PROBLEMELE ORTODONTICE
Autor: DR. SONILA STEFONI
 Dinţii sunt malpoziţionaţi sau /şi înghesuiţi
 Maxilarele sunt deformate.
Aceste două aspecte definesc ANOMALIA DENTO-MAXILARĂ.
Fiecare caz este particular şi complex, de aceea doar ortodontul poate determina problema care există şi cauza acestuia.
Care sunt cauzele anomaliei dento-maxilare:
1. îţi sugi degetul? De ce nu mai trebuie să mai faci asta:
- acest lucru îl fac numai bebeluşii.
- degetul introdus în gură împinge dinţii înainte. Există riscul de a traumatiza aceşti dinţi, fracturându-i, sau acela de a răni degetul.
- va trebui să porţi un aparat ortodontic numai pentru asta.
Nu sunt deloc uşor de găsit cauzele unei probleme ortodontice, deoarece ele sunt multiple şi complexe.
Dintre acesta se disting în special doi factori esenţiali:
ï¶ factorul ereditar: unul sau mai mulţi membri ai familiei prezintă aceeaşi problemă.
ï¶ factorul secundar (loco-regional): evoluţia dento-facială este perturbată de o modificare a funcţiilor normale ale aparatului dento-maxilar (respiraţia, deglutiţie, masticaţie, fonaţie). La acestea se adaugă obiceiurile vicioase de supt degetul sau interpunere a buzei inferioare, respectiv a unor obiecte între arcadele dentare, sau anumite ticuri (îmbufnare, muşcarea unghiilor, a buzelor, etc.)
Consecinţele unei anomali dento-maxilare sunt în strânsă legătură cu cauzele, creându-se un cerc vicios în cadrul căruia consecinţele, la rândul lor ajung să agraveze cauza.
De exemplu, o poziţie defectuoasă a limbii (interpusă sau sprijinită pe dinţi) poate împiedica dezvoltarea normală a arcadelor dentare. La rândul lor, arcadele dentare deformate vor favoriza poziţia vicioasă a limbii. De aceea, în cazul unor pacienţi, ortodontul trebuie să colaboreze cu logopedul, pentru reeducarea fonaţiei şi obţinerea unei pronunţii corecte.
Dizarmonile dento-maxilare se exprimă în toate cele trei planuri spaţiale.
o Transversal:
Îngustarea arcadei superioare, maxilare, determină uneori îngustarea asociată a arcadei inferioare, mandibulare. Dacă mandibula nu urmează îngustarea maxilarului superior poate apare ocluzia încrucişată şi laterodevierea.
o Vertical:
Dinţii arcadei superioare nu acoperă în proporţie de o treime pe cei ai arcadei inferioare.
Modificările care pot apare sunt:
- inocluzia ( ocluzia deschisă).
- supraacoperire exagerată ( ocluzia adâncă)
- o faţă prea lungă sau prea scurtă.
o Antero-posterior:
Unul dintre cele două maxilare este poziţionat prea anterior sau prea posterior în raport cu celălalt. În funcţie de aceasta se disting trei clase de ocluzie:
- Clasa I -raport normal
- Clasa II - mandibula este poziţionată posterior faţă de maxilar.
- Clasa III - madibula este poziţionată anterior faţă de maxilar-
 Maxilarele sunt deformate.
Aceste două aspecte definesc ANOMALIA DENTO-MAXILARĂ.
Fiecare caz este particular şi complex, de aceea doar ortodontul poate determina problema care există şi cauza acestuia.
Care sunt cauzele anomaliei dento-maxilare:
1. îţi sugi degetul? De ce nu mai trebuie să mai faci asta:
- acest lucru îl fac numai bebeluşii.
- degetul introdus în gură împinge dinţii înainte. Există riscul de a traumatiza aceşti dinţi, fracturându-i, sau acela de a răni degetul.
- va trebui să porţi un aparat ortodontic numai pentru asta.
Nu sunt deloc uşor de găsit cauzele unei probleme ortodontice, deoarece ele sunt multiple şi complexe.
Dintre acesta se disting în special doi factori esenţiali:
ï¶ factorul ereditar: unul sau mai mulţi membri ai familiei prezintă aceeaşi problemă.
ï¶ factorul secundar (loco-regional): evoluţia dento-facială este perturbată de o modificare a funcţiilor normale ale aparatului dento-maxilar (respiraţia, deglutiţie, masticaţie, fonaţie). La acestea se adaugă obiceiurile vicioase de supt degetul sau interpunere a buzei inferioare, respectiv a unor obiecte între arcadele dentare, sau anumite ticuri (îmbufnare, muşcarea unghiilor, a buzelor, etc.)
Consecinţele unei anomali dento-maxilare sunt în strânsă legătură cu cauzele, creându-se un cerc vicios în cadrul căruia consecinţele, la rândul lor ajung să agraveze cauza.
De exemplu, o poziţie defectuoasă a limbii (interpusă sau sprijinită pe dinţi) poate împiedica dezvoltarea normală a arcadelor dentare. La rândul lor, arcadele dentare deformate vor favoriza poziţia vicioasă a limbii. De aceea, în cazul unor pacienţi, ortodontul trebuie să colaboreze cu logopedul, pentru reeducarea fonaţiei şi obţinerea unei pronunţii corecte.
Dizarmonile dento-maxilare se exprimă în toate cele trei planuri spaţiale.
o Transversal:
Îngustarea arcadei superioare, maxilare, determină uneori îngustarea asociată a arcadei inferioare, mandibulare. Dacă mandibula nu urmează îngustarea maxilarului superior poate apare ocluzia încrucişată şi laterodevierea.
o Vertical:
Dinţii arcadei superioare nu acoperă în proporţie de o treime pe cei ai arcadei inferioare.
Modificările care pot apare sunt:
- inocluzia ( ocluzia deschisă).
- supraacoperire exagerată ( ocluzia adâncă)
- o faţă prea lungă sau prea scurtă.
o Antero-posterior:
Unul dintre cele două maxilare este poziţionat prea anterior sau prea posterior în raport cu celălalt. În funcţie de aceasta se disting trei clase de ocluzie:
- Clasa I -raport normal
- Clasa II - mandibula este poziţionată posterior faţă de maxilar.
- Clasa III - madibula este poziţionată anterior faţă de maxilar-