Deficitul de vitamină A (avitaminoza A)

Deficitul de vitamină A în organism duce la instalarea unei stări patologice cunoscută sub denumirea de „hipovitaminoză A”, iar lipsa vitaminei A din organism determină apariția stării patologice cunoscute sub denumirea de „avitaminoză A”.

Deficitul de vitmină A reprezintă o importantă cauză de apariție a orbirii în țările Asia, Africa și Orientul Mijlociu.

Vitamina A, cunoscută sub denumirile de „axeroftol”, „vitamina creșterii” sau „vitamina antixeroftalmică”, este o vitamină liposolubilă (solubilă în lipide) cu origine dublă, animală și vegetală, cu structura similară unei substanțe alcoolice nesaturate, alcătuită sub influența fermentului carotinaza, din două clase de compuși organici: vitamina A naturală (retinolul) și precursorii vitaminei A (beta-carotenul și alți compuși înrudiți).

Vitamina A este rezistentă la temperaturi mari, însă este sensibilă la expunerea de raze ultraviolete, la lumină și la oxigen.

În organismul uman, Vitamina A îndeplinește următoarele funcții:

• Asigură integritatea funcției vizuale (este indispensabilă văzului)
• Intervine în procesul de creștere și dezvoltare a organismului
• Intervine în procesul de creștere și diferențiere a țesuturilor
• Asigură integritatea tegumentelor și a mucoaselor corpului
• Prezintă proprietăți antiinfecțioase
• Participă la dezvoltarea embriogenezei
• Intervine în procesul de reproducere
• Intervine în procesul de creștere osoasă
• Previne apariția afecțiunilor cardiovasculare și a cancerului
• Participă la sinteza glicoproteinelor
• Întărește sistemul imunitar, scăzând riscul de apariție a infecțiilor.

Necesarul zilnic de vitamină A variază în funcție de vârstă și gen. La copiii aflați peste vârsta de 10 ani, la femei și la persoanele vârstnice, necesarul zilnic de vitamină A este de 800 micrograme. La femeile aflat în perioada lactației, necesarul zilnic de vitamină A este de 1300 micrograme. La adolescenți, la femeile însărcinate și la băbați, necesarul zilnic de vitamină A este de 1000 micrograme.

Determinarea nivelului seric al vitaminei A este recomandată pentru monitorizarea tratamentului cu vitamină A și în cazul în care se suspicionează apariția unui deficit de vitamină A sau prezența excesului de vitamină A în organism.

Valorile normale ale vitaminei A în sânge sunt cuprinse înte 0,3 și 0,8 mg/L (respectiv între 300 și 800 micrograme/L).
Deficitul de vitamină A în organism apare atunci când nivelul seric al vitaminei A scade sub limita minimă admisă și poate determina apariția tulburărilor de vedere (cu deteriorarea vederii), scăderea rezistenței sistemului imunitar și apariția unor tulburări trofice la nivelul mucoaselor și tegumentelor. Toate acestea determină alterarea calității vieții persoanei în cauză, iar deteriorarea vederii duce la apariția unui anumit grad de handicap, cu împioedicarea desfășurării anumitor activități, cotidiene sau profesionale. [1], [2], [3], [4], [5]

Deficitul de vitamină A (avitaminoza A) - Cauze

• Scăderea aportului alimentar de vitamină A, prezentă frecvent în componența lactatelor și a produselor vegetale (frecvent înregistrată în cazul dietelor restrictive sau alimentației inadecvate)
• Sindromul de malabsorbție intestinală (colita ulceroasă, boala celiacă)
• Afecțiunile hepatice (precum ciroza hepatică, etc.) și biliare
• Afecțiunile pancreatice
• Diabetul zaharat
• Hipertiroidismul
• Deficitul de zinc
• Afecțiunile renale (precum nefrita, etc.)
• Deficitul de proteine în organism
• Scăderea capacității organismului de a transforma carotenii în vitamină A
• Fumatul (expunerea la fumul de țigară)
• Expunerea la poluanții industriali
• Sarcina
• Lipsa alăptării la sân. [3], [4], [5]

Manifestări clinice specifice deficitului de vitamină A

Instalarea deficitului de vitamină A în organism poate fi semnalată prin apariția mai multor manifestări clinice, specifice tulburărilor vizuale, scăderii sistemului imunitar și alterării tegumentelor și a mucoaselor, pe care aceasta le generează.

