Miopia
Autor: Gabriela Bodnari, optometrist
Miopia (gr. myein= a închide, gr. opsis = ochi, vedere) se caracterizează printr-un exces de refracție oculară din cauza căreia razele de lumină paralele venite de la infinit se întâlnesc într-un focar situat înaintea retinei; prin urmare, vederea este bună la aproape, dar neclară la distanță.
Miopia este, alături de hipermetropie și astigmatism, un viciu de refracție.
Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular. La subiecții normali, globul ocular este rotund, pe când la persoanele cu miopie este alungit. Din această cauză, lumina, în loc să focalizeze pe retină (membrană situată la nivelul polului posterior al globului ocular unde se găsesc celulele ce recepționează semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt transformate în imagini), se focalizează în fața ei.
În afară de aceste modificări ale formei globului ocular, mai există câteva cauze rare de miopie. Acestea sunt:
- miopia patologică este o boală în care polul posterior al globului ocular continuă să se dezvolte după ce a atins dimensiunile fiziologice (dimensiunile globului ocular la care vederea este clară)
- miopia secundară apare ca urmare a altor boli sau situații patologice cum ar fi nașterea prematură (nașterea înainte de împlinirea celor 9 luni de sarcină)
- pseudomiopia sau miopia brusc instalată este o situație în care miopia se agravează rapid din cauza unei alte boli, cum ar fi diabetul zaharat necontrolat prin dietă sau medicamente.
Miopia poate fi produsă rar de boli oculare, ca de exemplu cataracta (opacifierea structurilor anterioare ale globului ocular) sau keratoconus (protruzia anormală de formă conică a corneei; corneea reprezintă unul dintre învelișurile globului ocular care are două porțiuni: una anterioară transparentă și alta posterioară opacă). Nașterea prematură crește riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales dacă prezintă retinopatie de prematuritate (boala este mai frecventă la prematurii care au primit terapie cu oxigen la și în perioada imediat următoare nașterii și se caracterizează prin înlocuirea țesutului normal al retinei cu alte forme de țesut care împiedică funcțiile acesteia).
Factorii de risc:
- Există un risc crescut pentru miopie la persoanele de origine asiatică sau la cei cu istoric familial (mai multe persoane cu miopie într-o familie).
- Femeile au un risc mai mare de a dezvolta miopie și de asemenea, odată dezvoltată, de a avea o formă mai severă de boală decât bărbații.
- Prematurii, în special cei care au retinopatie de prematuritate, au un risc crescut. Există boli moștenite ale ochiului sau alte afecțiuni care pot crește riscul de îmbolnăvire.
- Studii recente au stabilit o legătură între activitățile în care este folosită timp îndelungat vederea la aproape (de exemplu, cititul) și miopie.
Sunt mai multe criterii de clasificare a miopiei.
După valoarea dioptrică:
-miopie mică – până la 3 dioptrii
-miopie medie – între 4 și 6 dioptrii
-miopie mare – peste 6 dioptrii
-miopie forte – peste 10 dioptrii
-miopie fortissima – peste 20 dioptrii
După gradul de alterare al structurilor globului ocular:
-Miopie simplă
-Miopie patologică, degenerativă – miopia boală
-Miopie malignă.
Persoanele cu miopie mare, forte au un risc crescut pentru dezlipirea de retină sau glaucom (creșterea tensiunii în interiorul globului ocular). Motivele pentru această evoluție a miopiei nu sunt cunoscute. Riscul este direct proporțional cu gradul de miopie; astfel, miopia forte are un risc mult mai mare decât cea mică. Pacienții cu miopie patologică au un risc crescut de a dezvolta cataractă, glaucom sau dezlipire de retină.
