Cum arata si cum se simt copiii nostri? Dermatologia Pediatrica
Autor: Dr.Hana Decean
Cum arată şi cum se simt copiii noştrii? Dermatologia Pediatrică
Pielea este cel mai mare organ al corpului uman. Desfăşurată, suprafaţa pielii unui adult ajunge la 2 metrii pătraţi. Orice leziune la nivelul pielii, tradusă prin gravitatea ei ca profunzime, intindere, tip de leziune şi localizare afectează in diverse grade capacitatea acesteia de a ne apăra de agresiunile externe. Pe lângă rol protector, tegumentul funcţionează ca un veritabil organ, având un rol esenţial in detoxifiere, reglarea volumelor de lichide din corp (prin transpiratie), in imunitate (prin integritate şi prin aciditatea-PH-ul cutanat) cât şi un important rol estetic. Pielea este ceea ce se vede.
Existenţa unor leziuni cutanate la nivelul zonelor vizibile (ex. faţă, mâini) , induce suferinţa persoanei în cauză atât direct (aspect fizic neplăcut, simptomatologie), cât şi indirect (presiune psihologicâ creată de mediul inconjurător).
Copiii sunt fiinţe foarte sensibile.Dat fiindcă psihicul lor este în curs de formare, orice leziune cutanată aduce discomfort atât prin modificările fizice, suferinţa asociată (mâncărime, usturime, arsuri), cât şi prin glumele pe care le fac, sau izolarea pe care le-o impun copii din jurul lor. In plus, părinţii vor recepta suferinţa copilului şi şi-o vor insuşi ca pe una proprie, acest lucru ducând la alterarea climatului familial.
La inceputul anilor 1970, Sidney Hurwitz defineşte o nouă direcţie in dermatologie: dermato-pediatria.
Aceasta se naşte ca rezultat al unei necesităţi impuse de patologia vastă întâlnită la acest segment de vărstă, imperiozitatea utilizării unor doze şi regimuri terapeutice distincte şi mai ales tabloul clinic semnificativ diferit de cel intâlnit la pacientul adult.
Dermato-pediatria in primul rând stabileşte un contact afectiv cu micul pacient şi familia acestuia şi işi propune sa aline durerea si sa evite tratamentele dureroase. La acestea se adaugă: colaborarea cu psihologul sau psihoterapeutul, examenul clinic complet al intregului tegument in condiţii de confort psihic şi termic, intervievarea atentă, elaborarea unui diagnostic, confirmarea acestuia prin investigaţii de laborator şi imagistice, alegerea tratamentului potrivit, monitorizarea tratamentului şi a evoluţiei post-tratament în strânsă cooperare cu familia.
Cele mai frecvente manifestări cutanate la această categorie de vârstă includ: dermatita atopică, dermatita seboreică, infecţiile virale şi parazitare, fotodermatozele, psoriazisul.
Debutând in primele trei luni de viaţă, dermatita seboreică se manifestă clinic prin prezenţa unor zone tegumentare roşiatice, acoperite de scuame gălbui, unsuroase. Sunt afectate îndeosebi pielea capului şi pliurile cutanate; asociat copilul poate acuza mancarimi discrete sau moderate; tratamentul se stabileşte impreună cu dermatologul, utilizând in funcţie de severitate şi extensie: antimicotice, antibiotice, dermatocorticoizi, antihistaminice.
Dermatita atopică este o afecţiune cronică, pruriginoasă, ce apare la copii cu predispoziţie genetică in dezvoltarea afecţiunilor alergice. Manifestările cutanate apar după luna a III a de viaţă, caracterizându-se prin papulo-vezicule ce determină o mâncărime puternică, localizate aproape exclusiv pe obraji şi pielea capului. Tratamentul este complex, local şi general, completat fiind, după caz cu: fototerapie, climatoterapie, regim igieno-dietetic, tratarea componentei alergice.
