Testarea sensibilității la contrast
Autor: dr. Angela Buznean, medic specialist oftalmolog
Despre sensibilitatea la contrast a început să se vorbească de prin anii 1966. Inițial a fost o metodă de evaluare a cazurilor care nu aveau modificări de acuitate vizuală, dar aveau diverse patologii.
În anii 1980 au apărut mai multe studii și s-a încercat o precizare a felului în care ea trebuie testată. Fiind o metodă psiho-fizică de evaluare, ca și acuitatea vizuală, ea este influențată de starea de oboseală a subiectului, dar și de factori care țin de mediul înconjurător. S-a constatat că sensibilitatea la contrast poate fi modifcată în vicii de refracție, cataractă, glaucom, neuropatii, degenerescențe retiniene. Aceste modificări se pot încadra în anumite modele.
Metoda inițială era consumatoare de timp pentru că se foloseau secvențe spațiale (grile de culoare gri, cu o anumită frecvență măsurată în cicli/grad) și era necesară determinarea pragului de sensibilitate. În prezent se utilizează un test elaborat de către dr. Pelli de la Universitatea Syracuza din New York și dr. Robson de la Universitatea din Cambridge. Testul reprezintă o planșă cu lungime 97 cm și lățime 82 cm și cuprinde 8 rânduri de litere, pe fiecare rând fiind 6 litere grupate în 2 triplete de același contrast. Luminanța de care este nevoie este după unii, 64 candele/mp, după alții, 85. Mărimea literelor este 4,9 /4,9 cm. Scăderea de contrast se face cu 0,15 unități logaritmice, de la 100% la 0,9%. Fiecare literă citită corect adaugă 0,05 unități logaritmice la scor.
Protocolul de examinare necesită utilizarea a două planșe, câte una pentru fiecare ochi. Planșa cu litere este arătată la distanța de 1 m de ochi și se evaluează contrastul pornind de la cel mai puternic din partea de stânga sus și ajungându-se la cel mai slab, din partea de stânga jos.
După numărul total de litere identificat, sensibilitatea poate fi apreciată astfel:
sensibilitate la contrast normală, pacientul citește 33 litere sau chiar mai mult;
sensibilitate subnormală, între 27 și 32 de litere;
sensibilitate slabă, sub 26 de litere;
sensibilitate 0, pacientul nu citeste nimic.
După scara logaritmică, sensibilitatea poate fi apreciată:
-sensibilitate normală, peste 1,5
-sensibilitate sub normală, 1,34 – 1,5
-sensibilitate slabă 1,24 – 1, 35
-sensibilitate foarte slabă sub 1,24.
Din aceeași grupă de teste, face parte și testul Bailey-Lovie în care mărimea literelor diferă, dar contrastul este același. Pentru cercetare, se folosește testul CSV 1000 (Vector Vision Dayton Ohio) în care o planșă cu sinusoide verticale, cu patru frecvențe spațiale (3, 6, 12, 15 cicli/grad) este retro iluminată, cu un nivel de 85 de candele/mp. Distanța de examinare este 45 cm și se stabilește pragul de sensibilitate la contrast, adică ultima frecvență spațială unde pacientul a discriminat grilele verticale.
În anul 2012 am introdus în clinica Novaoptic un nou aparat de evaluare a funcției vizuale, sub forma unui ecran LCD de ultimă generație al firmei japoneze Topcon, care ne ajută să determinăm cu precizie acuitatea vizuală, simțul cromatic și sensibilitatea la contrast. Tulburările simțului cromatic, fie înnăscute sau dobândite, sunt puse în evidență cu acuratețe. Astfel putem să furnizăm pacientului un rezultat obiectivizat (printat) al acestui test. Determinarea sensibilității la contrast face parte din examinările obligatorii pentru șoferii profesioniști, în acest sens Clinica Novaoptic fiind singura din zonă în măsură să ofere pacienților un rezultat confirmat obiectiv și printat al acestei evaluări.
În anii 1980 au apărut mai multe studii și s-a încercat o precizare a felului în care ea trebuie testată. Fiind o metodă psiho-fizică de evaluare, ca și acuitatea vizuală, ea este influențată de starea de oboseală a subiectului, dar și de factori care țin de mediul înconjurător. S-a constatat că sensibilitatea la contrast poate fi modifcată în vicii de refracție, cataractă, glaucom, neuropatii, degenerescențe retiniene. Aceste modificări se pot încadra în anumite modele.
Metoda inițială era consumatoare de timp pentru că se foloseau secvențe spațiale (grile de culoare gri, cu o anumită frecvență măsurată în cicli/grad) și era necesară determinarea pragului de sensibilitate. În prezent se utilizează un test elaborat de către dr. Pelli de la Universitatea Syracuza din New York și dr. Robson de la Universitatea din Cambridge. Testul reprezintă o planșă cu lungime 97 cm și lățime 82 cm și cuprinde 8 rânduri de litere, pe fiecare rând fiind 6 litere grupate în 2 triplete de același contrast. Luminanța de care este nevoie este după unii, 64 candele/mp, după alții, 85. Mărimea literelor este 4,9 /4,9 cm. Scăderea de contrast se face cu 0,15 unități logaritmice, de la 100% la 0,9%. Fiecare literă citită corect adaugă 0,05 unități logaritmice la scor.
Protocolul de examinare necesită utilizarea a două planșe, câte una pentru fiecare ochi. Planșa cu litere este arătată la distanța de 1 m de ochi și se evaluează contrastul pornind de la cel mai puternic din partea de stânga sus și ajungându-se la cel mai slab, din partea de stânga jos.
După numărul total de litere identificat, sensibilitatea poate fi apreciată astfel:
sensibilitate la contrast normală, pacientul citește 33 litere sau chiar mai mult;
sensibilitate subnormală, între 27 și 32 de litere;
sensibilitate slabă, sub 26 de litere;
sensibilitate 0, pacientul nu citeste nimic.
După scara logaritmică, sensibilitatea poate fi apreciată:
-sensibilitate normală, peste 1,5
-sensibilitate sub normală, 1,34 – 1,5
-sensibilitate slabă 1,24 – 1, 35
-sensibilitate foarte slabă sub 1,24.
Din aceeași grupă de teste, face parte și testul Bailey-Lovie în care mărimea literelor diferă, dar contrastul este același. Pentru cercetare, se folosește testul CSV 1000 (Vector Vision Dayton Ohio) în care o planșă cu sinusoide verticale, cu patru frecvențe spațiale (3, 6, 12, 15 cicli/grad) este retro iluminată, cu un nivel de 85 de candele/mp. Distanța de examinare este 45 cm și se stabilește pragul de sensibilitate la contrast, adică ultima frecvență spațială unde pacientul a discriminat grilele verticale.
În anul 2012 am introdus în clinica Novaoptic un nou aparat de evaluare a funcției vizuale, sub forma unui ecran LCD de ultimă generație al firmei japoneze Topcon, care ne ajută să determinăm cu precizie acuitatea vizuală, simțul cromatic și sensibilitatea la contrast. Tulburările simțului cromatic, fie înnăscute sau dobândite, sunt puse în evidență cu acuratețe. Astfel putem să furnizăm pacientului un rezultat obiectivizat (printat) al acestui test. Determinarea sensibilității la contrast face parte din examinările obligatorii pentru șoferii profesioniști, în acest sens Clinica Novaoptic fiind singura din zonă în măsură să ofere pacienților un rezultat confirmat obiectiv și printat al acestei evaluări.