Vaccinarea- una din cele mai importante metode de preventie a bolilor infectioase
Autor: Dr. Burja Raluca Medic Specialist Epidemiolog
Vaccinarea- una din cele mai importante metode de preventie a bolilor infectioase
Dr. Burja Raluca
Medic Specialist Epidemiolog
Regina Maria, reţeaua privată de sănătate
Policlinica şi Centrul de Recuperare şi Fizioterapie Pasteur
Epidemiologia este stiinta care se ocupa de studiul bolilor cu raspandire in populatie, deci care au caracter de masa.
Inca de la constituire, comunitatile umane au fost confruntate cu fenomene morbide, cu bolile transmisibile care se raspandeau in colectivitate si care au insotit omenirea de-a lungul evolutiei sale istorice, devenind cu atat mai preocupate in atmosfera de teama generata de ignoranta , cu cat cresterea demografica continua sa faciliteze manifestarea epidemica.
Nu intamplator, epidemiologia, asa cum e perceputa astazi, are ca punct de plecare observatia, studiul bolilor transmisibile.
Nimic nu este mai observabil si mai usor de retinut decat fenomenele care inregistreaza schimbari, intr-un timp relativ scurt, timpul necesar incubatiei debutului clinic, vindecarii cu sau fara complicatii, decesului.
Epidemiologia, indiferent de formele ei de activitate, ramane perceputa ca o disciplina de baza a sanatatii publice, o stiinta de sinteza , care a recurs si recurge la metodologii proprii de investigare, la metode provenite din diverse domenii: medicina, sociologie, biologie si stiinte ambientale.
Activitatea clinicii noastre este orientata spre prevenire, având ca scop evitarea îmbolnăvirilor, identificarea riscurilor care pot afecta sănătatea şi evidenţierea de noi soluţii de profilaxie şi control.
Servicii de epidemiologie oferite:
- Vaccinari pentru: gripa, hepatita virala A si B, pneumonii pneumococice, meningite meningogocice, tetanos,difterie, infectii cu Haemophilus Influentzae grup B, febra tifoida, rujeola, rubeola, oreion, varicela, rabie, febra galbena, poliomilelita.
- Eliberare certificat international de vaccinare.
- Consultanta privind riscurile epidemiologice determinate de calatorii internationale in diverse tari din Africa, Asia si America de Sud.
- Medicamente pentru profilaxia malariei.
- Eliberare aviz epidemiologic pentru plecarea in excursii, tabere sau intrare in colectivitate.
- Consultanta privind prevenirea infectiilor de spital.
Ce trebuie sa stim inainte de a pleca intr-o calatorie in strainatate?
Cunoscand si respectand cateva reguli simple, turistii pot evita unele probleme de sanatate in timpul voiajului:
Solicitarea unui consult medical cu 1-3 luni inainte de plecare.
Respectarea regulilor de igiena individuala si alimentara in timpul sejurului.
Evitarea raporturilor sexuale intamplatoare si neprotejate.
Pregatirea unei truse medicale de voiaj.
Efectuarea unei asigurari medicale, care ar putea acoperi costurile unor servicii medicale de care turistul ar avea nevoie pe perioada sejurului.
Boli infectioase care pot fi prevenite prin vaccinare, inaintea voiajului.
1. Boli transmise prin intermediul vectorilor
1.1 MALARIA
Malaria este o boala parazitara cauzata de una sau mai multe din cele 4 specii de Plasmodium patogene pentru om si care pot fi transmise de la o persoana la alta prin intepatura de tantar Anopheles infectat.
Boala se manifestă prin evoluţie ciclică, accese de febra care se succed la intervale de timp regulate, marirea ficatului si splinei, anemie, uneori leziuni grave ale sistemului nervos, ale rinichilor si altor organe.
Dacă boala nu este tratată, se poate instala coma şi survine decesul.
Malaria este endemica in Africa subsahariana, Asia de sud si sud-est, Mexic, Haiti, Republica Dominicana, America Centrala si de Sud, Papua Noua Guinee, Vanuatu si Insulele Solomon. Exista sezonalitate de anotimp ploios in zonele tropicale, respectiv de anotimp cald in zonele subtropicale.
Nu exista nici un vaccin eficient pentru malarie. Pentru a reduce riscul infectării pot fi folosite în mod continuu, anumite medicamente (Clorochina, Malarone, Mefloquine, Doxiciclina), în funcţie de recomandările existente pentru ţările unde malaria este endemică. Tratamentul se incepe inainte de plecare si este recomandat a fi consultat medicul epidemiolog cu cel putin o luna inainte de plecare in tari cu risc.
Persoanele care au revenit din ţările cu endemie de malarie, nu pot fi donatori de sânge timp de 3 ani si se recomanda prezentarea la medic in cazul aparitiei unei febre suspecte, chiar si pana la 1 an de la revenirea din zona cu malarie.
1.2 FEBRA GALBENA
Febra galbena este o boala infectioasa acuta produsa de virusul amaril transmisa la om prin intermediul tantarilor si care se manifesta clinic ca o hepatonefrita acuta.
Incidenta: este frecvent intalnita in Africa si America de Sud, indeosebi in mediul rural.
Sursa de infectie. Calea de transmitere.
Sursa de infectie este reprezentata de maimute. Omul este infectat accidental, prin intermediul intepaturii de tantar.
Simptomatologia caracteristica febrei galbene: febra, algii, oligurie, icter, varsaturi negre.
Nu exista un tratament etiologic eficient.Tratamentul este simptomatic in formele usoare si medii de boala si de sustinere a functiilor vitale ( renale,hepatice) in formele severe.
