Vederea, un dar de mare pret
Autor: dr. Ioana Poiată, medic primar oftalmolog
Cel mai adesea pacientul solicită consultul oftalmologic acuzând scăderea vederii şi, din fericire, în cea mai mare parte a situaţiilor întâlnite vederea este satisfacătoare prin portul ochelarilor prescrişi cu precizie de oftalmolog.
Din nefericire, există şi o gamă largă de afecţiuni oftalmologice care determină reducerea acuităţii vizuale şi pentru care lentilele ochelarului nu reprezintă o soluţie deoarece nu tratează problema de fond (cataracta, bolile nervului optic, ale retinei).
Nu ezitaţi să solicitaţi un consult oftalmologic dacă nu sunteţi satisfăcut de calitatea vederii. Anumite afecţiuni pot fi descoperite la timp şi tratate eficient. Este bine să aduceti copiii la control oricând observaţi că ochii nu sunt paraleli sau când credeţi că ei nu văd clar, când se uită prea de aproape de obiecte; de asemenea, unele afecţiuni se moştenesc (cazul cel mai frecvent întâlnit este miopia) şi este necesar ca şi copiii să fie urmăriţi ca boala să nu se manifeste şi la ei .
Uneori, un prim consult efectuat la vârsta de 7-8 ani atunci când efortul vizual devine crescut poate evidenţia o scădere ireversibilă de vedere datorată unei nevoi de ochelari mai vechi sau a strabismului necorectat. Oftalmologii recomandă un consult de rutină atunci când copilul atinge 3-4 ani şi începe să fie cooperant cu medicul. Dacă nu se descoperă probleme, controlul trebuie repetat înainte de începerea şcolarizării. Altă categorie care necesită un consult oftalmologic este prezbiopul, pacientul trecut de 40 ani care nu se mai descurcă la citit şi scris de Este dificilă încercarea de a explica problemele oculare fără a abuza de limbajul steril şi preţios medical. De fapt, nu ar trebui să fie foarte greu dacă ne îndepărtăm puţin de dorinţa de a explica totul prin prisma ultimelor descoperiri ştiinţifice şi a tehnologiilor de ultimă oră folosite în diagnostic şi tratament.
Am citit cu multă plăcere "Tratatul despre pictură" al lui Leonardo da Vinci. Cred că nu există un omagiu mai elocvent şi mai plăcut decât cuvintele marelui maestru adresate acestui simţ suveran: văzul.
"˜`Mai păgubite sunt animalele să-şi piardă vederea decât auzul şi aceasta din mai multe pricini. Mai întâi, prin văz îşi găseşte hrana orice vietate şi prin hrană trăieşte.
În al doilea rând, prin văz se simte frumuseţea celor înfăptuite de Dumnezeu şi mai cu seamă a lucrurilor care duc la iubire;
....orbul prin născare nu poate cunoaşte prin auz în ce anume constă frumuseţea oricărui lucru. Ochiul, căruia i se zice fereastra sufletului este calea cea mai de seamă prin care cineva poate să privească de-a dreptul şi din plin la opera nesfârşită a Naturii.(....).
Privind-o, sufletul îşi găseşte mulţumirea în temniţa sufletului omenesc. Prin mijlocirea ochilor, sufletul îşi reprezintă felurimea lucrurilor din natură. (...)Ochiul e stăpân în astrologie; tot el face cosmografia, el îndreaptă şi sfătuieşte toate meşteşugurile omeneşti; el mişcă omul peste tot pământul, e stăpân al matematicii; cunoştinţele sale sunt neîndoielnice; el a măsurat îndepărtarea aştrilor şi mărimea lor (...) Cel mai de laudă dintre toate cele zămislite de Dumnezeu, prin ce laude se poate preamări nobleţea ta? Care sunt noroadele şi care graiurile ce ar putea descrie adevăratele tale însuşiri, fereastră a corpului omenesc prin care sufletul se bucură din frumuseţile lumii?
