Cromomicoza (Cromoblastomicoza)

Cromomicoza sau cromoblastomicoza este o infecție cronică granulomatoasă ce afectează pielea și țesutul celular subcutanat care persită pentru mai mulți ani, cu un grad de disconfort redus. Cauza cromoblastomicozei o reprezintă infecția fungică, agenții etiologici incriminați fiind reprezentați de Cladophialophora carrionii, Fonsecaea pedrosi și Phialophora dermatitidis. (1, 2, 3, 4, 5, 6)

Epidemiologie

Cromomicoza este o boală rară, care se manifestă în întreaga lume, dar cu o incidență mai mare în zonele tropicale și subtropicale. Bărbații sunt mai frecvent afectați decât femeile, în special cei care lucrează în agricultură, dar au existat și cazuri de cromomicoză la copil. Cea mai crescută incidență se înregistrează în Madagascar, dar aproximativ 20% dintre toate cazurile diagnosticate la nivel mondial se regăsesc în țări cu climat temperat, cum ar fi Japonia, Canada, Finlanda, România și Republica Cehă. (1, 4, 6)

Cauze și factori de risc

Cauza cromoblastomicozei este infecția fungică cu diverse tipuri de fungi. Fungii responsabili de apariția cromomicozei se găsesc în mediul înconjurător, la nivelul solului, al plantelor și al apei. Cei mai frecvenți agenți etiologici ai infecției sunt Cladosporium carrionii, Phialophora verrucosa și Fonsecaea pedrosoi. Mai rar pot fi implicați și alți fungi precum: Fonsacea compactum, Exophiala spinifera, Rhinocladiella aquaspersa.

Infecția apare cel mai frecvent (în aproximativ 70% din cazuri) la bărbați cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani ce lucrează în agricultură. Acest lucru se explică prin faptul că barbații lucrează mai frecvent decât femeile în agricultură și astfel aceștia sunt mai susceptibili la leziuni datorate unor plante ce prezintă fungi la nivelul lor. Totodată s-a evidențiat și rolul protector al hormonilor sexuali feminini în apariția infecției. (1, 2, 4, 5, 6)

Fiziopatologie și morfopatologie

Pătrunderea fungilor în organism se face ca urmare a unui traumatism cutanat, cel mai frecvent de mici dimensiuni, care adesea nu este conștientizat de către pacient. La nivelul locului de pătrundere în organism are loc producerea unui nodul care este limitat la niveul țesutului celular subcutanat și la nivelul pielii. La nivelul epidermului se observă apariția hiperplaziei pseudoepiteliomatoase și apariția hiperkeratozei. La nivelul dermului se observă apariția granulomului ce conține celule epitelioide și celule gigante Langhans. Corpii sclerotici reprezintă prezența elementelor fungice și apar ca mici puncte negre la suprafața leziunii. (2, 4, 5, 6)

Simptomatologie

După producerea traumatismului, care de multe ori nu este conștientizat de către pacient, la locul de inoculare are loc apariția unei papule. Evoluția papulei este de lungă durată cu formarea unei plăci groase, hipertrofice, verucoase. Frecvent această leziune este asimptomatică și doar în unele cazuri pacientul poate resimți prurit ușor. La suprafața leziunii pot fi observate puncte mici negre (corpii sclerotici), care reprezintă eliminarea fungilor transepidermal.

Leziunea poate apărea la orice nivel, dar mai frecvent aceasta afectează membrele superioare și inferioare și toracele. Evoluția bolii este lentă, în multe cazuri intervalul de timp de la apariția bolii și până la diagnostic este de 10 ani. (4, 5, 6)

Tratament și complicații

Tratamentul este influențat de agentul etiologic ce a produs infecția și de mărimea, localizarea și gradul extinderii leziunii. Tratamentul leziunilor de mici dimensiuni este reprezentat de excizia chirurgicală urmată de terapie antifungică. Dacă tratamentul chirurgical este imposibil, terapia antifungică poate fi utilizată. Alte opțiuni terapeutice sunt reprezentate de crioterapie sau terapia prin căldură.

Complicațiile cele mai frecvente sunt reprezentate de infecții bacteriene secundare și ulcerații. În unele cazuri de cromomicoză cu evoluție cronică este posibilă apariția unui carcinom scuamocelular. (4, 5, 6)