Simptomele miopiei:
Primul simptom al miopiei este vederea neclară, în „ceață”, la distanță, dar o vedere bună la aproape. Dar mai pot fi și alte simptome: miodezopsiile („musculițe” sau „pânze de păianjen” în câmpul vizual), dificultăți la citit literele foarte mici, rânduri frânte sau întrerupte, pete negre în centrul câmpului vizual (în cazul miopiilor forte asociate cu leziuni ale fundului de ochi).
Copiii nu își dau seama că nu pot vedea obiectele situate la distanță, însă părinții sau profesorii/învățătorii pot sesiza o problemă dacă copilul privește obiecte cu ochii întredeschiși sau fruntea încruntată, dacă ține obiectele foarte aproape de ochi, dacă stă aproape de televizor/computer, preferă banca din față pentru vederea la tablă, nu este interesat de sport sau alte activități care solicită vederea la distanță, prezintă dureri frecvente de cap. De aceea se recomandă un consult oftalmologic de la o vârstă cât mai mică.
La naștere, cam 5% dintre copii sunt miopi – este miopia congenitală. La vârsta adultă, 25-30% din populație prezintă miopie, din care numai 3% sunt miopii patologice. Când miopia apare încă din copilărie, are valori dioptrice mari și evoluează galopant spre miopie forte cu leziuni ale fundului de ochi. Miopia simplă apare în jurul vârstei de 8-10 ani, fiind denumită și miopia școlarului, crește până la 18-20 de ani, fără a atinge dioptrii foarte mari.
Cauzele miopiei
Cauzele miopiei nu sunt complet cunoscute dar, în mod cert, factorii genetici joacă un rol important.
Diagnosticare
Evoluția miopiei nu poate fi oprită odată ce boala a debutat, se poate doar încerca corectarea vederii folosind ochelari, lentile de contact sau intervenția chirurgicală. Deși tratamentul nu poate opri evoluția, este important ca această boală să fie depistată rapid; cei la care nu este diagnosticată au probleme școlare și de adaptare socială, pierd încrederea în sine. Miopia se depistează relativ ușor, prin măsurarea dioptriilor ochiului cu autorefractometrul computerizat. Se mai pot folosi schiascopia după cicloplegie (instilarea unor picături care „paralizează" provizoriu acomodația), în special la copii. În general, la copii sau tineri, din cauza contracției involuntare, reflexe a cristalinului (acomodația), poate apărea la măsurarea dioptriilor o falsă miopie sau o creștere falsă a unei miopii cunoscute. Acest lucru poate fi evitat prin măsurarea dioptriilor după cicloplegie. Scăderea vederii cauzată de miopie poate fi contracarată prin prescrierea și purtarea de ochelari sau lentile de contact. Corecția optică se realizează cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slabă lentilă divergentă care asigură maximum de acuitate vizuală. Se recomandă portul permanent al ochelarilor. La vârsta presbiopiei, se prescriu ochelari adecvați pentru lectură, acolo unde va fi cazul.
Pentru persoanele care nu doresc să poarte ochelari sau lentile, există posibilitatea intervenției chirugicale. Condiția este ca miopia să fie stabilă în ultimii doi-trei ani, iar pacientul să nu aibă nici o contraindicație pentru operație.
Există două mari tipuri de operații pentru miopie:
Operația cu Laser Excimer.
Razele laserului acționează pe suprafața ochiului, a corneei, șlefuind-o și subțiind-o, modificând astfel razele de curbură și axul anteroposterior al ochiului și, implicit, dioptriile. Această metodă este recomandată miopilor până în 6-7 dioptrii, în funcție și de grosimea corneei;
Operația prin implantare de lentile refractive.
Se poate realiza pentru orice valoare a miopiei și orice grosime a corneei. Ambele intervenții au o durată scurtă și se realizează cu anestezie locală. Miopia nu se vindecă, dar se poate corecta, nu poate fi prevenită și poate fi redusă doar prin operație.
