DIAGNOSTICUL NODULILOR TIROIDIENI
Autor: Dr. Roxa Iuga - Medic specialist endocrinologie
DIAGNOSTICUL NODULILOR TIROIDIENI
Dr. Roxa Iuga
Medic specialist endocrinologie
Regina Maria, reţeaua privată de sănătate
Policlinica şi Centrul de Recuperare şi Fizioterapie Pasteur
Nodulii tiroidieni constituie una dintre cele mai frecvente patologii tiroidiene. Prevalenţa nodulilor tiroidieni în populaţia generală, diagnosticaţi ecografic variază între 20 şi 76%, mai mult între 20 şi 48% dintre cei cu un nodul tiroidian palpabil vor prezenta la examenul ecografic alţi noduli. Nodulii tiroidieni reprezintă o delimitare distinctă a parenchimului tiroidian faţă de ţesutul tiroidian vecin. Atat leziunile benigne cat şi cele maligne tiroidiene pot avea aspect nodular, astfel încat cel mai important obiectiv în cazul unui nodul recent diagnosticat este excluderea unei leziuni maligne. Leziunile tiroidiene maligne reprezintă aproximativ 5% din totalul nodulilor tiroidieni, independent de mărime. Între patologiile tiroidiene ce pot îmbrăca aspect nodular se numără guşa multinodulară cu normofuncţie sau hiperfuncţie, tiroidita cronica autoimună, chisturile tiroidiene simple sau hemoragice, tiroidita subacută, adenoamele foliculare sau cancerele tiroidiene de diferite tipuri.
Nodulii tiroidieni sunt mai frecvent întalniţi la femei, persoanele în varstă, în zonele de carenţă iodată, la cei cu antecedente de iradiere a capului sau gatului. În ceea ce priveşte simptomatologia nodulilor tiroidieni aceasta este limitată, adeseori nodulii fiind descoperiţi incidental. Durerea brusca în regiunea cervicală sugerează de obicei o hemoragie intrachistică sau prezenţa unei tiroidite subacute. În rare cazuri creşterea progresivă dureroasă în dimensiuni poate fi sugestivă pentru limfom primar sau carcinom anaplazic tiroidian. Existenţa unei guşi mari, compresive pe structurile de vecinătate determină simptome de tipul disfagie, răguşală, dispnee. Factorii care se asociază cu un risc crescut de malignitate în cazul unui nodul tiroidian sunt urmatorii: istoric de iradiere a capului sau gatului, antecedente familiale de cancere tiroidiene solitare sau asociate cu alte patologii endocrine în cadrul unor sindroame de tipul MEN, varsta sub 18 ani sau peste 70 de ani, sexul masculin. De asemenea în evoluţia şi aspectul clinic al nodulilor tiroidieni sunt elemente ce ridica suspiciunea de malignitate, astfel creştere progresivă, consistenţă dură la palpare, lipsa mobilităţii cu deglutiţia, prezenţa adenopatiilor laterocervicale, precum şi apariţia simptomelor de tipul raguşală, disfagie, dispnee în absenţa unei guşi compresive. În cazul unei guşi multinodulare riscul de malignitate este similar ca şi pentru un nodul solitar.
Ecografia tiroidiana reprezintă cea mai sensibilă metodă de diagnosticare a patologiei tiroidiene, de determinare a dimensiunilor şi a modificărilor de structură tiroidiană. Urmatorul pas în investigarea unui nodul tiroidian decelat ecografic este evaluarea funcţiei tiroidiene prin dozări hormonale (TSH, FT4 şi anticorpi). Decelarea unui TSH scăzut în prezenţa unui nodul solitar sau a unei guşi multinodulare obligă la efectuarea unei scintigrafi tiroidiene pentru identificarea zonelor de autonomie funcţională. Prezenţa unui nodul cald scintigrafic împreună cu un TSH scăzut exclude cu mare probabilitate cancerul tiroidian. În prezenţa unui TSH normal se indică efectuarea examenului citologic din nodulul tiroidian prin puncţie aspirativă cu ac fin ghidată ecografic. Efectuarea puncţiei aspirative se indică în cazul prezenţei elementelor de suspiciune ecografică. RMN şi CT nu sunt investigaţii de rutină în evaluatea nodulilor tiroidieni cu excepţia unor situaţii particulare.
Tratamentul nodulilor tiroidieni se face în funcţie de rezultatul examinărilor paraclinice. În cazul nodulilor cu aspect ecografic suspect şi citologie pozitivă pentru malignitate se indică intervenţie chirurgicală. În cazul nodulilor clinic şi ecografic fără elemente de suspiciune se indică reevaluare la interval de 6 luni, 1 an. În cazul nodulilor mici, la pacienţi tineri sau din zone cu deficit de iod se poate iniţia tratament cu Levothyroxină, cu monitorizare ecografică şi a funcţiei tiroidiene la interval de 3, 6 luni. În cazul hipertiroidismului datorat unui nodul autonom funcţional sau a unei guşi multinodulare toxice se indică tratament cu iod radioactiv sau interventie chirurgicala. Tratamentul cu radioiod este eficient şi sigur în cazurile selecţionate, fiind însă contraindicat în sarcină sau lactaţie.
