Criptorhidia

Criptorhidia este definita ca fiind situarea testiculului oriunde pe traiectul normal de coborare mai putin in scrot. Forma unilaterala este mai comuna.

Incidenta criptorhidiei la nastere este destul de mare - aproximativ 3,5%, dar in jumatate din cazuri coborarea se produce spontan in prima luna de viata.

Etiopatogenie

Cauzele acestor anomalii nu este pe deplin cunoscuta dar exista mai multi factori implicati:

• anomalia gubernaculum testis; acesta este un cordon ce se intinde de la polul inferior al testiculului pana la scrot ghidand coborarea acestuia
• defct testicular intrinsec manifestat printr-o lipsa de raspuns la gonadotrofine (testicul disgenetic)
• deficienta de stimulare gonadotrofica demonstreaza incidenta crescuta a criptorhidiei la nou-nascutii prematur.

Coborarea testiculara este mediata hormonal (androgeni si gonadotrofina pituitara) dar o alta conditii necesara pentru ca aceasta sa se realizeze este ca testiculul sa aiba cale libera de acces spre scrot.

Situarea in scrot a testiculului are un rol decisiv in procesul de spermatogeneza deoarece temperatura din scrot se mentine cu 1ºC mai coborata decat cea a corpului, iar celulele spermatogenice sunt foarte sensibile la temperatura (se pare ca probleme de fertilitate pot avea si persoanele care lucreaza timp indelungat in medii cu temperaturi foarte ridicate). Dupa varsta de 4 ani deja structura testiculului criptorhid sufera o alterare permanenta, constand intr-o depunere masiva de colagen. La pubertate testiculul criptorhid prezinta un deficit sever de componente spermatogenice. Functia endocrina este in general pastrata deoarece celulele Leydig nu sunt afectate de temperatura. In aproximativ 10% din cazuri se mentine un deficit atat de spermatogeneza cat si endocrin, chiar dupa coborare, fapt ce demonstreaza ca aceste testicule sunt disgenetice.

Diagnostic

Diagnosticul este sugerat chiar inca de la nastere de absenta unui testicul sau a ambelor in scrot.
Semnalul de alarma trebuie tras daca coborarea nu se produce nici dupa prima luna de viata.

Examenul fizic poate evidentia testiculul in regiunea canalului inghinal dar care nu poate fi coborat in scrot si atrofia scrotului pe partea afectata. Uneori pacientii pot prezenta durere cauzata de traumatisme ale testicului situat in zone vulnerabile (de exemplu deasupra simfizei pubiene).

Infertilitatea este frecvent intalnita la adultii cu criptorhidie bilaterala. Dozarea serica si urinara a unor hormoni (testosteron seric, 17-cetosteroizi, gonadotrofine urinare) este utila mai ales in cazurile in care nici un testicul nu e coborat si se pot suspiciona si alte afectiuni cum ar fi hipopituitarismul primar si hipogonadismul primar. Informatii utile pot fi obtinute si prin arterio- sau venografie (plex pampiniform) si prin ultrasonografie (mai ales pozitizionarea inghinala a testiculelor).

Computer tomografia si imagistica prin rezonanta magnetica nucleara au rate mari de succes oferind in plus date despre aparitia unui eventual proces malign.

Probleme de diagnostic pot pune starile de intersexualitate (ambiguitate a organelor genitale externe), sindromul Morris precum si criptorhidismul fiziologic, care este destul de comun in special prepubertar, datorita fortei muschiului cremaster si volumului redus al gonadei, indeosebi in conditii de temperatura scazuta, excitare si efort fizic intens.

Complicatii

Complicatiile cele mai intalnite sunt torsiunea cordonului spermatic si malignizarea testiculului necoborat (tumorile maligne testiculare apar de 35- 45 ori mai frecvent la un testicul necoborat decat la unul normal). Un risc crescut de malignizare (peste riscul general) dar mult mai scazut exista si in cazul testiculului coborat chirurgical. Torsiunea cordonului spermatic apare mai rar si trebuie deosebita de apendicita, diverticulita sau de o hernie strangulata.

Tratament

Este deosebit de important ca tratamentul sa se instituie precoce pentru prevenirea sterilitatii masculine (in cazurile bilaterale), a traumelor psihice ce pot surveni mai tarziu si a malignizarii.

Are mai multe etape in functie de momentul prezentarii la medic (varsta pacientului) si de modificarile histopatologice aparute in structura testiculului. Cum aceste modificari apar dupa varsta de 1 an interventia de coborare a testiculului in scrot numita orhidopexie trebuie efectuata pana la aceasta varsta dar chiar si asa nu se poate garanta fertilitatea (exista probabilitatea ca testicolul sa fie alterat congenital).

O alternativa la interventia chirurgicala ar fi tratamentul hormonal constand in administrarea de hCG in doza de 1.500 unitati pe saptamana i.m. timp de trei saptamani sau a unui analog LH-RH. Succesul acestei metode apare in 10-20 % din cazuri dupa circa o luna de tratament. Daca nu apar rezultate se practica orhidopexia imediat. Daca testiculul este atrofic sau varsta pacientului este mai mare de 10 ani se practica orhidectomia (dat fiind riscul mare de malignizare si compromiterii totale a functiilor acelui testicul).