Studii recente au demonstrat o creștere a miopiei în țările industrializate. În Statele Unite problemele de vedere au crescut de la 25% în 1972 la 42% în 2004. Singapore e ţara cu incidenţa cazurilor cea mai ridicată din lume, undeva la 80%, în timp ce un italian din patru e miop, relatează cotidianul La Repubblica. În România, specialiștii susțin că o treime din populație prezintă miopie.
Cărţile, televizorul şi calculatorul par de data asta inamici inocenţi. Principalul duşman al vederii e timpul petrecut în spaţii închise. Un studiu prezentat de Academia Americană de Oftalmologie arată că fiecare oră petrecută pe săptămână în spaţiu deschis scade probabilitatea de a deveni miop cu 2%. Oamenii de ştiinţă spun că efectul pozitiv asupra vederii se datorează expunerii la lumina naturală. De asemenea, aceştia cred că timpul petrecut privind obiecte situate la distanţe mari este un alt un factor cheie care conduce la o vedere mai bună. Cercetarea a fost efectuată asupra 10.000 de copii şi adolescenţi, rezultatele fiind prezentate la întrunirea anuală a Asociaţiei Americane de Oftalmologie din SUA. Dr. Justin Sherwin şi echipa de cercetători care au lucrat la acest studiu au descoperit că tinerii miopi petrec, în medie, cu 3,7 mai puţine ore în aer liber de-a lungul unei săptămâni în comparaţie cu tinerii cu o vedere normală.
Cercetătorii spun că în zilele noastre miopia este mult mai răspândită în rândul tinerilor în comparaţie cu incidenţa întâlnită acum 30-40 de ani. Un factor important care a condus la creşterea numărului de cazuri este perioada de timp tot mai mică petrecută de copii în aer liber, expuşi la lumina soarelui.
De aceea, specialistul recomandă copiilor să petreacă mai mult timp în aer liber: "Creşterea perioadei de timp dedicate activităţii fizice în aer liber ar putea proteja de diabet şi obezitate, reducând totodată riscul de a suferi de osteoporoză sau de carenţă de vitamina D", a adăugat doctorul.
Beneficiile timpului petrecut în aer liber nu se opresc aici. Lumina naturală protejează forma globului ocular stimulând în retină producerea de dopamină. O cercetare recentă sugerează că durata de timp petrecută de copii în aer liber este corelată cu riscul ca aceştia să fie afectaţi de miopie. Astfel, cercetătorii au descoperit că fiecare oră petrecută de copii în natură în timpul unei săptămâni reduce cu 2% riscul de a suferi de această afecţiune.
Miopia este, alături de hipermetropie și astigmatism, un viciu de refracție.
Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular. La subiecții normali, globul ocular este rotund, pe când la persoanele cu miopie este alungit. Din această cauză, lumina, în loc să focalizeze pe retină (membrană situată la nivelul polului posterior al globului ocular unde se găsesc celulele ce recepționează semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt transformate în imagini), se focalizează în fața ei.
În afară de aceste modificări ale formei globului ocular, mai există câteva cauze rare de miopie. Acestea sunt:
- miopia patologică este o boală în care polul posterior al globului ocular continuă să se dezvolte după ce a atins dimensiunile fiziologice (dimensiunile globului ocular la care vederea este clară)
- miopia secundară apare ca urmare a altor boli sau situații patologice cum ar fi nașterea prematură (nașterea înainte de împlinirea celor 9 luni de sarcină)
- pseudomiopia sau miopia brusc instalată este o situație în care miopia se agravează rapid din cauza unei alte boli, cum ar fi diabetul zaharat necontrolat prin dietă sau medicamente.
Miopia poate fi produsă rar de boli oculare, ca de exemplu cataracta (opacifierea structurilor anterioare ale globului ocular) sau keratoconus (protruzia anormală de formă conică a corneei; corneea reprezintă unul dintre învelișurile globului ocular care are două porțiuni: una anterioară transparentă și alta posterioară opacă). Nașterea prematură crește riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales dacă prezintă retinopatie de prematuritate (boala este mai frecventă la prematurii care au primit terapie cu oxigen la și în perioada imediat următoare nașterii și se caracterizează prin înlocuirea țesutului normal al retinei cu alte forme de țesut care împiedică funcțiile acesteia).