Prin văz sufletul se împacă cu temniţa trupului şi fără de el temniţa trupului ar fi cazna. Prin el geniul omenesc a găsit focul prin mijlocirea căruia ochiul redobândeşte ceea ce beznele îi răpiseră. Văzul a adăugat naturii podoabele încântătoarelor grădini. Văzul împinge pe oameni de la răsărit la apus; ceea ce ochiul porunceşte mâinilor este infinit, după cum pictorul arată prin închipuirea a număratelor forme de dobitoace, ierburi, arbori şi privelişti.``
Ce minune că toate aceste senzaţii de strălucire, de culoare, de mişcare, de contur se reunesc ca într-un ecran panoramic şi ne redau universul înconjurător; cât de rafinat se unifică imaginile celor doi ochi redând senzaţia de profunzime. Ne putem da seama de unele principii de construcţie a imaginii şi putem ridica puţin vălul care ascunde secretele acesteia citind despre truda pictorilor în alcătuirea peisajelor. Fragmentul următor face parte tot din acelaşi tratat al lui Leonardo da Vinci.
"˜`Pictura e cu mai multă judecată, mai mare meşteşug şi mai mare minunăţie decât sculptura, pentru că ea cere ca şi mintea pictorului să pătrundă în însăşi esenţa naturii şi să devină tălmaci între natură şi artă, discutând cu ea pricinile imaginilor ei(...): care dintre obiectele egale în mărime va părea mai mare ochiului; care dintre culorile egale se va arăta mai mult sau mai puţin obscură, mai mult sau mai puţin luminoasă; (...) care dintre obiectele egale, aşezate la distanţe diferite, se va înfăţişa mai puţin clar.Pictura îţi pune sub ochi îndepărtările, variind culorile aerului interpus între obiecte şi ochi; ceaţa prin care cu greutate pătrund înfăţişările obiectelor; ploile lăsând să se vadă îndărătul lor norii, munţii şi văile; pulberea ce o stârnesc, o lasă şi o duc după ei luptătorii, desimea mai multă sau mai putină a fumului.``
Din nefericire, există şi o gamă largă de afecţiuni oftalmologice care determină reducerea acuităţii vizuale şi pentru care lentilele ochelarului nu reprezintă o soluţie deoarece nu tratează problema de fond (cataracta, bolile nervului optic, ale retinei).
Nu ezitaţi să solicitaţi un consult oftalmologic dacă nu sunteţi satisfăcut de calitatea vederii. Anumite afecţiuni pot fi descoperite la timp şi tratate eficient. Este bine să aduceti copiii la control oricând observaţi că ochii nu sunt paraleli sau când credeţi că ei nu văd clar, când se uită prea de aproape de obiecte; de asemenea, unele afecţiuni se moştenesc (cazul cel mai frecvent întâlnit este miopia) şi este necesar ca şi copiii să fie urmăriţi ca boala să nu se manifeste şi la ei .
Uneori, un prim consult efectuat la vârsta de 7-8 ani atunci când efortul vizual devine crescut poate evidenţia o scădere ireversibilă de vedere datorată unei nevoi de ochelari mai vechi sau a strabismului necorectat. Oftalmologii recomandă un consult de rutină atunci când copilul atinge 3-4 ani şi începe să fie cooperant cu medicul. Dacă nu se descoperă probleme, controlul trebuie repetat înainte de începerea şcolarizării. Altă categorie care necesită un consult oftalmologic este prezbiopul, pacientul trecut de 40 ani care nu se mai descurcă la citit şi scris de Este dificilă încercarea de a explica problemele oculare fără a abuza de limbajul steril şi preţios medical. De fapt, nu ar trebui să fie foarte greu dacă ne îndepărtăm puţin de dorinţa de a explica totul prin prisma ultimelor descoperiri ştiinţifice şi a tehnologiilor de ultimă oră folosite în diagnostic şi tratament.
