Degetele încleștate (sau încleștarea mâinilor)

Încleștarea degetelor, cunoscută din punct de vedere medical sub numele de contractura de flexie a degetelor, este o afecțiune care perturbă funcția mâinii unei persoane. Se caracterizează prin îndoirea permanentă a unuia sau mai multor degete, ceea ce face dificilă extensia lor completă. Această afecțiune poate provoca disconfort și poate împiedica în mod semnificativ îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi ale persoanelor afectate, astfel că înțelegerea și cunoașterea cauzelor de apariție și a tratamentului acesteia sunt de o importanță marcată.

Cauzele încleștării degetelor

Încleștarea degetelor poate rezulta din diverși factori.

• Contractura lui Dupuytren, una dintre cauzele cele mai frecvente, se caracterizează prin îngroșarea fasciei, un strat de țesut sub piele în palmă. În evoluție, această contracție a țesutului fibros duce la curbarea degetelor spre interior, făcându-le dificil de îndreptat. (1)
• Artrita reumatoidă, o boală autoimună, poate provoca inflamații și leziuni articulare. Acest proces inflamator poate duce la deformări ale degetelor și contracturi în timp, în cazul în care afecțiunea nu este ținută sub control.
• Traumatismele sau leziunile la nivelul degetelor, cum ar fi fracturile sau luxațiile, pot provoca încleștarea degetelor dacă nu sunt tratate adecvat. Aceste leziuni pot perturba funcția normală a mâinii și pot duce la o deformare permanentă.
• Leziunile nervoase, fie din cauza traumatismelor, fie din cauza unor afecțiuni medicale, cum ar fi neuropatia periferică, pot afecta funcția musculară și pot duce la încleștarea degetelor. Nervii joacă un rol critic în controlul mișcărilor musculare, iar deteriorarea acestor nervi poate perturba echilibrul forțelor din mână. (2)

În unele cazuri, încleștarea degetelor poate fi idiopatică, fapt ce implică o cauză exactă de apariție necunoscută. Afecțiunea poate fi legată și de o combinație de factori genetici, de mediu sau de stil de viață.

Tablou clinic al încleștării degetelor

Încleștarea degetelor se poate manifesta într-o varietate de moduri, severitatea sa variind de la uşoară la severă. Simptomele comune includ:

• deformarea degetelor;
• limitarea mișcărilor;
• disconfort;
• durere. (3)

Cel mai aparent simptom este îndoirea permanentă a degetelor afectate spre palmă. Gradul deformării poate varia, iar unii pacienți pot avea doar o ușoară curbură, în timp ce alții pot avea o contractură severă.

Pe măsură ce încleștarea degetelor progresează, devine din ce în ce mai dificilă extensia completă a degetelor afectate. Această limitare poate împiedica activitățile zilnice, cum ar fi prinderea obiectelor, tastarea sau efectuarea sarcinilor motorii fine.

Mai mult, în evoluție, pacienții pot experimenta disconfort, durere sau durere în mâna afectată. Acest disconfort se poate intensifica atunci la încercarea utilizării mâinii afectate pentru realizarea unor diverse sarcini. (4)

Diagnostic

Diagnosticarea încleștării degetelor implică de obicei obținerea unui istoric medical și realizarea unui examen fizic și de studii imagistice. Medicul specialist trebuie să realizeze o evaluare amănunțită pentru a înțelege amploarea și natura afecțiunii, în scopul tratării adecvate a acesteia.

Studiile imagistice, cum ar fi razele X sau scanările RMN, pot fi utilizate pentru a evalua amploarea leziunilor articulare sau pentru a exclude alte cauze potențiale ale deformării degetelor. Razele X sunt valoroase pentru evaluarea stării oaselor și articulațiilor, în timp ce RMN-ul oferă informații detaliate despre țesuturile moi din mână.

În cazurile în care sunt suspectate afecțiuni inflamatorii precum artrita reumatoidă, pot fi efectuate teste de sânge pentru a detecta posibili markeri specifici de inflamație și autoanticorpi. Aceste teste pot ajuta la confirmarea sau excluderea afecțiunilor subiacente. (5)

Opțiuni de tratament

Alegerea tratamentului pentru încleștarea degetelor este determinată de afecțiunea cauzală specifică și de severitatea afecțiunii.

Exercițiile de kinetoterapie sunt piatra de temelie a tratamentului non-chirurgical. Terapeuții dezvoltă regimuri de exerciții personalizate pentru a îmbunătăți gama de mișcare și pentru a reduce durerea. Aceste exerciții implică adesea tehnici de întindere și întărire a musculaturii adaptate stării pacientului.