Factorii de risc:
- Există un risc crescut pentru miopie la persoanele de origine asiatică sau la cei cu istoric familial (mai multe persoane cu miopie într-o familie).
- Femeile au un risc mai mare de a dezvolta miopie și de asemenea, odată dezvoltată, de a avea o formă mai severă de boală decât bărbații.
- Prematurii, în special cei care au retinopatie de prematuritate, au un risc crescut. Există boli moștenite ale ochiului sau alte afecțiuni care pot crește riscul de îmbolnăvire.
- Studii recente au stabilit o legătură între activitățile în care este folosită timp îndelungat vederea la aproape (de exemplu, cititul) și miopie.
Sunt mai multe criterii de clasificare a miopiei.
După valoarea dioptrică:
-miopie mică – până la 3 dioptrii
-miopie medie – între 4 și 6 dioptrii
-miopie mare – peste 6 dioptrii
-miopie forte – peste 10 dioptrii
-miopie fortissima – peste 20 dioptrii
După gradul de alterare al structurilor globului ocular:
-Miopie simplă
-Miopie patologică, degenerativă – miopia boală
-Miopie malignă.
Persoanele cu miopie mare, forte au un risc crescut pentru dezlipirea de retină sau glaucom (creșterea tensiunii în interiorul globului ocular). Motivele pentru această evoluție a miopiei nu sunt cunoscute. Riscul este direct proporțional cu gradul de miopie; astfel, miopia forte are un risc mult mai mare decât cea mică. Pacienții cu miopie patologică au un risc crescut de a dezvolta cataractă, glaucom sau dezlipire de retină.
Simptomele miopiei:
Primul simptom al miopiei este vederea neclară, în „ceață”, la distanță, dar o vedere bună la aproape. Dar mai pot fi și alte simptome: miodezopsiile („musculițe” sau „pânze de păianjen” în câmpul vizual), dificultăți la citit literele foarte mici, rânduri frânte sau întrerupte, pete negre în centrul câmpului vizual (în cazul miopiilor forte asociate cu leziuni ale fundului de ochi).
Copiii nu își dau seama că nu pot vedea obiectele situate la distanță, însă părinții sau profesorii/învățătorii pot sesiza o problemă dacă copilul privește obiecte cu ochii întredeschiși sau fruntea încruntată, dacă ține obiectele foarte aproape de ochi, dacă stă aproape de televizor/computer, preferă banca din față pentru vederea la tablă, nu este interesat de sport sau alte activități care solicită vederea la distanță, prezintă dureri frecvente de cap. De aceea se recomandă un consult oftalmologic de la o vârstă cât mai mică.
La naștere, cam 5% dintre copii sunt miopi – este miopia congenitală. La vârsta adultă, 25-30% din populație prezintă miopie, din care numai 3% sunt miopii patologice. Când miopia apare încă din copilărie, are valori dioptrice mari și evoluează galopant spre miopie forte cu leziuni ale fundului de ochi. Miopia simplă apare în jurul vârstei de 8-10 ani, fiind denumită și miopia școlarului, crește până la 18-20 de ani, fără a atinge dioptrii foarte mari.
Cauzele miopiei
Cauzele miopiei nu sunt complet cunoscute dar, în mod cert, factorii genetici joacă un rol important.
