RINITA ALERGICĂ - BOALA SECOLULUI XXI
Autor: Dr. Anca Pop - Medic specialist ORL
RINITA ALERGICĂ - BOALA SECOLULUI XXI
Dr. Anca Pop
Medic specialist ORL
Regina Maria, reţeaua privată de sănătate
Policlinica şi Centrul de Recuperare şi Fizioterapie Pasteur
Rinita alergică(RA) reprezintă răspunsul clinic al mucoasei nazale la acţiunea alergenilor din mediul înconjurător. Deşi nu este o afecţiune care pune in pericol viaţa, în timp, netratată poate duce la afectarea semnificativă a stării de sănătate şi a calităţii vieţii.
Frecvenţa RA prezintă variaţii geografice, o rată medie fiind cuprinsă între15-20% din populaţia generală.
Simptomele care aduc pacientul în cabinetul medicului ORL-ist sunt următoarele: strănut ( de obicei în salve), secreţie nazală apoasă, prurit (mîncărime ) nazal şi/sau ocular, senzaţie de obstrucţie nazală, congestie conjunctivală. Pacientul poate prezenta întreg cortegiul de manifestări clinice sau se poate manifesta frust prin existenţa a unul sau două simptome anterioare.
Factorii declanşatori ai RA se gasesc într-o foarte mare diversitate, dintre aceştia cei mai frecvenţi fiind alergoalergenii reprezentaţi în special de: praf de casă, polenuri, fungi, insecte, animale domestice şi peridomestice, agenţi ocupaţionali. Alte categorii de alergeni ar fi: infecţiile virale şi bacteriene ale nasului şi rinofaringelui, noxele chimice, medicamentele, iritanţii. Dintre factorii declanşatori noninflamatori merită de menţionat: expunerea prelungită la aer rece, alimentele condimentate sau băuturile reci, inhalarea de mirosuri(parfumuri, amoniac).
Diagnosticul de RA presupune cumularea datelor
obtinuţe în urma examenului ORL, alergologic,
eventual pneumologic şi a examinărilor de
endoscopie nazală, imagistică şi de laborator.
Actualmente ghidul ARIA propune o structurare a rinitelor alergice în intermitente şi persistente, care la rîndul lor pot fi uşoare sau moderate/severe.
Avînd în vedere apariţia în ultimele decenii a RA la vîrste tot mai fragede, colaborarea dintre medicul ORL-ist, pneumolog şi pediatru se impune ca o necesitate, pt. adoptarea celei mai potrivite atitudini terapeutice.
O altă motivaţie a dorinţei de a trata de la vîrste cît mai mici această afecţiune ar fi aceea de a putea , prin mijloacele terapeutice actuale, împiedica progresia leziunilor la nivel pulmonar şi chiar de a vindeca această boală.
RA se poate asocia cu afecţiuni ale trompei lui Eustachio( disfuncţia tubară), otite medii seroase, care netratate pot progresa spre leziuni ce deteriorează funcţa auditivă, sinuzite, polipoză nazală, conjunctivită alergică şi dermatite alergice.
Posibilitatea de progresie a leziunilor şi de a dezvolta la vîrsta adultă astm bronşic determină necesitatea acţionării atît la nivel local prin administrarea unui glucocorticoid microdozat nazal cît şi sistemic prin administrarea concomintentă a unui antihistaminic. Se doreşte prin aceste măsuri obţinerea unei perioade de remisie cît mai îndelungată şi totodată o îmbunătaţire a calităţii vieţii.
Dr. Anca Pop
Medic specialist ORL
Regina Maria, reţeaua privată de sănătate
Policlinica şi Centrul de Recuperare şi Fizioterapie Pasteur
Rinita alergică(RA) reprezintă răspunsul clinic al mucoasei nazale la acţiunea alergenilor din mediul înconjurător. Deşi nu este o afecţiune care pune in pericol viaţa, în timp, netratată poate duce la afectarea semnificativă a stării de sănătate şi a calităţii vieţii.
Frecvenţa RA prezintă variaţii geografice, o rată medie fiind cuprinsă între15-20% din populaţia generală.
Simptomele care aduc pacientul în cabinetul medicului ORL-ist sunt următoarele: strănut ( de obicei în salve), secreţie nazală apoasă, prurit (mîncărime ) nazal şi/sau ocular, senzaţie de obstrucţie nazală, congestie conjunctivală. Pacientul poate prezenta întreg cortegiul de manifestări clinice sau se poate manifesta frust prin existenţa a unul sau două simptome anterioare.
Factorii declanşatori ai RA se gasesc într-o foarte mare diversitate, dintre aceştia cei mai frecvenţi fiind alergoalergenii reprezentaţi în special de: praf de casă, polenuri, fungi, insecte, animale domestice şi peridomestice, agenţi ocupaţionali. Alte categorii de alergeni ar fi: infecţiile virale şi bacteriene ale nasului şi rinofaringelui, noxele chimice, medicamentele, iritanţii. Dintre factorii declanşatori noninflamatori merită de menţionat: expunerea prelungită la aer rece, alimentele condimentate sau băuturile reci, inhalarea de mirosuri(parfumuri, amoniac).
Diagnosticul de RA presupune cumularea datelor
obtinuţe în urma examenului ORL, alergologic,
eventual pneumologic şi a examinărilor de
endoscopie nazală, imagistică şi de laborator.
Actualmente ghidul ARIA propune o structurare a rinitelor alergice în intermitente şi persistente, care la rîndul lor pot fi uşoare sau moderate/severe.
Avînd în vedere apariţia în ultimele decenii a RA la vîrste tot mai fragede, colaborarea dintre medicul ORL-ist, pneumolog şi pediatru se impune ca o necesitate, pt. adoptarea celei mai potrivite atitudini terapeutice.
O altă motivaţie a dorinţei de a trata de la vîrste cît mai mici această afecţiune ar fi aceea de a putea , prin mijloacele terapeutice actuale, împiedica progresia leziunilor la nivel pulmonar şi chiar de a vindeca această boală.
RA se poate asocia cu afecţiuni ale trompei lui Eustachio( disfuncţia tubară), otite medii seroase, care netratate pot progresa spre leziuni ce deteriorează funcţa auditivă, sinuzite, polipoză nazală, conjunctivită alergică şi dermatite alergice.
Posibilitatea de progresie a leziunilor şi de a dezvolta la vîrsta adultă astm bronşic determină necesitatea acţionării atît la nivel local prin administrarea unui glucocorticoid microdozat nazal cît şi sistemic prin administrarea concomintentă a unui antihistaminic. Se doreşte prin aceste măsuri obţinerea unei perioade de remisie cît mai îndelungată şi totodată o îmbunătaţire a calităţii vieţii.