În cazurile ușoare de încleștare a degetelor, purtarea unei atele poate fi benefică. Atelele sunt concepute pentru a menține degetul într-o poziție extinsă, ajutând la prevenirea contracturilor ulterioare. Pot fi purtate noaptea sau ziua, in functie de nevoile personale.

Medicamentele, cum ar fi cele antiinflamatoare sau injecțiile cu corticosteroizi, pot fi prescrise pentru a atenua durerea și pentru a reduce inflamația asociată cu încleștarea degetelor. Pentru afecțiunile autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă, medicamentele antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD) pot fi recomandate pentru a încetini progresia leziunilor articulare. (3)

În cazuri mai severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a reduce contractura și a restabili funcția mâinii. Procedura chirurgicală specifică selectată depinde de cauza și severitatea afecțiunii, astfel putându-se opta între:

• injectarea de enzime Dupuytren;
• modificarea stilului de viață;
• înlocuirea articulațiilor;
• transplant de tendon;
• reparație nervoasa;
• purtarea de orteze;
• fasciotomie.

În cazurile de contractură Dupuytren, o fasciotomie este indicată deoarece implică tăierea chirurgicală a fasciei tensionate pentru a elibera degetele afectate. Cu toate acestea, pentru leziuni sau deformări severe ale articulațiilor, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală de înlocuire a articulațiilor pentru a îmbunătăți funcția degetelor și pentru a reduce durerea.

Transferul de tendon sănătos pentru a înlocui funcția unui tendon deteriorat sau nefuncțional, restabilind astfel extensia degetelor, este de asemenea recomandată dacă factorul etiologic este reprezentat de anomalii ale acestuia. (6)

În cazurile de afectare a nervilor care contribuie la încleștarea degetelor, poate fi necesară repararea sau eliberarea chirurgicală a acestora, dacă sunt compensați din cauza unor traumatisme. Pentru încleștarea cauzată de contractura lui Dupuytren, o alternativă la intervenția chirurgicală implică injectarea de enzime care descompun țesutul îngroșat. Această procedură este mai puțin invazivă și poate fi potrivită pentru anumite cazuri.

Mai mult, efectuarea anumitor modificări ale stilului de viață poate ajuta la ameliorarea simptomelor și la prevenirea progresiei ulterioare. Aceasta poate include evitarea activităților care exacerbează durerile și angajarea în exerciții care promovează flexibilitatea mâinilor și a degetelor. (7)

Prognostic

Prognosticul pentru persoanele ce suferă de încleștare a degetelor variază foarte mult în funcție de cauza etiologică, de severitatea afecțiunii și de tratamentul ales. În cazurile ușoare, în care tratamentele conservatoare, cum ar fi kinetoterapie și aplicarea de atele sunt eficiente, pacienții își pot recăpăta adesea funcția completă a mâinii și își pot relua activitățile zilnice. Cu toate acestea, în cazurile severe cu leziuni articulare semnificative sau deformare, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a obține cel mai bun rezultat posibil.

Este important de menționat că unele afecțiuni, cum ar fi contractura lui Dupuytren, au tendința de a recidiva chiar și după un tratament de succes. Urmărirea pe termen lung de către un medic specialist poate fi necesară pentru a monitoriza starea pacientului și pentru a aborda orice potențială recurență. (8)

Modalități de prevenție

Prevenirea încleștării degetelor depinde în mare măsură de abordarea cauzelor subiacente și a factorilor de risc.

Luarea măsurilor de precauție pentru a evita rănirea mâinilor este esențială. Aceasta poate include purtarea echipamentului de protecție adecvat atunci la angajarea în activități care prezintă un risc de traumatism la mână, cum ar fi sportul sau munca manuală.

Menținerea unui stil de viață sănătos, inclusiv o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate, poate ajuta la reducerea riscului de afecțiuni precum artrita reumatoidă, care poate contribui la încleștarea degetelor.

Este esențial să solicitați imediat asistență medicală la observarea oricăror simptome de încleștare a degetelor. Diagnosticul și tratamentul precoce pot preveni agravarea stării și pot îmbunătăți șansele de succes a intervențiilor non-chirurgicale. (8)

Mai mult, dacă aveți antecedente familiale de contractura lui Dupuytren sau alte cauze ereditare de încleștare a degetelor, este recomandabil să fiți vigilenți și să discutați strategiile preventive cu un medic.