Conjunctivita cu Chlamydii

Chlamydiile reprezinta microorganisme care detin atat caractere asemanatoare bacteriilor, cat si caractere asemanatoare virusurilor. Chlamydiile au capacitatea de a parazita celulele organismului gazda, aceasta deoarece aceste bacterii de mici dimensiuni sunt lipsite de mecanisme energetice proprii. Chlamydiile se comporta ca niste adevarati paraziti intracelulari si sunt destul de sensibile la actiunea chimioterapicelor.

Chlamidiile prezinta mai multe serotipuri (A, B, C, D, E, K), care pot fi implicate in diferite procese infectioase – serotipuri ce pot fi incriminate inclusiv in cazul aparitiei bolilor cu transmitere sexuala. Metodele serologice si metodele de imunofluorescenta sunt deosebit de utile in precizarea tipului de patogen ce a determinat o anumita infectie. Chlamidiile au o structura asemanatoare bacteriilor gram-negative; ele sunt patogeni lipsiti de mobilitate. Chlamidiile de dimensiuni mici sunt forme patogene cu un inalt grad de infectiozitate; chlamidiile de dimensiuni mari nu reprezinta altceva decat o forma particulara de multiplicare a acestor patogeni. Chlamidiile reprezinta patogeni intracelulari care se pot multiplica in citoplasma celulelor infectate; patogenul are abilitatea de a rezista la actiunea enzimelor litice intracelulare. Dupa cel mult doua zile de la infectarea mediului intracelular, chlamidiile vor genera forme patogene cu un inalta grad de infectiozitate. Infectarea altor celule se realizeaza prin dstrugerea celui gazda si eliberarea elementelor patogene infectioase.

Efectele daunatoare ale chlamidiilor asupra organismelor se datoreaza in principal antigenelor de suprafata; aceste antigene promoveaza efectul toxic; exista astfel de antigene, comune tuturor serotipurilor, dar si antigene specifice anumitor clase microbiene – specificitatea antigenica este deosebit de utila pentru identificarea speciei infectante. Anumite serotipuri care produc uretrita pot fi raspunzatoare inclusiv de aparitia infectiilor conjunctivale. Desi uneori infectiile genitale pot ramane asimptomatice, conjunctivita poate aparea ca urmare a auto-inocularii infectiei. Conjunctivita cu chlamidii a nou-nascutului apare cel mai adesea la nastere, daca mama respectiva prezenta o infectie genitala cu acest patogen.

Serotipurile de chlamidii A-C sunt responsabile de producerea trahomului, in timp ce serotipurile D-K, produc forme de conjunctivita cu incluzii, atat la adult cat si la nou-nascut.

Semne si simptome de conjunctivita cu chlamydia

trahomul

Trahomul este o boala deosebit de infectioasa, care afecteaza ambii globi oculari si care poate genera leziuni la nivelul corneei; daca nu se intervine cu un tratament atent si adecvat ales, trahomul poate genera orbire. Incidenta acestei afectiuni este deosebit de ridicata, mai ales in tarile defavorizate. Chlamidiile de serotip A sau C sunt responsabile de aparitia trahomului. Cea mai larga raspandire a bolii se inregistreaza in Africa si Asia. Practic, trahomul mai poate fi definit ca o keratoconjunctivita cronica.

Evolutia trahomului este progresiva – cativa ani de zile. Una dintre cauzele evolutie indelungate este reprezentata de reinfectarile succesive; odata cu evolutia sa, boala determina numeroase leziuni cicatriceale oculare.

• Prima faza de evolutie a bolii dureaza doar cateva luni de zile; simptomatologia se instaleaza lent si este prezenta bilateral; pacientul prezinta lacrimare in cantitate redusa si acuza o senzatie de greutate la nivelul pleoapelor; in aceasta perioada, membrana conjunctivala este rosiaticaa si prezinta pe suprafata sa, mici formatiuni albicioase;
• In faza urmatoare (care se poate extinde pe parcursul a 2-3 ani de zile), simptomatologia se acutizeaza; senzatia de greutate la nivelul peloapelor se accentueaza, iar fata pacientului capata un aspect buhait (asemena unei persoane abia trezita din somn); la nivelul membranei conjunctivale pot fi observate formatiuni mici, de culoare gri, care cedeaza la apasare; reteauna vasculara anterior formata, poate invada corneea (panusul); aceasta retea vasculara (panus) este asemenea unei pelicule si este responsabila de urmatoarele manifestari: fotofobie, lacrimare si scaderea acuitatii vizuale; leziunile depresionale ce apar la periferia corneei, pot conduce ulterior la aparitia astigmatismului.
• Faza a treia de evolutie a trahomului mai este denumita si faza precicatriceala; formatiunile cicatriceale apar mai ales la nivelul conjunctivei tarsale; reteaua vasculara superficiala (panusul) se dezvolta excesiv; la nivelul globului ocular, poate fi observata aparitia unei linii albicioase, ce se dispune paralel cu marginea libera a pleoapelor.
• In ultima faza de evolutie a trahomului, leziunile anterior formate se vor cicatriza – generand o serie de fenomene retractile, denumite – entropion. Reteaua vasculara superficiala regreseaa intr-o oarecare masura; cu toate acestea, corneea ramane in continuare opalescenta.

