Conjunctivita

Conjunctivita reprezinta inflamatia conjunctivei, o membrana a ochiului cu rol de protectie, care acopera fata anterioara a sclerei si fetele posterioare ale celor doua pleoape.

Conjunctivitele pot fi clasificate in functie de:

• perioada debutului: conjunctivite ale nou-nascutului, conjunctivite ale copilului sau conjunctivite ale adultului;
• caracterul evolutiv: cu caracter acut, subacut sau cronic;
• aspectul secretiilor conjunctivale: seroase, purulente, membranoase etc;
• modificari de relief de la acest nivel: papilare sau foliculare;
• etiologie: infectioase, mecanice, iatrogene sau ocupationale.

Pentru stabilirea diagnosticului pozitiv de conjunctivita, se procedeaza la realizarea examenelor locale si generale; este vorba despre examenul cu ochiul liber, examenul cu biomicroscopul, examinarea secretiilor conjunctivale si chiar biopsia mucoasei conjunctivale. Examinarea conjunctivelor tarsale se face cu ajutorul degetelor, prin rasfrangerea pleoapelor cu ajutorul degetelor; tot cu ajutorul metodei digitale, poate fi examinata si conjunctiva bulbara, prin deschiderea fantei palpebrale.

Examinarea atenta a segmentului anterior al globului ocular, ofera informatii despre posibila prezenta la acest nivel a corpilor straini sau despre prezenta unor modificari patologice. Luminatul lateral este util deoarece permite diferentierea dintre o conjunctiva normala si una patologica; iar examenul cu biomicroscopul faciliteaza evidentierea modificarilor patologice de la nivelul conjunctivei, precum si diferentierea dintre modificarile papilare sau foliculare.

De asemenea, examinarea secretiilor conjuctivale permite izolarea agentilor patogeni implicati in aparitia infectiilor; biopsia mucoasei comjunctivale se realizeaza doar dupa o prealabila anestezie locala.

Semne si simptome

Asa cum am mai precizat oricare ar fi forma de conjunctiva aparuta la un individ, aceasta va genera o serie de simptome si semne obiective; daca corneea este si ea afectata, pacientul prezinta fotofobie; modificarile de culoare, modificarile de relief si modificarile secretorii, pot fi evidentiate prin realizarea unui examen local minutios.

Cele mai des intalnite simptome relatate de catre pacienti sunt urmatoarele:

• senzatia de corp strain,
• senzatia de arsura la nivel ocular,
• senzatia de nisip;
• mancarime oculara (prurit),
• senzatii ca de intepatura
• fotofobie.

Atunci cand se urmarestea realizarea diagnosticului diferential, de un real folos pot fi examenele citologice de laborator; coloratia Gram este foarte utila pentru identificarea bacteriilor gram-pozitive sau gram-negative implicate in infectie; de asemenea, tehnica Papanicolau este folositoare pentru evidentierea incluziunilor virale; culturile realizate prin utilizarea mediilor selective sunt de un real folos pentru stabilirea etiologie infectioase.

Gradul de severitate al unei conjunctive poate varia in limite destul de largi, de la o simpla roseata a globului ocular, pana la cazuri insotite de instalarea proceselor de necroza la acest nivel. Avand o localizare periferica, si venind in contact cu mediul aerian exterior, membrana conjunctivala este expusa in permanenta diferitilor factori agresionali. Aparatul lacrimal joaca un rol foarte important in protectia membranei conjunctivale; cu toate acestea, o conjunctivita simpla este o afectiune autolimitanta – datorita compozitiei bogate in elemente antiinfalmatorii a lacrimilor, datorita exfolierii permanente a membranei conjunctivale, etc.

Patogenii implicati in aparitia infectiilor conjunctivale pot fi evidentiati cu usurinta, prin investigarea microscopica a secretiilor lacrimale; sensibilitatea lor la actiunea anumitor chimioterapice poate fi cuantificata cu ajutorul antibiogramei.