Astfel, prinntre manifestările clinice specifice deficitului de vitamină A se numără:

• Xeroftalmia
• Hemeralopie
• Keratomalacie
• Scăderea acuității vizuale
• Inflamarea pleoapelor
• Senzația de mâncărime sau de arsură a ochilor
• Uscăciunea tegumentelor (xerodermia) și a mucoaselor
• Descuamarea pielii
• Unghii striate
• Senzația de gât și de gură uscată
• Modificarea aspectului pielii (piele de aspect îmbătrânit), aceasta devenind dură, solzoasă, hiperpigmentarea pielii în regiunea palmară și plantară (piele prezentând o nuanță gălbuie în aceste zone)
• Modificarea aspectului părului, acesta devine uscat și friabil
• Iritații cutanate
• Diaree sanguinolentă (datorată afectării mucoasei digestive)
• Inapetență
• Defomare osoasă
• Alterarea smalțului dental
• Avort spontan
• Infecții intestinale, vaginale, cutanate și respiratorii frecvente.

Pe lângă acestea, mai pot apărea și alte manifestări clinice specifice lezăii structurilor nervoase (degenerarea nervilor cranieni) și afectării sistemului cardiovascular. [1], [3], [4], [5]

Diagnosticarea deficitului de vitamină A

Pentru diagnosticarea deficitului de vitamină A, sonsultul medical (alcătuit din anamneză și examinarea clinică a bolnavului) are un rol deosebit însă, investigația de elecție pentru determinarea acestei carențe în organism o are determinarea nivelului deric de vitamină A.

În cursul anamnezei se obțin date referitoare la simptomele acuzate de către bolnav, modul și momentul lor de apariție, alte afecțiuni de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool, medicamente administrate etc.

În cadrul examinării clinice medicul poate decela prezența anumitor semne clinice specifice deficitului de vitamină A, precum și alte semne clinice sugestive bolii cauzatoare.

Diagnosticul de deficit al vitaminei A în organism se pune în urma determinării nivelului seric al vitaminei A. Pe lângă aceasta, medicul mai poate recomanda și alte investigații, în funcție de boala de fond suspicionată, precum:

• Hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui
• Determinarea enzimelor pancreatice
• Determinarea hormonilor tiroidieni
• Teste serologice și bacteriologice
• Ecografia abdominală
• Colonoscopia
• Endoscopia digestivă
• Tomografia computerizată
• Rezonanța magnetică nucleară
• Biopsia intestinală și examenul histopatologic. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratamentul deficitului de vitamină A

În cazul persoanelor care prezintă un nivel seric al vitaminei A scăzut până în 200 micrograme/L, se recomandă corectarea deficitului de vitamină A prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat, bogat în vitamină A. Dintre alimnetele cu conținut crescut de vitamin A amintim: ficatul, lactatele (iaurtul, brânza, laptele integral, untul), peștele gras (macrou, ansoa, hering, etc.), ouăle, legumele precum morcovii, cartofii dulci, broccoli, spanacul, salata verde, fructele precum pepenele galben, portocalele, lămâile, caisele uscate, mango, fisticul, etc.

În cazul bolnavilor cu niveluri serice ale vitaminei A aflate sub 200 micrograme/L, se recomandă instituirea tratamentului medicamentos cu vitamină A, administrat sub formă de drajeuri, picături sau injecții intramusculare.

În cazul în care deficitul de vitamină A este datorat unei afecțiuni de fond (una dintre afecțiunile amintite anterior), pe lângă suplimentarea alimentară și medicamentoasă de vitamină A, se impune corectarea acelei afecțiuni. [1], [3], [4], [5]

Complicații ale deficitului de vitamină A

• Deteriorarea progresivă a vederii cu orbire
• Ulcerarea corneei sau/și a conjunctivei
• Avort spontan
• Scăderea secreției glandelor lacrimale
• Ateroscleroza
• Anemia feriprivă
• Litiaza renală
• Degenerarea spermatogenezei
• Retinita pigmentară
• Rinita atrofică
• Scăderea sistemului imunitar, cu creșterea ratei de apariție a infecțiilor respiratorii, cutanate, intestinale, etc.
• Perturbarea sistemului reproducător
• Atrofia foliculilor piloși a glandelor sebacee și sudoripare. [1], [3], [4], [5]