Molluscum contagiosum este o afecţiune virală comună,contagioasă, produsă de virusul cu acelaşi nume; este mai frecventă la copii; leziunea caracteristică este o umflatura, ridicatură a pielii de culoarea tegumentului, cu centrul ombilicat, ce creşte lent şi care, prin eliminarea conţinutului eliberează un material alb, grunjos, "grăunţii de moluscum". Leziunile sunt frecvent multiple, afectând cu precădere pielea capului, faţa şi trunchiul.
Scabia (Râia )este o afecţiune infecţioasă şi contagioasă, produsă de Sarcoptes scabiei; leziunile tipice sunt zgarietura (şanţul acarian) şi o umflatura cu lichid (vezicula perlată); asociat, apar manifestări cutanate nespecifice de tip: umflaturi cu lichid (papulo-vezicule tip prurigo), leziuni de grataj, plăci urticariene. La copii, in plus pot apărea veziculo-bule cu dispoziţie particulară la nivelul : palmelor, tălpii picioarelor , feţei şi pielii capului; pot fi afectaţi concomitent şi alţi membrii ai familiei; frecvent se observă escoriaţii, eczematizări, crustificări şi infecţii secundare; tratamentul specific este antiparazitar, se efectuează concomitent pentru toţi membrii familiei şi asociat se efectuează şi deparazitarea veşmintelor.
Psoriazisul este o boală autoimună, constând în apariţia unor plăci cutanate rotunde, rosiatice, bine delimitate, acoperite de scuame groase, lamelare si sidefii; leziunile se localizează de obicei simetric, având predispoziţie pentru coate, genunchi, scalp, regiune perianală , perigenitală şi lombosacrată. Un important indiciu diagnostic il reprezintă interesarea unghială, caracterizată prin depresiuni punctiforme, modificări de culoare, distrucţie unghială şi hiperkeratoză subunghială. Tratamentul este specific, topic sau sistemic, in funcţie de severitate şi formă clinică, condus obligatoriu de dermatolog.
Dr.Hana Decean
Medic specialist dermato-venerologie
CMU Cluj-Policlinica Pasteur
Pielea este cel mai mare organ al corpului uman. Desfăşurată, suprafaţa pielii unui adult ajunge la 2 metrii pătraţi. Orice leziune la nivelul pielii, tradusă prin gravitatea ei ca profunzime, intindere, tip de leziune şi localizare afectează in diverse grade capacitatea acesteia de a ne apăra de agresiunile externe. Pe lângă rol protector, tegumentul funcţionează ca un veritabil organ, având un rol esenţial in detoxifiere, reglarea volumelor de lichide din corp (prin transpiratie), in imunitate (prin integritate şi prin aciditatea-PH-ul cutanat) cât şi un important rol estetic. Pielea este ceea ce se vede.
Existenţa unor leziuni cutanate la nivelul zonelor vizibile (ex. faţă, mâini) , induce suferinţa persoanei în cauză atât direct (aspect fizic neplăcut, simptomatologie), cât şi indirect (presiune psihologicâ creată de mediul inconjurător).
Copiii sunt fiinţe foarte sensibile.Dat fiindcă psihicul lor este în curs de formare, orice leziune cutanată aduce discomfort atât prin modificările fizice, suferinţa asociată (mâncărime, usturime, arsuri), cât şi prin glumele pe care le fac, sau izolarea pe care le-o impun copii din jurul lor. In plus, părinţii vor recepta suferinţa copilului şi şi-o vor insuşi ca pe una proprie, acest lucru ducând la alterarea climatului familial.
La inceputul anilor 1970, Sidney Hurwitz defineşte o nouă direcţie in dermatologie: dermato-pediatria.
Aceasta se naşte ca rezultat al unei necesităţi impuse de patologia vastă întâlnită la acest segment de vărstă, imperiozitatea utilizării unor doze şi regimuri terapeutice distincte şi mai ales tabloul clinic semnificativ diferit de cel intâlnit la pacientul adult.