Profilaxia bolii se bazeaza prin vaccinarea antiamarilica. Dupa vaccinare, anticorpii protectori apar la 7-10 zile si se mentin timp indelungat , probabil toata viata. Reglementarile actuale considera ca durata sigur protectoare este de 10 ani dupa vaccinare.
Vaccinul este contraindicat la gravide, copilul sub varsta de 6 luni, pacientii cu imunitatea diminuata si la cei alergici la proteinele de ou.
Alte masuri profilactice sunt combaterea vectorilor, masuri de protectie personala fata de vectori, evitarea zonelor cu risc.
2. Boli cu transmitere pe cale digestiva
2.1 FEBRA TIFOIDA
Febra tifoida este o infectie bacteriana cauzata de o bacterie numita Salmonella Typhi( bacilul tific ).
Incidenta:
Este frecvent intalnita in tarile subdezvoltate din Africa, Asia si America de Sud. In tarile dezvoltate din Europa si America de Nord apar numai cazuri de " import", la persoane care au calatoritrecent in zone considerate la risc pentru febra tifoida.
Sursa de infectie. Calea de transmitere.
Sursa de infectie este omul bolnavsi purtatorul sanatos de bacil tific. Acestia sunt contagiosi prin materiile fecale. Transmiterea bolii se face pe cale digestiva , prin intermediul mainilor murdare sau prin consumul de apa sau alimente contaminate.
Simptomatologie si evolutie:
-febra
-cefalee
-oboseala extrema
- stare confuzionala
- scaderea apetitului
- greata, diaree
- dureri abdominale difuze
- splenomegalie
- eruptie cutanata pe torace si abdomen
In absenta tratamentului antibiotic, pot apare complicatii severe care pot duce la deces: perforatie intestinala, hemoragie intestinala, soc.
Prevenire:
Se realizeaza cu vaccin antitifoidic, care daca este administrat inaintea sejurului protejeaza turistul de aceasta boala. Vaccinarea consta dintr-o singura administrare intramusculara. Persoana vaccinata este protejata incepand cu a 3-a saptamana dupa vaccinare, iar protectia dureaza numai 3 ani. Cand turistul care calatoreste intr-o zona la risc nu este vaccinat antitifoidic, el trebuie instruit sa respecte cu strictete regulile de igiena personala si alimentara pe toata durata sejurului.
2.2 HEPATITA VIRALA TIP A
Hepatita virală A este o boală produsă de virusul hepatitei tip A (VHA) si este tipul de hepatita benigna.
Incidenta:
Este frecvent intalnita in tarile subdezvoltate din Africa, Asia si America de Sud, unde aproape toata populatia trece prin acesta boala inaintea varstei de 10 ani.
Sursa de infectie. calea de transmitere.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav care elimina virusul prin materiile fecale.
Calea de transmitere este digestiva prin intermediul mainilor murdare si prin consumul de apa si alimente contaminate.
Simptomatologie si evolutie
La copil, adolescent si tanar boala este asimptomatica, trecand neobservata si nediagnosticata. La debut, boala are simptome nespecifice: febra, scaderea apetitului, greata, varsaturi, dureri abdominale, oboseala,somnolenta. Apoi pacientul sesizeaza colorarea urinilor in brun-roscat, decolorarea scaunelor si colorarea in galben a pielii si a conjunctivelor. Evolueaza intotdeauna catre vindecare, nu evolueaza spre hepatita cronica.
Prevenire
Exista un vaccin eficient contra hepatitei tip A , care se administreaza intramuscular. Vaccinarea consta in administrarea a doua doze, prima doza la momentul zero, iar a doua dupa 6 luni sau un an. Persoana vaccinata este protejata pentru 10 ani. Sunt necesare rapeluri la fiecare 10 ani.
2.3 POLIOMIELITA
Este o boala infectioasa severa, produsa de virusurile poliomielitice.
Incidenta:
Este frecventa in unele tari subdezvoltate din Africa, Asia si America de Sud unde vaccinarea nu se face sistematic.
Sursa de infectie. Calea de transmitere.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav, care elimina prin fecale virus poliomielitic. Calea de transmitere este digestiva , prin intermediul mainilor murdare sau prin consumul de apa sau alimente contaminate.
Simptomatologie si evolutie
Formele cele mai severe sunt cele paralitice, soladate cu aparitia unor paralizii musculare dureroase, localizate la nivelul membrelor. Din fericire, i majoritatea cazurilor boala nu ajunge in faza paralitica , ci ramane in stadiul de infectie intestinala.
Prevenire:
Se realizeaza cu vaccin antipoliomielitic cu virus inactivat, care se administreaza pe cale injectabila. Este important sa efectuam un rapel sau o vaccinare completa tuturor turistilor care intentioneaza sa calatoreasca pentru perioade lungi in tari subdezvoltate , precum si celor care calatoresc frecvent, dar pentru perioade scurte.
3. Boli cu transmitere pe cale sexuala
3.1 HEPATITA VIRALA TIP B
Hepatita B este produsă de virusul hepatitic B.
Incidenţă
Infecţia cu virus B este răspândită pe tot globul. Incidenţa maximă se înregistrează în Africa sub-sahariană, Asia de Sud-Est şi China. Zonele cu incidenţă medie sunt Europa de Est şi Sud-Est, ţările din bazinul mediteraneean şi America latină. Cea mai mică incidenţă se înregistrează în Australia, America de Nord şi Europa de Vest.
Riscul unui turist de a contacta o hepatită B în timpul unui sejur într-o ţară la risc este apreciat la 1/250.
Sursă de infecţie. Căi de transmitere
Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav cu hepatită acută sau cronică cu virus B, precum şi de purtătorii aparent sănătoşi de virus. Aceştia sunt contagioşi prin : sânge, secreţii vaginale, spermă, salivă şi lapte matern.