Am citit cu multă plăcere "Tratatul despre pictură" al lui Leonardo da Vinci. Cred că nu există un omagiu mai elocvent şi mai plăcut decât cuvintele marelui maestru adresate acestui simţ suveran: văzul.
"˜`Mai păgubite sunt animalele să-şi piardă vederea decât auzul şi aceasta din mai multe pricini. Mai întâi, prin văz îşi găseşte hrana orice vietate şi prin hrană trăieşte.
În al doilea rând, prin văz se simte frumuseţea celor înfăptuite de Dumnezeu şi mai cu seamă a lucrurilor care duc la iubire;
....orbul prin născare nu poate cunoaşte prin auz în ce anume constă frumuseţea oricărui lucru. Ochiul, căruia i se zice fereastra sufletului este calea cea mai de seamă prin care cineva poate să privească de-a dreptul şi din plin la opera nesfârşită a Naturii.(....).
Privind-o, sufletul îşi găseşte mulţumirea în temniţa sufletului omenesc. Prin mijlocirea ochilor, sufletul îşi reprezintă felurimea lucrurilor din natură. (...)Ochiul e stăpân în astrologie; tot el face cosmografia, el îndreaptă şi sfătuieşte toate meşteşugurile omeneşti; el mişcă omul peste tot pământul, e stăpân al matematicii; cunoştinţele sale sunt neîndoielnice; el a măsurat îndepărtarea aştrilor şi mărimea lor (...) Cel mai de laudă dintre toate cele zămislite de Dumnezeu, prin ce laude se poate preamări nobleţea ta? Care sunt noroadele şi care graiurile ce ar putea descrie adevăratele tale însuşiri, fereastră a corpului omenesc prin care sufletul se bucură din frumuseţile lumii?
Prin văz sufletul se împacă cu temniţa trupului şi fără de el temniţa trupului ar fi cazna. Prin el geniul omenesc a găsit focul prin mijlocirea căruia ochiul redobândeşte ceea ce beznele îi răpiseră. Văzul a adăugat naturii podoabele încântătoarelor grădini. Văzul împinge pe oameni de la răsărit la apus; ceea ce ochiul porunceşte mâinilor este infinit, după cum pictorul arată prin închipuirea a număratelor forme de dobitoace, ierburi, arbori şi privelişti.``
Ce minune că toate aceste senzaţii de strălucire, de culoare, de mişcare, de contur se reunesc ca într-un ecran panoramic şi ne redau universul înconjurător; cât de rafinat se unifică imaginile celor doi ochi redând senzaţia de profunzime. Ne putem da seama de unele principii de construcţie a imaginii şi putem ridica puţin vălul care ascunde secretele acesteia citind despre truda pictorilor în alcătuirea peisajelor. Fragmentul următor face parte tot din acelaşi tratat al lui Leonardo da Vinci.
"˜`Pictura e cu mai multă judecată, mai mare meşteşug şi mai mare minunăţie decât sculptura, pentru că ea cere ca şi mintea pictorului să pătrundă în însăşi esenţa naturii şi să devină tălmaci între natură şi artă, discutând cu ea pricinile imaginilor ei(...): care dintre obiectele egale în mărime va părea mai mare ochiului; care dintre culorile egale se va arăta mai mult sau mai puţin obscură, mai mult sau mai puţin luminoasă; (...) care dintre obiectele egale, aşezate la distanţe diferite, se va înfăţişa mai puţin clar.Pictura îţi pune sub ochi îndepărtările, variind culorile aerului interpus între obiecte şi ochi; ceaţa prin care cu greutate pătrund înfăţişările obiectelor; ploile lăsând să se vadă îndărătul lor norii, munţii şi văile; pulberea ce o stârnesc, o lasă şi o duc după ei luptătorii, desimea mai multă sau mai putină a fumului.``