:
• Vârstă (copil, adolescent sau adult)
• Tipul de creştere (favorabilă sau defavorabilă)
• Dentaţia (temporară, mixtă sau definitivă)
• Amplitudinea de deformaţie
Pentru stabilirea unui diagnostic şi a unui tratament corect, fiecare caz este studiat în profunzime, necesitând: examinare clinică şi complementară care include studiul modelului de gips confecţionat pe baza amprentei dentare, fotografii, radiografii ale dinţilor şi feţei. Analizele complementare se efectuează obligatoriu la începutul tratamentului, pe parcurs, într-o etapă evolutivă mai importantă a cazului, la finalul tratamentului şi după o perioadă de câţiva ani de la sfârşitul terapiei pentru a evalua în timp stabilitatea rezultatelor.
Există diferite tipuri de tratament ortodontic; fiecare tip conţine mai multe faze. Uneori, pentru rezolvarea unui caz este necesară colaborarea ortodontului cu medici din alte specialiltăţi ( ORL, chirurgie maxilo-facială, pediatrie).
Tratamentul ortodontic se realizează în una sau mai multe etape active.
Tratamentul într-o singură etapă activă se adresează de obicei dentaţiei permanente a adolescentului sau adultului.
Tratamentul în mai multe etape.
În situaţiile de debut precoce a anomaliei detno-maxilare, tratamentul poate fi împărţit în 3 etape:
i. Prima are ca obiectiv corectarea decalajului dintre bazele osoase ale celor două maxilare.
ii. A doua este etapa de urmărire şi ghidare a erupţiei dinţilor permanenţi
iii. A treia urmăreşte alinierea dentară.
Nu există limită de vârstă pentru tratamentul ortodontic, dar medicul stabileşte momentul cel mai favorabil pentru începerea lui.
Fiecare pacient este unic în felul său, la fel şi anomalia dento-maxilară pe care o prezintă. De aceea, tratamentul ortodontic se individualizează în funcţie de:
• Vârstă (copil, adolescent sau adult)
• Tipul de creştere (favorabilă sau defavorabilă)
• Dentaţia (temporară, mixtă sau definitivă)
• Amplitudinea de deformaţie
Pentru stabilirea unui diagnostic şi a unui tratament corect, fiecare caz este studiat în profunzime, necesitând: examinare clinică şi complementară care include studiul modelului de gips confecţionat pe baza amprentei dentare, fotografii, radiografii ale dinţilor şi feţei. Analizele complementare se efectuează obligatoriu la începutul tratamentului, pe parcurs, într-o etapă evolutivă mai importantă a cazului, la finalul tratamentului şi după o perioadă de câţiva ani de la sfârşitul terapiei pentru a evalua în timp stabilitatea rezultatelor.
Există diferite tipuri de tratament ortodontic; fiecare tip conţine mai multe faze. Uneori, pentru rezolvarea unui caz este necesară colaborarea ortodontului cu medici din alte specialiltăţi ( ORL, chirurgie maxilo-facială, pediatrie).
Tratamentul ortodontic se realizează în una sau mai multe etape active.
Tratamentul într-o singură etapă activă se adresează de obicei dentaţiei permanente a adolescentului sau adultului.
Tratamentul în mai multe etape.
În situaţiile de debut precoce a anomaliei detno-maxilare, tratamentul poate fi împărţit în 3 etape:
i. Prima are ca obiectiv corectarea decalajului dintre bazele osoase ale celor două maxilare.
ii. A doua este etapa de urmărire şi ghidare a erupţiei dinţilor permanenţi
iii. A treia urmăreşte alinierea dentară.