Căile de transmitere ale virusului B sunt:
- Contact sexual neprotejat (homo sau heterosexual)
- Utilizarea de droguri intravenoase
- Contact cu sânge contaminat prin:
o tratamente injectabile sau stomatologice, intervenţii chirurgicale efectuate cu instrumente contaminate şi insuficient sterilizate. Această cale este posibilă în ţările subdezvoltate în care accesul la materiale sanitatre de unică folosinţă este limitat.
o tatuaje, perforarea urechilor cu instrumente contaminate şi nesterilizate
o utilizarea în comun cu persoane infectate a unor obiecte de toaletă : forfecuţe de unghii, lame de ras, periuţe de dinţi etc.
- Transmitere materno-fetal (de la mamă la făt)
Simptomatologie şi evoluţie
Deseori hepatita acută B este asimptomatică (fără icter). Atunci când este simptomatică, are la debut simptome nespecifice : scăderea apetitului, greaţă, vărsături, dureri abdominale, oboseală, somnolenţă, dureri articulare, erupţii cutanate. După 1-2 săptămâni se instalează icterul. Uneori, hepatita acută B îmbracă forme foarte severe de boală (hepatite fulminante), care în absenţa transplantului hepatic evoluează deseori către deces. Aproximativ 90% din hepatitele acute B se vindecă, cu eliminarea completă şi definitivă a virusului din organism.În 10% din cazuri, organismul nu poate elimina virusul din organism, iar infecţia devine cronică (hepatită cronică). Aceşti pacienţi vor evolua în 10-20 de ani către ciroză hepatică şi apoi către cancer hepatic. Prezenţa virusului B creşte de peste 10 ori riscul de cancer hepatic. De aici rezultă importanţa prevenirii acestei infecţii prin vaccinare.
Prevenire
Există un vaccin eficient anti-hepatită B, care conţine antigenul viral de suprafaţă. El este disponibil în farmacii sub numele de Euvax-B şi se administrează intramuscular.
Există mai multe scheme de vaccinare :
* Luna 0, luna 1şi luna 6
* Luna 0, luna 2 şi luna 6
* Luna 0, luna 1, luna 2 şi luna 12
Protecţia postvaccinală se instalează după a 3-a injecţie. Pentru turişti, la care este nevoie de un efect rapid se preferă schema 0,1 şi 2 luni, cu rapel la 12 luni.
Studii recente au demonstrat că se pot utiliza cu succes şi scheme accelerate : ziua 0, ziua 10 şi ziua 21.
În 1989, OMS a recomandat vaccinarea tuturor turiştilor care călătoresc în ţări tropicale. După 1990, toate ţările au extins indicaţiile vaccinării antihepatită B. În România, vaccinarea anti-hepatită B este obligatorie pentru nou-născuţi la naştere şi pentru personalul medical. Majoritatea tinerilor şi adulţilor sunt însă nevacinaţi.
Protecţia asigurată de vaccin este cu atât mai lungă cu cât primovaccinarea se face mai devreme, în copilărie. Atunci când primovaccinarea se face la vârsta adultă, imunitatea durează 5-10 ani, motiv pentru care este necesar un rapel la fiecare 5 sau maxim 10 ani.
4. Boli cu transmitere pe cale respiratorie
4.1 DIFTERIA
Este o infectie severa produsa de bacilul difteric.
Zonele la risc sunt cele subtropicale si tropicale.
Sursa de infectie . Cai de transmitere.
Sursa de infectie este omul bolnav sau purtatorul nazofaringian asimptomatic de bacil difteric.
Calea de transmitere este respiratorie.
Simptomatologie si evolutie
Forma de boala cea mai des intalnita se caracterizaeaz prin febra, alterarea starii generale, faringoamigdalita severa.
Prevenire
Se recomanda un rapel antidifteric sau mai corect diftero-tetanic atunci cand individul nu a primit un astfel de rapel in ultimii 10 ani.
4.2 MENINGITA MENINGOCOCICA
Este o boala produsa de meningococ
Incidenta
Zonele in care se inregistreaza epidemii sunt Africa, Asia, America de Sud.
Sursa de infectie. Calea de transmitere.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav sau purtatorul nazofaringian sanatos de meningococ. Acestia sunt contagiosi prin secretiile mazofaringiene, eliminate prin tuse, stranut, vorbit. Calea de transmitere este respiratorie.
Simptomatologie
Boala debuteaza brusc cu temperatura, cefalee, varsaturi.
Prevenire
Vaccin anti-meningococic A+C, intr-o singura administrare intramusculara urmata de un rapel dupa 3 sau 5 ani. Pentru adult si copilul in varsta de peste 2 ani, protectia incepe din a 10-a zi dupa vaccin si dureaza in medie 4 ani. Vaccinarea este obligatorie pentru turistii care vor sa participe la pelerinajul de la Mecca sau pentru cei care vor avea un sejur in care exista o epidemie de meningita meningococica. Vaccinul trebuieadministrat cu 10 zile inaintea plecarii.
4.3 GRIPA
Este o infectie respiratorie produsa de virusurile gripale. Plecarea intr-un voiaj creste riscul de a contacta boala mai ales atunci cand in tara de destinatie exista o epidemie de gripa.Vaccinarea esterecomandata cand viitorul turist face parte din grupele la risc pentru forme severe de boala. Se administreaza intramuscular si este necesara o singura doza. Imunitatea dureaza 6-12 luni, motiv pentru care trebuie repetat in fiecare toamna.
4.4 RUJEOLA - RUBEOLA - OREION
Plecarea intr-o tara tropicala este un prilej bun pentru a recomanda unui adult efectuarea unui triplu vaccin contra rujeolei, rubeolei si oreionului, atunci cand nu a avut in copilarie aceste boli. Vaccinul seadministreaza intramuscular, fiind suficienta o singura doza.