Dr. Roxa Iuga
Medic specialist endocrinologie
Regina Maria, reţeaua privată de sănătate
Policlinica şi Centrul de Recuperare şi Fizioterapie Pasteur
Nodulii tiroidieni constituie una dintre cele mai frecvente patologii tiroidiene. Prevalenţa nodulilor tiroidieni în populaţia generală, diagnosticaţi ecografic variază între 20 şi 76%, mai mult între 20 şi 48% dintre cei cu un nodul tiroidian palpabil vor prezenta la examenul ecografic alţi noduli. Nodulii tiroidieni reprezintă o delimitare distinctă a parenchimului tiroidian faţă de ţesutul tiroidian vecin. Atat leziunile benigne cat şi cele maligne tiroidiene pot avea aspect nodular, astfel încat cel mai important obiectiv în cazul unui nodul recent diagnosticat este excluderea unei leziuni maligne. Leziunile tiroidiene maligne reprezintă aproximativ 5% din totalul nodulilor tiroidieni, independent de mărime. Între patologiile tiroidiene ce pot îmbrăca aspect nodular se numără guşa multinodulară cu normofuncţie sau hiperfuncţie, tiroidita cronica autoimună, chisturile tiroidiene simple sau hemoragice, tiroidita subacută, adenoamele foliculare sau cancerele tiroidiene de diferite tipuri.
Nodulii tiroidieni sunt mai frecvent întalniţi la femei, persoanele în varstă, în zonele de carenţă iodată, la cei cu antecedente de iradiere a capului sau gatului. În ceea ce priveşte simptomatologia nodulilor tiroidieni aceasta este limitată, adeseori nodulii fiind descoperiţi incidental. Durerea brusca în regiunea cervicală sugerează de obicei o hemoragie intrachistică sau prezenţa unei tiroidite subacute. În rare cazuri creşterea progresivă dureroasă în dimensiuni poate fi sugestivă pentru limfom primar sau carcinom anaplazic tiroidian. Existenţa unei guşi mari, compresive pe structurile de vecinătate determină simptome de tipul disfagie, răguşală, dispnee. Factorii care se asociază cu un risc crescut de malignitate în cazul unui nodul tiroidian sunt urmatorii: istoric de iradiere a capului sau gatului, antecedente familiale de cancere tiroidiene solitare sau asociate cu alte patologii endocrine în cadrul unor sindroame de tipul MEN, varsta sub 18 ani sau peste 70 de ani, sexul masculin. De asemenea în evoluţia şi aspectul clinic al nodulilor tiroidieni sunt elemente ce ridica suspiciunea de malignitate, astfel creştere progresivă, consistenţă dură la palpare, lipsa mobilităţii cu deglutiţia, prezenţa adenopatiilor laterocervicale, precum şi apariţia simptomelor de tipul raguşală, disfagie, dispnee în absenţa unei guşi compresive. În cazul unei guşi multinodulare riscul de malignitate este similar ca şi pentru un nodul solitar.
Ecografia tiroidiana reprezintă cea mai sensibilă metodă de diagnosticare a patologiei tiroidiene, de determinare a dimensiunilor şi a modificărilor de structură tiroidiană. Urmatorul pas în investigarea unui nodul tiroidian decelat ecografic este evaluarea funcţiei tiroidiene prin dozări hormonale (TSH, FT4 şi anticorpi). Decelarea unui TSH scăzut în prezenţa unui nodul solitar sau a unei guşi multinodulare obligă la efectuarea unei scintigrafi tiroidiene pentru identificarea zonelor de autonomie funcţională. Prezenţa unui nodul cald scintigrafic împreună cu un TSH scăzut exclude cu mare probabilitate cancerul tiroidian. În prezenţa unui TSH normal se indică efectuarea examenului citologic din nodulul tiroidian prin puncţie aspirativă cu ac fin ghidată ecografic. Efectuarea puncţiei aspirative se indică în cazul prezenţei elementelor de suspiciune ecografică. RMN şi CT nu sunt investigaţii de rutină în evaluatea nodulilor tiroidieni cu excepţia unor situaţii particulare.
Tratamentul nodulilor tiroidieni se face în funcţie de rezultatul examinărilor paraclinice. În cazul nodulilor cu aspect ecografic suspect şi citologie pozitivă pentru malignitate se indică intervenţie chirurgicală. În cazul nodulilor clinic şi ecografic fără elemente de suspiciune se indică reevaluare la interval de 6 luni, 1 an. În cazul nodulilor mici, la pacienţi tineri sau din zone cu deficit de iod se poate iniţia tratament cu Levothyroxină, cu monitorizare ecografică şi a funcţiei tiroidiene la interval de 3, 6 luni. În cazul hipertiroidismului datorat unui nodul autonom funcţional sau a unei guşi multinodulare toxice se indică tratament cu iod radioactiv sau interventie chirurgicala. Tratamentul cu radioiod este eficient şi sigur în cazurile selecţionate, fiind însă contraindicat în sarcină sau lactaţie.