Contractura capsulară

Operația de mărire a sânilor este o procedură care poate aduce modificări semnificative aspectului și încrederii în sine a unei persoane. Cu toate acestea, este esențial să fim conștienți de potențialele complicații postoperatorii, iar una dintre cele mai frecvente este reprezentată de contractura capsulară. Înțelegerea cauzelor apariției acestei afecțiuni este crucială pentru pacienții care iau în considerare operațiile de augmentare mamară, precum și pentru chirurgii care efectuează astfel de operații.

Contractura capsulară se traduce clinic prin apariția și constricția țesutului cicatricial din jurul implantului mamar. Poate cauza diverse probleme, inclusiv disconfort, durere, dar și de natură estetică. În special, contractura capsulară poate afecta atât implanturile de silicon, cât și cele saline.

Cauze

Factorii cauzali preciși ai contracturii capsulare rămân un subiect continuu de cercetare. Au fost identificați mai mulți factori potențiali care contribuie la această afecțiune, contaminarea bacteriană în timpul intervenției chirurgicale și, implicit, infecția postoperatorie, hematoamele, și neregularități în ceea ce privește textura și proprietățile exterioare ale implantului.

Infecțiile din vecinătatea locului implantului cresc riscul de a determina apariția contracturii capsulare prin declanșarea inflamației. Acumularea de sânge în jurul implantului poate duce, de asemenea, la inflamație și poate crește probabilitatea de dezvoltare a acestei afecțiuni. Contaminarea bacteriană în timpul intervenției chirurgicale este un alt factor care crește acest risc, deoarece declanșează un răspuns inflamator. În plus, studiile sugerează că implanturile cu anumite texturi pot fi mai susceptibile la dezvoltarea contracturii capsulare în comparație cu alte tipuri. (1)

Semne și simptome

Contractura capsulară prezintă o serie de simptome, clasificate pe scara Baker, putând avea grade de la I la IV:

• Gradul I: În această etapă, sânul își păstrează consistența moale și aspectul natural.
• Gradul II: Se poate observa o ușoară fermitate, dar aspectul general al sânului rămâne natural.
• Gradul III: Sânul prezintă o fermitate crescută, deformare parțială și distorsiune. În unele cazuri, poate apărea încrețirea observabilă a pielii împreună cu o poziție mai înaltă a mamelonului față de sânul contralateral.
• Gradul IV: În această etapă avansată, sânul devine dur, dureros din cauza unei reacții de fibrozare a țesuturilor perimamare excesive, care duce la deformări vizibile, inclusiv asimetrie în plan vertical al sânilor sau a mameloanelor. (2)

Indicatorii obișnuiți ai contracturii capsulare includ disconfort la sân, o întărire vizibilă a țesutului mamar care poate fi resimțită, distorsiune vizibilă a formei sânilor, modificări ale poziției implanturilor, modificări ale formei generale a sânilor și sensibilitate localizată, în special în zona afectată.

Diagnostic

Pentru a diagnostica această complicație post-operatorie, este necesară o serie de metode clinice și paraclinice. Aceasta include efectuarea unui examen clinic, utilizarea tehnicilor de imagistică a sânilor, cum ar fi ultrasunetele, imagistica prin rezonanță magnetică sau mamografia și, în unele cazuri, efectuarea de biopsii. Acestea permit medicilor să evalueze în detaliu starea implantului și a țesuturilor înconjurătoare, pentru realizarea unui diagnostic precis. (3)

Tratament

Abordarea pentru tratarea contracturii capsulare depinde de severitatea acesteia și de preferințele pacientului, cuprinzând o serie de strategii, inclusiv intervenție chirurgicală, opțiuni medicamentoase și tehnici non-invazive.

Astfel, cazurile ușoare pot necesita doar monitorizare regulată fără intervenție imediată. Cu toate acestea, în cazul existenței unei simptomatologii, se poate opta pentru opțiuni terapeutice non-chirurgicale, cum ar fi administrarea de medicamente antiinflamatoare sau tehnici de masaj manual al sânilor pentru a atenua asimetria și a reduce inflamația asociată cu contractura capsulară. (4)

În cazurile de contractură severă sau dureroasă, intervenția chirurgicală de revizuire poate fi considerată necesară. Această procedură implică de obicei îndepărtarea implantului existent, modificarea capsulei și înlocuirea cu un nou implant care este mai potrivit pentru prevenirea complicațiilor viitoare.

În anumite cazuri, pacienții pot opta pentru înlocuirea implantului ca măsură preventivă împotriva contracturii capsulare recurente. Aceștia au opțiunea de a selecta diferite tipuri, dimensiuni sau texturi de implanturi pentru a minimiza șansele de a se confrunta din nou cu această complicație, în cazul în care medicii consideră că sunt predispuși la dezvoltarea afecțiunii.

Capsulotomia și capsulectomia sunt proceduri chirurgicale care implică fie eliberarea, fie îndepărtarea capsulei, și pot fi utilizare pentru a atenua contractura pe baza severității sale și a factorilor individuali ai pacientei. Aceste proceduri vizează îmbunătățirea confortului, asigurând în același timp succesul pe termen lung în operațiile de mărire a sânilor, abordând la nivel bazal formarea țesutului cicatricial. (5)

Concluzie

Pentru a asigura o înțelegere cuprinzătoare a contracturii capsulare, pacienții și medicii ar trebui să cunoască aspecte precum cauzele, simptomele și opțiunile de tratament disponibile ale acestei afecțiuni. Comunicarea deschisă între chirurgii plasticieni și pacienții lor este crucială pentru abordarea potențialelor complicații și luarea unor decizii informate cu privire la operația de inserare a unui implant mamar.