5. Boli cu transmitere pe cale cutanată
5.1. TETANOS
Tetanosul (T) este o boală gravă, deseori mortală, produsă de o toxină secretată de bacilul tetanic.
Incidenţă
T este mai frecvent întâlnit în ţările subdezvoltate, unde vaccinarea antitetanică nu se face sistematic. În ţările dezvoltate boala este rar întâlnită şi afectează cu predilecţie vârstnicii, care nu au mai făcut un rapel antitetanic în ultimii 10 ani.
Incidenţa T la turişti nu este cunoscută. Având în vedere gravitatea bolii şi faptul că în ţările subdezvoltate accesul la un tratament adecvat este dificil, rezultă importanţa efectuării unui rapel antitetanic înaintea unui voiaj în zone la risc.
Sursă de infecţie. Căi de transmitere
Rezervorul de infecţie este reprezentat de intestinul animalelor, care elimină prin fecale bacili tetanici, contaminând astfel solul.
La o persoană nevaccinată sau incomplet vaccinată, boala apare prin contaminarea unei plăgi cutanate cu pământ care conţine bacili tetanici. Orice leziune cutanată poate constitui poartă de intrare pentru T, dar cele mai periculoase sunt cele datorate accidentelor rutiere şi cele cauzate de înţepături profunde în obiecte subţiri şi ascuţite. T nu se transmite de la om la om.
Simptomatologie şi evoluţie
T se caracterizează prin apariţia în absenţa febrei a unor contracturi musculare la nivelul muşchilor membrelor şi trunchiului. Primul semn de boală este imposibilitatea deschiderii gurii (trismus) din cauza contracturii muşchilor maseteri. Treptat, contracturile se generalizează şi pot afecta şi muşchii respiratori, pacientul putând muri prin asfixie în timpul unei crize de contractură. Aceste crize de contractură musculară sunt frecvente şi conduc treptat la epuizarea pacientului.
Chiar şi în prezenţa tratamentului adecvat boala evoluează deseori spre deces.
Prevenire
Consultul medical pre-voiaj reprezintă o bună ocazie pentru a efectua un rapel vaccinal antitetanic.
Un singur rapel vaccinal este suficient pentru indivizii care au fost complet vaccinaţi în copilărie. Dacă individul este incomplet vaccinat sau nu poate preciza date referitoare la vaccinarea, se recomandă efectuarea unei vaccinări complete. Aceasta constă în administrarea de 3 injecţii intramusculare la interval de 1 lună, urmate de un rapel după 1 an şi apoi de câte un rapel la fiecare 10 ani. Imunitatea se instalează după a 2-a injecţie. Vaccinul este disponibil în farmacii sub forma unui vaccin monovalent numit Tetavax, sau a unui vaccin combinat diftero-tetanic, sub numele de Imovax dT.
5.2. RABIA (TURBAREA)
Rabia (R) este o encefalită mortală în 100% din cazuri, produsă de virusul rabic.
Incidenţă
R este în primul rând o boală a animalelor, de la care se poate transmite accidental la om. Ea afectează animalele din toată lumea, cu excepţia următoarelor ţărilor insulare.
În Asia, Africa şi America de Sud, rabia este frecvent întâlnită la animale, reprezentând o mare problemă de sănătate publică.
Incidenţa bolii la om este strict legată de incidenţa bolii la animale.
Sursă de infecţie. Căi de transmitere
Sursa de infecţie este animalul bolnav de rabie, care este contagios prin salivă. Animalele cele mai frecvent implicate în transmiterea bolii la om sunt câinele, pisica şi vulpea.
Transmiterea bolii la om se face prin muşcătură produsă de un animal bolnav, sau prin contactul dintre saliva acestuia şi o leziune cutanată.
Simptomatologie şi evoluţie
La debut boala are simptome nespecifice: nervozitate, cefalee, amorţeli la locul muşcăturii. Apoi apar semne sugestive pentru rabie: hidrofobie, aerofobie, stare de agitaţie extremă, tulburări de comportament. Evoluţia este întotdeauna către deces într-un interval de câteva zile.
Prevenire
Importanţa profilaxiei prin vaccinare este justificată de gravitatea extremă a bolii şi de absenţa unui tratament eficient.
Din fericire există vaccinuri eficiente care pot preveni boala. Primele vaccinuri (utilizate încă în ţările subdezvoltate) erau preparate pe creier de animale şi erau greu tolerate, având uneori reacţii adverse severe (encefalită postvaccinală). Actualmente, în ţările dezvoltate se folosesc vaccinuri moderne, preparate pe celule diploide umane, foarte eficiente şi lipsite de reacţii adverse. În România este disponibil acest vaccin modern, care există în farmacii sub numele de Verorab. În caz de muşcătură produsă de animal suspect de rabie, pentru a fi eficace, vaccinul trebuie administrat cât mai repede după muşcătură şi în asociere cu imunoglobuline umane specifice antirabice sau ser antirabic. Există şi posibilitatea vaccinării preventive (pre-expunere), înainte de voiajul într-o zonă la risc. În acest fel se evită situaţia în care turistul muşcat de un animal suspect de rabie nu poate beneficia de vaccinul antirabic modern, în ţara în care voiajază. Schema de vaccinare pre-expunere cuprinde 3 injecţii intramusculare: ziua 0, ziua 7 şi ziua 28, urmate de un rapel la 1 an şi apoi la fiecare 3-5 ani.Acest tip de vaccinare pre-expunere nu este recomandată de rutină la toţi turiştii. Ea este indicată mai ales pentru turiştii care urmează să efectueze sejururi lungi (peste 1 lună) în zone la risc şi pentru cei care voiajază în zone în care accesul la vaccinul antirabic este foarte dificil.