Dermato-pediatria in primul rând stabileşte un contact afectiv cu micul pacient şi familia acestuia şi işi propune sa aline durerea si sa evite tratamentele dureroase. La acestea se adaugă: colaborarea cu psihologul sau psihoterapeutul, examenul clinic complet al intregului tegument in condiţii de confort psihic şi termic, intervievarea atentă, elaborarea unui diagnostic, confirmarea acestuia prin investigaţii de laborator şi imagistice, alegerea tratamentului potrivit, monitorizarea tratamentului şi a evoluţiei post-tratament în strânsă cooperare cu familia.
Cele mai frecvente manifestări cutanate la această categorie de vârstă includ: dermatita atopică, dermatita seboreică, infecţiile virale şi parazitare, fotodermatozele, psoriazisul.
Debutând in primele trei luni de viaţă, dermatita seboreică se manifestă clinic prin prezenţa unor zone tegumentare roşiatice, acoperite de scuame gălbui, unsuroase. Sunt afectate îndeosebi pielea capului şi pliurile cutanate; asociat copilul poate acuza mancarimi discrete sau moderate; tratamentul se stabileşte impreună cu dermatologul, utilizând in funcţie de severitate şi extensie: antimicotice, antibiotice, dermatocorticoizi, antihistaminice.
Dermatita atopică este o afecţiune cronică, pruriginoasă, ce apare la copii cu predispoziţie genetică in dezvoltarea afecţiunilor alergice. Manifestările cutanate apar după luna a III a de viaţă, caracterizându-se prin papulo-vezicule ce determină o mâncărime puternică, localizate aproape exclusiv pe obraji şi pielea capului. Tratamentul este complex, local şi general, completat fiind, după caz cu: fototerapie, climatoterapie, regim igieno-dietetic, tratarea componentei alergice.
Molluscum contagiosum este o afecţiune virală comună,contagioasă, produsă de virusul cu acelaşi nume; este mai frecventă la copii; leziunea caracteristică este o umflatura, ridicatură a pielii de culoarea tegumentului, cu centrul ombilicat, ce creşte lent şi care, prin eliminarea conţinutului eliberează un material alb, grunjos, "grăunţii de moluscum". Leziunile sunt frecvent multiple, afectând cu precădere pielea capului, faţa şi trunchiul.
Scabia (Râia )este o afecţiune infecţioasă şi contagioasă, produsă de Sarcoptes scabiei; leziunile tipice sunt zgarietura (şanţul acarian) şi o umflatura cu lichid (vezicula perlată); asociat, apar manifestări cutanate nespecifice de tip: umflaturi cu lichid (papulo-vezicule tip prurigo), leziuni de grataj, plăci urticariene. La copii, in plus pot apărea veziculo-bule cu dispoziţie particulară la nivelul : palmelor, tălpii picioarelor , feţei şi pielii capului; pot fi afectaţi concomitent şi alţi membrii ai familiei; frecvent se observă escoriaţii, eczematizări, crustificări şi infecţii secundare; tratamentul specific este antiparazitar, se efectuează concomitent pentru toţi membrii familiei şi asociat se efectuează şi deparazitarea veşmintelor.
Psoriazisul este o boală autoimună, constând în apariţia unor plăci cutanate rotunde, rosiatice, bine delimitate, acoperite de scuame groase, lamelare si sidefii; leziunile se localizează de obicei simetric, având predispoziţie pentru coate, genunchi, scalp, regiune perianală , perigenitală şi lombosacrată. Un important indiciu diagnostic il reprezintă interesarea unghială, caracterizată prin depresiuni punctiforme, modificări de culoare, distrucţie unghială şi hiperkeratoză subunghială. Tratamentul este specific, topic sau sistemic, in funcţie de severitate şi formă clinică, condus obligatoriu de dermatolog.
Dr.Hana Decean
Medic specialist dermato-venerologie
CMU Cluj-Policlinica Pasteur