Pe parcursul evolutie sale, trahomul poate prezenta perioade de remesiune a leziunilor. Prognosticul acestei boli nu este intotdeauna favorabil; trahomul poate genera urmatoarele complicatii:

• infectii cu bacil Weeks
• infectii cu gonococ
• cicatrici retractile
• entropion
• ptoza palpebrala sau chiar
• deteriorarea glandelor lacrimale.

Conjunctivita cu incluzii a nou-nascutului

Este un tip de infectie cu chlamidii care afecteaza aproximativ 5% dintre copii; pericolul de imbolnavire la nastere este cu atat mai mare, atunci cand mama prezinta o infectie genitala cu Chlamydia. Conjunctivita cu incluzii a nou-nascutului evolueaza bilateral, copilul prezentand secretii conjunctivale purulente sau mucopurulente; boala debuteaza dupa cel putin o saptamana de la nastere (7-10 zile).

Clinic, copilul prezinta:

• edem al pleoapelor
• blefarospasm
• roseata a membranei conjunctivale
• secretie conjuctivala cu caracter purulent.

In lipsa unui tratament adecvat, acest tip de conjunctivita poate evolua pe parcursul a doua sau chiar trei luni de zile; ulterior, dupa disparitia infectiei conjunctivale, patogenii inca mai pot fi identificati in secretiile de la nivelul tractului respirator sau in materiile fecale, chiar si un an mai tarziu. Cu ajutorul unui tratament eficient, vindecarea se poate realiza in maxim 60 de zile; exista si situatii in care boala s-a complicat cu aparitia keratitei, a panusului sau a pneumoniei.

Conjunctivita foliculara infectioasa - Conjunctivita de piscina

Conjunctivita foliculara infectioasa mai este denumita si „conjunctivita de piscina"; aceasta deoarece, apa din piscina care nu este suficient de bine tratata cu clor, poate fi contaminata cu patogenul care determina aceasta forma de imbolnavire. Boala apare mai ales in randul tinerilor care se scalda in astfel de piscine cu apa contaminata; perioada de incubatie a infectiei este de maxim 10 zile. Infectia debuteaza in prima faza la un singur ochi, insa la scurt timp afecteaza si globul ocular de partea opusa.

Pacientul care sufera de „conjunctivita de piscina" prezinta urmatoarele manifestari patologice:

• lacrimare accentuata
• fotofobie
• edem al pleoapelor
• edem al membranei conjunctivale
• secretie conjunctivala in cantitate moderata;
• membrana conjunctivala este rosiatica si poate prezenta formatiuni foliculare dispuse precum margelele dintr-un sirag;
• adenopatia preuriculara este dureroasa la palpare;

infectia se poate vindeca in maxim 90 de zile, fara a lasa sechele.

„Conjunctivita de piscina” se transmite foarte usor prin intermediul apelor contaminate, fiind generata de catre patogenul – Chlamydozoon oculo-genitale.

Conjunctivita mucopurulenta

Face parte din sindromul Fiessinger-Leroy-Reiter; acest sindrom se caracterizeaza prin:

• conjunctivita
• uretrita
• artrita;

conjunctivita se manifesta bilateral, fiind insotita inca de la debut de secretie mucopurulenta; exista si cazuri in care secretia conjunctivala patologica poate aparea pe percursul evolutiei bolii; simptomatologia acestei conjunctivite nu este foarte zgomotoasa; alte posibile manifestari patologice care se pot asocia acestui sindrom:

• keratita
• episclerita
• iridociclita
• nevroza optica.

Conjunctivita mucopurulenta acuta este determinata de catre acelasi patogen care produce „conjunctivita de piscina” – Chlamidozoon oculo-genitale.

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv al conjunctivitei cu incluzii se face atunci cand laboratorul de microbiologie poate pune in evidenta incluziunile intraepiteliale – coloratii cu iod, coloratia Giemsa sau utilizand metodele de imunofluorescenta. Metodele serologice sunt foarte utile in cazul infectiilor aparute la adulti, insa ele nu pot fi aplicate in cazul nou-nascutilor, deoarece sistemul imunitar al acestora nu este capabil de a genera anticorpi specifici.

Diagnosticul pozitiv in cazul conjunctivitei foliculare se face mai ales pe baza aspectului membranelor conjunctivale – prezenta si persistenta foliculilor conjunctivali, dar si pe baza prezentei incluziilor intraepiteliale (coloratia Giemsa); de asemenea, mai pot fi utilizate testele specifice cu anticorpi monoclonali, testele de imunofluorescenta, sau testele de fixare a complementului.

Tratament

In ceea ce priveste tratamentul trahomului, complicatiile acestei boli (entropion) pot fi combatute utilizand metode chirurgicale. Pentru faza activa a bolii se recomanda utilarea tratamentului medicamentos (antibiotice). Deoarece trahomul este o boala endemica, conditii de igiena si conditiile de trai, joaca un rol foarte important in limitarea raspandirii acestei boli. Cazurile de orbire datorate trahomului pot fi eliminate daca boala este diagnosticata precoce; tratamentul cu antibiotice se poate realiza cu tetraciclina – administrata sub forma de colir, sau cu doxicilina; ca o alternativa poate fi utilizata azitromicina.

Conjunctivita cu incluzii a adultului si a nou-nascutului poate fi tratata utilizand tetraciclina (maxim 21 de zile) – adminstrata local, sub forma de colir; nu se recomanda utilizarea acestui antibiotic la gravide, in timpul perioadei de lactatie sau la copii sub 7 ani.