Dr. Burja Raluca
Medic Specialist Epidemiolog
Regina Maria, reţeaua privată de sănătate
Policlinica şi Centrul de Recuperare şi Fizioterapie Pasteur
Epidemiologia este stiinta care se ocupa de studiul bolilor cu raspandire in populatie, deci care au caracter de masa.
Inca de la constituire, comunitatile umane au fost confruntate cu fenomene morbide, cu bolile transmisibile care se raspandeau in colectivitate si care au insotit omenirea de-a lungul evolutiei sale istorice, devenind cu atat mai preocupate in atmosfera de teama generata de ignoranta , cu cat cresterea demografica continua sa faciliteze manifestarea epidemica.
Nu intamplator, epidemiologia, asa cum e perceputa astazi, are ca punct de plecare observatia, studiul bolilor transmisibile.
Nimic nu este mai observabil si mai usor de retinut decat fenomenele care inregistreaza schimbari, intr-un timp relativ scurt, timpul necesar incubatiei debutului clinic, vindecarii cu sau fara complicatii, decesului.
Epidemiologia, indiferent de formele ei de activitate, ramane perceputa ca o disciplina de baza a sanatatii publice, o stiinta de sinteza , care a recurs si recurge la metodologii proprii de investigare, la metode provenite din diverse domenii: medicina, sociologie, biologie si stiinte ambientale.
Activitatea clinicii noastre este orientata spre prevenire, având ca scop evitarea îmbolnăvirilor, identificarea riscurilor care pot afecta sănătatea şi evidenţierea de noi soluţii de profilaxie şi control.
Servicii de epidemiologie oferite:
- Vaccinari pentru: gripa, hepatita virala A si B, pneumonii pneumococice, meningite meningogocice, tetanos,difterie, infectii cu Haemophilus Influentzae grup B, febra tifoida, rujeola, rubeola, oreion, varicela, rabie, febra galbena, poliomilelita.
- Eliberare certificat international de vaccinare.
- Consultanta privind riscurile epidemiologice determinate de calatorii internationale in diverse tari din Africa, Asia si America de Sud.
- Medicamente pentru profilaxia malariei.
- Eliberare aviz epidemiologic pentru plecarea in excursii, tabere sau intrare in colectivitate.
- Consultanta privind prevenirea infectiilor de spital.
Ce trebuie sa stim inainte de a pleca intr-o calatorie in strainatate?
Cunoscand si respectand cateva reguli simple, turistii pot evita unele probleme de sanatate in timpul voiajului:
Solicitarea unui consult medical cu 1-3 luni inainte de plecare.
Respectarea regulilor de igiena individuala si alimentara in timpul sejurului.
Evitarea raporturilor sexuale intamplatoare si neprotejate.
Pregatirea unei truse medicale de voiaj.
Efectuarea unei asigurari medicale, care ar putea acoperi costurile unor servicii medicale de care turistul ar avea nevoie pe perioada sejurului.
Boli infectioase care pot fi prevenite prin vaccinare, inaintea voiajului.
1. Boli transmise prin intermediul vectorilor
1.1 MALARIA
Malaria este o boala parazitara cauzata de una sau mai multe din cele 4 specii de Plasmodium patogene pentru om si care pot fi transmise de la o persoana la alta prin intepatura de tantar Anopheles infectat.
Boala se manifestă prin evoluţie ciclică, accese de febra care se succed la intervale de timp regulate, marirea ficatului si splinei, anemie, uneori leziuni grave ale sistemului nervos, ale rinichilor si altor organe.
Dacă boala nu este tratată, se poate instala coma şi survine decesul.
Malaria este endemica in Africa subsahariana, Asia de sud si sud-est, Mexic, Haiti, Republica Dominicana, America Centrala si de Sud, Papua Noua Guinee, Vanuatu si Insulele Solomon. Exista sezonalitate de anotimp ploios in zonele tropicale, respectiv de anotimp cald in zonele subtropicale.
Nu exista nici un vaccin eficient pentru malarie. Pentru a reduce riscul infectării pot fi folosite în mod continuu, anumite medicamente (Clorochina, Malarone, Mefloquine, Doxiciclina), în funcţie de recomandările existente pentru ţările unde malaria este endemică. Tratamentul se incepe inainte de plecare si este recomandat a fi consultat medicul epidemiolog cu cel putin o luna inainte de plecare in tari cu risc.
Persoanele care au revenit din ţările cu endemie de malarie, nu pot fi donatori de sânge timp de 3 ani si se recomanda prezentarea la medic in cazul aparitiei unei febre suspecte, chiar si pana la 1 an de la revenirea din zona cu malarie.
1.2 FEBRA GALBENA
Febra galbena este o boala infectioasa acuta produsa de virusul amaril transmisa la om prin intermediul tantarilor si care se manifesta clinic ca o hepatonefrita acuta.
Incidenta: este frecvent intalnita in Africa si America de Sud, indeosebi in mediul rural.
Sursa de infectie. Calea de transmitere.
Sursa de infectie este reprezentata de maimute. Omul este infectat accidental, prin intermediul intepaturii de tantar.
Simptomatologia caracteristica febrei galbene: febra, algii, oligurie, icter, varsaturi negre.
Nu exista un tratament etiologic eficient.Tratamentul este simptomatic in formele usoare si medii de boala si de sustinere a functiilor vitale ( renale,hepatice) in formele severe.
Profilaxia bolii se bazeaza prin vaccinarea antiamarilica. Dupa vaccinare, anticorpii protectori apar la 7-10 zile si se mentin timp indelungat , probabil toata viata. Reglementarile actuale considera ca durata sigur protectoare este de 10 ani dupa vaccinare.