Daca procesul infectios nu afecteaza corneea, acuitatea vizuala nu este afectata. In mod obiectiv, pacientul prezinta urmatoarele semne de conjunctivita: hiperemie (roseate locala), secretie conjunctivala patologica, lacrimare abundenta, hipertrofia papilelor si hipertrofia foliculilor, flictene si chiar bride.

Contaminarea conjunctivelor se poate face pe cale directa sau indirecta, prin utilizarea de prosoape sau batiste murdare, prin intermediul mainilor murdare sau a unor instrumente medicale nesterile; conjunctivita are un caracter de contagiozitate destul de ridicat. Pentru realizarea diagnosticului diferential, vor fi luate in considerare toate celelalte boli, care pot fi insotite de hiperemia partii anterioare a globului ocular – glaucomul congestiv sau uveita anterioara – in cazul acestor doua tipuri de afectiuni, acuitatea vizuala va fi afectata si de asemenea, pot fi decelate modificari ale tensiunii intraoculare si modificari patologice pupilare.

Tipuri de conjunctivita

In continuare, detaliem cateva caracteristici ale conjunctivitelor, in functie de fiecare etiologie in parte:

• conjunctivitele virale: prezinta roseata generalizata aparuta la nivelul segmentului anterior al globului ocular; lacrimarea este abundenta, in timp ce secretia conjunctivala si senzatia de mancarime oculara se manifesta subtil; pacientul prezinta adenopatie satelita iar in produsul de secretie conjuctivala se evidentiaza cresterea numarului de monocite.
• conjunctivitele bacteriene: prezinta roseala generalizata a segmentului anterior al globului ocular, cu secretie lacrimara in cantitate moderata si secretie conjunctivala accentuata; pacientul acuza mancarime (prurit) si o accentuata senzatie de corp strain la nivel ocular; uneori infectia poate fi insotita de adenopatie; examenul secretiilor conjunctivale evidentiaza un numar crescut de agenti patogeni (bacterii) si numeroase leucocite polimorfonucleare (semn al prezentei unui proces infectios localizat) .
• conjunctivita cu Chlamidii: se manifesta prin roseata generalizata a globului ocular, secretie conjunctivala accentuata si lacrimare in cantitate moderata; adenopatia este absenta iar pacientul prezinta prurit (mancarime) local; examenul secretiilor conjunctivale evidentiaza prezenta leucocitelor polimorfonucleare si a corpilor intracitoplasmatici.
• conjunctivitele alergice: roseata oculara este accentuata, iar pacientul prezinta prurit ocular intens; cantitatea de secretie lacrimala si conjunctivala este redusa; adenopatia este absenta; examenul secretiilor conjunctivale evidentiaza un numar crescut de eozinofile.

Toate tipurile etiologice de conjunctivita pot imbraca una din urmatoarele trei forme evolutive: acuta, subacuta sau cronica. Daca tratamentul este incorect si insuficient aplicat, conjunctivita poate recidiva dupa o anumita perioada de timp. Conjunctivitele sunt deosebit de contagioase; cazurile din colectivitate trebuiesc diagnosticate precoce si izolate; pentru a stopa transmiterea bolii catre ceilalti contacti, se recomanda respectarea unor norme de igiena personala deosebit de stricte.

Tratament

Atunci cand se doreste instituirea unui tratament pentru conjunctivita se recomanda:

• evitarea utilizarii pansamentelor locale care nu ar face altceva decat sa favorizeze stagnarea secretiilor si multiplicarea patogenilor;
• realizarea de spalaturi oculare cat mai frecvent, pentru indepartarea secretiilor patologice;
• utilizarea de solutii antiseptice care sa contina si antibiotice, aplicate local;
• urmarirea si combaterea unor eventuale complicatii ce pot aparea pe parcursul bolii;

Tratamentul sistemic cu antibiotice se recomanda doar in anumite situatii.