Coccidinia - durerea de coccis

Osul coccingian, numit și coccis, un os triunghiular de dimensiuni reduse aflat la baza coloanei vertebrale, poate fi afectat de diferite patologii, de regulă de natură mecanică, ce se manifestă prin dureri. Durerea de coccis, asociată adesea cu o inflamație locală, poate îngreuna desfășurarea sarcinilor zilnice, fiind o cauză frecventă a vizitelor în cabinetul medical. În majoritatea cazurilor, durerea se îmbunătățește în decurs de câteva săptămâni sau luni. În cazuri rare, coccidinia poate dura mai multe luni, situație în care vizita la medic devine o necesitate. (1, 2, 3)

Simptome

Principalul simptom al coccidiniei, inflamația locală a coccisului, este reprezentat de durere. Din punct de vedere clinic, durerea poate lua diferite forme și poate fi asociată cu poziția corpului sau mișcările intestinale. În majoritatea cazurilor, durerea de coccis este idiopatică, fără o cauză cunoscută și tinde să se amelioreze în câteva zile. (1, 2, 3)

Cauze

Vătămarea coccisului. Căderea sau orice alte vătămări la nivelul coccisului, precum o lovitură suferită în timpul unui sport de contact, determină inflamarea coccisului și dureri de intensitate redusă sau moderată. În cazuri grave, extrem de rar, durerile sunt unele intense, coccisul fiind dislocat sau fracturat. (2, 4)

Tulburare de stres cumulativ. Activitățile care pun presiune asupra osului coccingian, precum ciclismul, echitația și canotajul, pot provoca apariția durerii coccisului. Durerea de coccis cauzată de mișcările repetitive și suprautilizarea articulației sacrococcigiene nu este de obicei permanentă. În cazul în care coccidinia nu este gestionată, durerea poate deveni cronică. (2, 3, 5)

Sarcina și nașterea. În ultimul trimestru de sarcină, hormonii secretați de organism determină creșterea flexibilității coccisului, proces natural care va permite coccisului să se miște în timpul nașterii. În timpul nașterii, mușchii și ligamentele din jurul coccisului se pot întinde excesiv, provocând dureri locale. De asemenea, capul bebelușului poate pune presiune asupra părții superioare a coccisului, provocând rănirea structurilor coccingiene sau chiar fracturi ale coccisului. (2, 3, 4)

Tumora sau infecția. Osteomielita vertebrală, o infecție a corpului vertebral la nivelul coloanei vertebrale, este o cauză rară a durerilor de spate și a coccidiniei. La fel de rar, la baza coloanei vertebrale, în apropierea coccisului, se pot forma infecții locale, precum un abces pilonidal, care pot mima durerile coccingiene. În cazul cancerelor care pot determina dureri și inflamații ale coccisului, majoritatea provin inițial de la alte organe aflate în vecinătate, fiind tumori metastatice. Durerile cauzate de tumori metastatice, asociate de regulă cu alte simptome, precum pierderea poftei de mâncare, pierderea inexplicabilă în greutate, greață și vărsături sau febră, produc de obicei dureri care nu se diminuează după odihnă. (2, 3, 6, 7)

Anumiți factori pot crește șansa apariției durerii coccigiene. Factorii de risc pentru coccidinie includ:

• obezitatea (surplusul de greutate sporește presiunea asupra coccisului, ceea ce duce la un stres continuu asupra coccisului și la creșterea șanselor de a dezvolta durere de coccis);
• sexul (femeile sunt mai predispuse să dezvolte coccidinia, din cauza unghiului pelvian mai larg, dar și al faptului că pot suferi traume în timpul nașterii);
• vârsta (odată cu înaintarea în vârstă, cartilajele care mențin în poziția normală coccisul se vor uza, amplificând stresul asupra coccisului, ceea ce provoacă o durere continuă);
• poziție inadecvată (șederea prelungită în fund pe o suprafață dură sau îngustă amplifică durerea de coccis). (2, 3, 4)

Diagnostic

În majoritatea cazurilor, diagnosticul de coccidinia poate fi pus în urma unui examen fizic, ce poate cuprinde, printre altele, palparea manuală a regiunii coccingiene (pentru a verifica sensibilitatea locală și pentru a identifica chisturi, tumori sau inflamarea coccingiană) și un examen intrarectal (pentru evaluarea mobilității articulației sacrococcigiene). În vederea stabilirii unui diagnostic precis, medicul va solicita detalii cu privire la istoricul medical al pacientului. În unele situații, când diagnosticul nu poate fi realizat, se impune efectuarea unor teste de laborator, precum computer tomograf, scanare CT sau rezonanță magnetică nucleară. (1, 2, 3)

Tratament și prognostic

Tratamentul conservator al durerii de coccis include odihnă, fizioterapie și masaj. În anumite patologii, coccidinia se poate vindeca spontan, fără a fi necesar un tratament. În cazul unor dureri intense și care nu cedează la administrarea de medicamente antiinflamatoare, pot fi necesare injecții cu anestezic local sau steroizi. Remediile la domiciliu pentru durerea coccisului includ:

• reducerea timpului petrecut în poziție de ședere;
• băi fierbinți pentru relaxarea musculaturii și pentru ușurarea durerilor;
• utilizarea unei perne ortopedice;
• întinderea și întărirea musculaturii pelviene;
• purtarea unor haine largi în zona inferioară a corpului;
• utilizarea laxativelor, atunci când durerea se intensifică în timpul defecației. (1, 2, 3)

Tratamentul chirurgical pentru durerea de coccis presupune îndepărtarea unei părți din coccis sau a întregului coccis (coccigectomia parțială sau totală). Operația chirurgicală este în rare cazuri necesară, doar atunci când toate celelalte metode de tratament se dovedesc ineficiente. (1, 2, 3)

Prevenire

În multe dintre cazuri, durerea de coccis poate fi prevenită. Riscul de apariție a unei dureri de coccis poate fi redus prin:

• evitarea accidentelor, prin iluminarea locuinței, inclusiv a scărilor și păstrarea cailor de acces din locuință libere;
• evitarea sporturilor sau activităților care pot înrăutăți simptomele coccidiniei;
• evitarea șederii prelungite în aceeași poziție și a pozițiilor inconfortabil sau incorecte;
• evitarea alimentelor care pot predispune la constipație. (2)