Vaccinul este contraindicat la gravide, copilul sub varsta de 6 luni, pacientii cu imunitatea diminuata si la cei alergici la proteinele de ou.
Alte masuri profilactice sunt combaterea vectorilor, masuri de protectie personala fata de vectori, evitarea zonelor cu risc.
2. Boli cu transmitere pe cale digestiva
2.1 FEBRA TIFOIDA
Febra tifoida este o infectie bacteriana cauzata de o bacterie numita Salmonella Typhi( bacilul tific ).
Incidenta:
Este frecvent intalnita in tarile subdezvoltate din Africa, Asia si America de Sud. In tarile dezvoltate din Europa si America de Nord apar numai cazuri de " import", la persoane care au calatoritrecent in zone considerate la risc pentru febra tifoida.
Sursa de infectie. Calea de transmitere.
Sursa de infectie este omul bolnavsi purtatorul sanatos de bacil tific. Acestia sunt contagiosi prin materiile fecale. Transmiterea bolii se face pe cale digestiva , prin intermediul mainilor murdare sau prin consumul de apa sau alimente contaminate.
Simptomatologie si evolutie:
-febra
-cefalee
-oboseala extrema
- stare confuzionala
- scaderea apetitului
- greata, diaree
- dureri abdominale difuze
- splenomegalie
- eruptie cutanata pe torace si abdomen
In absenta tratamentului antibiotic, pot apare complicatii severe care pot duce la deces: perforatie intestinala, hemoragie intestinala, soc.
Prevenire:
Se realizeaza cu vaccin antitifoidic, care daca este administrat inaintea sejurului protejeaza turistul de aceasta boala. Vaccinarea consta dintr-o singura administrare intramusculara. Persoana vaccinata este protejata incepand cu a 3-a saptamana dupa vaccinare, iar protectia dureaza numai 3 ani. Cand turistul care calatoreste intr-o zona la risc nu este vaccinat antitifoidic, el trebuie instruit sa respecte cu strictete regulile de igiena personala si alimentara pe toata durata sejurului.
2.2 HEPATITA VIRALA TIP A
Hepatita virală A este o boală produsă de virusul hepatitei tip A (VHA) si este tipul de hepatita benigna.
Incidenta:
Este frecvent intalnita in tarile subdezvoltate din Africa, Asia si America de Sud, unde aproape toata populatia trece prin acesta boala inaintea varstei de 10 ani.
Sursa de infectie. calea de transmitere.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav care elimina virusul prin materiile fecale.
Calea de transmitere este digestiva prin intermediul mainilor murdare si prin consumul de apa si alimente contaminate.
Simptomatologie si evolutie
La copil, adolescent si tanar boala este asimptomatica, trecand neobservata si nediagnosticata. La debut, boala are simptome nespecifice: febra, scaderea apetitului, greata, varsaturi, dureri abdominale, oboseala,somnolenta. Apoi pacientul sesizeaza colorarea urinilor in brun-roscat, decolorarea scaunelor si colorarea in galben a pielii si a conjunctivelor. Evolueaza intotdeauna catre vindecare, nu evolueaza spre hepatita cronica.
Prevenire
Exista un vaccin eficient contra hepatitei tip A , care se administreaza intramuscular. Vaccinarea consta in administrarea a doua doze, prima doza la momentul zero, iar a doua dupa 6 luni sau un an. Persoana vaccinata este protejata pentru 10 ani. Sunt necesare rapeluri la fiecare 10 ani.
2.3 POLIOMIELITA
Este o boala infectioasa severa, produsa de virusurile poliomielitice.
Incidenta:
Este frecventa in unele tari subdezvoltate din Africa, Asia si America de Sud unde vaccinarea nu se face sistematic.
Sursa de infectie. Calea de transmitere.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav, care elimina prin fecale virus poliomielitic. Calea de transmitere este digestiva , prin intermediul mainilor murdare sau prin consumul de apa sau alimente contaminate.
Simptomatologie si evolutie
Formele cele mai severe sunt cele paralitice, soladate cu aparitia unor paralizii musculare dureroase, localizate la nivelul membrelor. Din fericire, i majoritatea cazurilor boala nu ajunge in faza paralitica , ci ramane in stadiul de infectie intestinala.
Prevenire:
Se realizeaza cu vaccin antipoliomielitic cu virus inactivat, care se administreaza pe cale injectabila. Este important sa efectuam un rapel sau o vaccinare completa tuturor turistilor care intentioneaza sa calatoreasca pentru perioade lungi in tari subdezvoltate , precum si celor care calatoresc frecvent, dar pentru perioade scurte.
3. Boli cu transmitere pe cale sexuala
3.1 HEPATITA VIRALA TIP B
Hepatita B este produsă de virusul hepatitic B.
Incidenţă
Infecţia cu virus B este răspândită pe tot globul. Incidenţa maximă se înregistrează în Africa sub-sahariană, Asia de Sud-Est şi China. Zonele cu incidenţă medie sunt Europa de Est şi Sud-Est, ţările din bazinul mediteraneean şi America latină. Cea mai mică incidenţă se înregistrează în Australia, America de Nord şi Europa de Vest.
Riscul unui turist de a contacta o hepatită B în timpul unui sejur într-o ţară la risc este apreciat la 1/250.
Sursă de infecţie. Căi de transmitere
Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav cu hepatită acută sau cronică cu virus B, precum şi de purtătorii aparent sănătoşi de virus. Aceştia sunt contagioşi prin : sânge, secreţii vaginale, spermă, salivă şi lapte matern.
Căile de transmitere ale virusului B sunt:
- Contact sexual neprotejat (homo sau heterosexual)
- Utilizarea de droguri intravenoase
- Contact cu sânge contaminat prin:
o tratamente injectabile sau stomatologice, intervenţii chirurgicale efectuate cu instrumente contaminate şi insuficient sterilizate. Această cale este posibilă în ţările subdezvoltate în care accesul la materiale sanitatre de unică folosinţă este limitat.
o tatuaje, perforarea urechilor cu instrumente contaminate şi nesterilizate
o utilizarea în comun cu persoane infectate a unor obiecte de toaletă : forfecuţe de unghii, lame de ras, periuţe de dinţi etc.
- Transmitere materno-fetal (de la mamă la făt)
Simptomatologie şi evoluţie
Deseori hepatita acută B este asimptomatică (fără icter). Atunci când este simptomatică, are la debut simptome nespecifice : scăderea apetitului, greaţă, vărsături, dureri abdominale, oboseală, somnolenţă, dureri articulare, erupţii cutanate. După 1-2 săptămâni se instalează icterul. Uneori, hepatita acută B îmbracă forme foarte severe de boală (hepatite fulminante), care în absenţa transplantului hepatic evoluează deseori către deces. Aproximativ 90% din hepatitele acute B se vindecă, cu eliminarea completă şi definitivă a virusului din organism.În 10% din cazuri, organismul nu poate elimina virusul din organism, iar infecţia devine cronică (hepatită cronică). Aceşti pacienţi vor evolua în 10-20 de ani către ciroză hepatică şi apoi către cancer hepatic. Prezenţa virusului B creşte de peste 10 ori riscul de cancer hepatic. De aici rezultă importanţa prevenirii acestei infecţii prin vaccinare.
Prevenire
Există un vaccin eficient anti-hepatită B, care conţine antigenul viral de suprafaţă. El este disponibil în farmacii sub numele de Euvax-B şi se administrează intramuscular.
Există mai multe scheme de vaccinare :
* Luna 0, luna 1şi luna 6
* Luna 0, luna 2 şi luna 6
* Luna 0, luna 1, luna 2 şi luna 12
Protecţia postvaccinală se instalează după a 3-a injecţie. Pentru turişti, la care este nevoie de un efect rapid se preferă schema 0,1 şi 2 luni, cu rapel la 12 luni.
Studii recente au demonstrat că se pot utiliza cu succes şi scheme accelerate : ziua 0, ziua 10 şi ziua 21.
În 1989, OMS a recomandat vaccinarea tuturor turiştilor care călătoresc în ţări tropicale. După 1990, toate ţările au extins indicaţiile vaccinării antihepatită B. În România, vaccinarea anti-hepatită B este obligatorie pentru nou-născuţi la naştere şi pentru personalul medical. Majoritatea tinerilor şi adulţilor sunt însă nevacinaţi.
Protecţia asigurată de vaccin este cu atât mai lungă cu cât primovaccinarea se face mai devreme, în copilărie. Atunci când primovaccinarea se face la vârsta adultă, imunitatea durează 5-10 ani, motiv pentru care este necesar un rapel la fiecare 5 sau maxim 10 ani.
4. Boli cu transmitere pe cale respiratorie
4.1 DIFTERIA
Este o infectie severa produsa de bacilul difteric.
Zonele la risc sunt cele subtropicale si tropicale.
Sursa de infectie . Cai de transmitere.
Sursa de infectie este omul bolnav sau purtatorul nazofaringian asimptomatic de bacil difteric.
Calea de transmitere este respiratorie.
Simptomatologie si evolutie
Forma de boala cea mai des intalnita se caracterizaeaz prin febra, alterarea starii generale, faringoamigdalita severa.
Prevenire
Se recomanda un rapel antidifteric sau mai corect diftero-tetanic atunci cand individul nu a primit un astfel de rapel in ultimii 10 ani.
4.2 MENINGITA MENINGOCOCICA
Este o boala produsa de meningococ
Incidenta
Zonele in care se inregistreaza epidemii sunt Africa, Asia, America de Sud.
Sursa de infectie. Calea de transmitere.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav sau purtatorul nazofaringian sanatos de meningococ. Acestia sunt contagiosi prin secretiile mazofaringiene, eliminate prin tuse, stranut, vorbit. Calea de transmitere este respiratorie.
Simptomatologie
Boala debuteaza brusc cu temperatura, cefalee, varsaturi.
Prevenire
Vaccin anti-meningococic A+C, intr-o singura administrare intramusculara urmata de un rapel dupa 3 sau 5 ani. Pentru adult si copilul in varsta de peste 2 ani, protectia incepe din a 10-a zi dupa vaccin si dureaza in medie 4 ani. Vaccinarea este obligatorie pentru turistii care vor sa participe la pelerinajul de la Mecca sau pentru cei care vor avea un sejur in care exista o epidemie de meningita meningococica. Vaccinul trebuieadministrat cu 10 zile inaintea plecarii.
4.3 GRIPA
Este o infectie respiratorie produsa de virusurile gripale. Plecarea intr-un voiaj creste riscul de a contacta boala mai ales atunci cand in tara de destinatie exista o epidemie de gripa.Vaccinarea esterecomandata cand viitorul turist face parte din grupele la risc pentru forme severe de boala. Se administreaza intramuscular si este necesara o singura doza. Imunitatea dureaza 6-12 luni, motiv pentru care trebuie repetat in fiecare toamna.
4.4 RUJEOLA - RUBEOLA - OREION
Plecarea intr-o tara tropicala este un prilej bun pentru a recomanda unui adult efectuarea unui triplu vaccin contra rujeolei, rubeolei si oreionului, atunci cand nu a avut in copilarie aceste boli. Vaccinul seadministreaza intramuscular, fiind suficienta o singura doza.
5. Boli cu transmitere pe cale cutanată
5.1. TETANOS
Tetanosul (T) este o boală gravă, deseori mortală, produsă de o toxină secretată de bacilul tetanic.
Incidenţă
T este mai frecvent întâlnit în ţările subdezvoltate, unde vaccinarea antitetanică nu se face sistematic. În ţările dezvoltate boala este rar întâlnită şi afectează cu predilecţie vârstnicii, care nu au mai făcut un rapel antitetanic în ultimii 10 ani.
Incidenţa T la turişti nu este cunoscută. Având în vedere gravitatea bolii şi faptul că în ţările subdezvoltate accesul la un tratament adecvat este dificil, rezultă importanţa efectuării unui rapel antitetanic înaintea unui voiaj în zone la risc.
Sursă de infecţie. Căi de transmitere
Rezervorul de infecţie este reprezentat de intestinul animalelor, care elimină prin fecale bacili tetanici, contaminând astfel solul.
La o persoană nevaccinată sau incomplet vaccinată, boala apare prin contaminarea unei plăgi cutanate cu pământ care conţine bacili tetanici. Orice leziune cutanată poate constitui poartă de intrare pentru T, dar cele mai periculoase sunt cele datorate accidentelor rutiere şi cele cauzate de înţepături profunde în obiecte subţiri şi ascuţite. T nu se transmite de la om la om.
Simptomatologie şi evoluţie
T se caracterizează prin apariţia în absenţa febrei a unor contracturi musculare la nivelul muşchilor membrelor şi trunchiului. Primul semn de boală este imposibilitatea deschiderii gurii (trismus) din cauza contracturii muşchilor maseteri. Treptat, contracturile se generalizează şi pot afecta şi muşchii respiratori, pacientul putând muri prin asfixie în timpul unei crize de contractură. Aceste crize de contractură musculară sunt frecvente şi conduc treptat la epuizarea pacientului.
Chiar şi în prezenţa tratamentului adecvat boala evoluează deseori spre deces.
Prevenire
Consultul medical pre-voiaj reprezintă o bună ocazie pentru a efectua un rapel vaccinal antitetanic.
Un singur rapel vaccinal este suficient pentru indivizii care au fost complet vaccinaţi în copilărie. Dacă individul este incomplet vaccinat sau nu poate preciza date referitoare la vaccinarea, se recomandă efectuarea unei vaccinări complete. Aceasta constă în administrarea de 3 injecţii intramusculare la interval de 1 lună, urmate de un rapel după 1 an şi apoi de câte un rapel la fiecare 10 ani. Imunitatea se instalează după a 2-a injecţie. Vaccinul este disponibil în farmacii sub forma unui vaccin monovalent numit Tetavax, sau a unui vaccin combinat diftero-tetanic, sub numele de Imovax dT.
5.2. RABIA (TURBAREA)
Rabia (R) este o encefalită mortală în 100% din cazuri, produsă de virusul rabic.
Incidenţă
R este în primul rând o boală a animalelor, de la care se poate transmite accidental la om. Ea afectează animalele din toată lumea, cu excepţia următoarelor ţărilor insulare.
În Asia, Africa şi America de Sud, rabia este frecvent întâlnită la animale, reprezentând o mare problemă de sănătate publică.
Incidenţa bolii la om este strict legată de incidenţa bolii la animale.
Sursă de infecţie. Căi de transmitere
Sursa de infecţie este animalul bolnav de rabie, care este contagios prin salivă. Animalele cele mai frecvent implicate în transmiterea bolii la om sunt câinele, pisica şi vulpea.
Transmiterea bolii la om se face prin muşcătură produsă de un animal bolnav, sau prin contactul dintre saliva acestuia şi o leziune cutanată.
Simptomatologie şi evoluţie
La debut boala are simptome nespecifice: nervozitate, cefalee, amorţeli la locul muşcăturii. Apoi apar semne sugestive pentru rabie: hidrofobie, aerofobie, stare de agitaţie extremă, tulburări de comportament. Evoluţia este întotdeauna către deces într-un interval de câteva zile.
Prevenire
Importanţa profilaxiei prin vaccinare este justificată de gravitatea extremă a bolii şi de absenţa unui tratament eficient.
Din fericire există vaccinuri eficiente care pot preveni boala. Primele vaccinuri (utilizate încă în ţările subdezvoltate) erau preparate pe creier de animale şi erau greu tolerate, având uneori reacţii adverse severe (encefalită postvaccinală). Actualmente, în ţările dezvoltate se folosesc vaccinuri moderne, preparate pe celule diploide umane, foarte eficiente şi lipsite de reacţii adverse. În România este disponibil acest vaccin modern, care există în farmacii sub numele de Verorab. În caz de muşcătură produsă de animal suspect de rabie, pentru a fi eficace, vaccinul trebuie administrat cât mai repede după muşcătură şi în asociere cu imunoglobuline umane specifice antirabice sau ser antirabic. Există şi posibilitatea vaccinării preventive (pre-expunere), înainte de voiajul într-o zonă la risc. În acest fel se evită situaţia în care turistul muşcat de un animal suspect de rabie nu poate beneficia de vaccinul antirabic modern, în ţara în care voiajază. Schema de vaccinare pre-expunere cuprinde 3 injecţii intramusculare: ziua 0, ziua 7 şi ziua 28, urmate de un rapel la 1 an şi apoi la fiecare 3-5 ani.Acest tip de vaccinare pre-expunere nu este recomandată de rutină la toţi turiştii. Ea este indicată mai ales pentru turiştii care urmează să efectueze sejururi lungi (peste 1 lună) în zone la risc şi pentru cei care voiajază în zone în care accesul la vaccinul antirabic este foarte dificil.