Diagnosticare
Evoluția miopiei nu poate fi oprită odată ce boala a debutat, se poate doar încerca corectarea vederii folosind ochelari, lentile de contact sau intervenția chirurgicală. Deși tratamentul nu poate opri evoluția, este important ca această boală să fie depistată rapid; cei la care nu este diagnosticată au probleme școlare și de adaptare socială, pierd încrederea în sine. Miopia se depistează relativ ușor, prin măsurarea dioptriilor ochiului cu autorefractometrul computerizat. Se mai pot folosi schiascopia după cicloplegie (instilarea unor picături care „paralizează" provizoriu acomodația), în special la copii. În general, la copii sau tineri, din cauza contracției involuntare, reflexe a cristalinului (acomodația), poate apărea la măsurarea dioptriilor o falsă miopie sau o creștere falsă a unei miopii cunoscute. Acest lucru poate fi evitat prin măsurarea dioptriilor după cicloplegie. Scăderea vederii cauzată de miopie poate fi contracarată prin prescrierea și purtarea de ochelari sau lentile de contact. Corecția optică se realizează cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slabă lentilă divergentă care asigură maximum de acuitate vizuală. Se recomandă portul permanent al ochelarilor. La vârsta presbiopiei, se prescriu ochelari adecvați pentru lectură, acolo unde va fi cazul.
Pentru persoanele care nu doresc să poarte ochelari sau lentile, există posibilitatea intervenției chirugicale. Condiția este ca miopia să fie stabilă în ultimii doi-trei ani, iar pacientul să nu aibă nici o contraindicație pentru operație.
Există două mari tipuri de operații pentru miopie:
Operația cu Laser Excimer.
Razele laserului acționează pe suprafața ochiului, a corneei, șlefuind-o și subțiind-o, modificând astfel razele de curbură și axul anteroposterior al ochiului și, implicit, dioptriile. Această metodă este recomandată miopilor până în 6-7 dioptrii, în funcție și de grosimea corneei;
Operația prin implantare de lentile refractive.
Se poate realiza pentru orice valoare a miopiei și orice grosime a corneei. Ambele intervenții au o durată scurtă și se realizează cu anestezie locală. Miopia nu se vindecă, dar se poate corecta, nu poate fi prevenită și poate fi redusă doar prin operație.
Studii recente au demonstrat o creștere a miopiei în țările industrializate. În Statele Unite problemele de vedere au crescut de la 25% în 1972 la 42% în 2004. Singapore e ţara cu incidenţa cazurilor cea mai ridicată din lume, undeva la 80%, în timp ce un italian din patru e miop, relatează cotidianul La Repubblica. În România, specialiștii susțin că o treime din populație prezintă miopie.
Cărţile, televizorul şi calculatorul par de data asta inamici inocenţi. Principalul duşman al vederii e timpul petrecut în spaţii închise. Un studiu prezentat de Academia Americană de Oftalmologie arată că fiecare oră petrecută pe săptămână în spaţiu deschis scade probabilitatea de a deveni miop cu 2%. Oamenii de ştiinţă spun că efectul pozitiv asupra vederii se datorează expunerii la lumina naturală. De asemenea, aceştia cred că timpul petrecut privind obiecte situate la distanţe mari este un alt un factor cheie care conduce la o vedere mai bună. Cercetarea a fost efectuată asupra 10.000 de copii şi adolescenţi, rezultatele fiind prezentate la întrunirea anuală a Asociaţiei Americane de Oftalmologie din SUA. Dr. Justin Sherwin şi echipa de cercetători care au lucrat la acest studiu au descoperit că tinerii miopi petrec, în medie, cu 3,7 mai puţine ore în aer liber de-a lungul unei săptămâni în comparaţie cu tinerii cu o vedere normală.
Cercetătorii spun că în zilele noastre miopia este mult mai răspândită în rândul tinerilor în comparaţie cu incidenţa întâlnită acum 30-40 de ani. Un factor important care a condus la creşterea numărului de cazuri este perioada de timp tot mai mică petrecută de copii în aer liber, expuşi la lumina soarelui.
De aceea, specialistul recomandă copiilor să petreacă mai mult timp în aer liber: "Creşterea perioadei de timp dedicate activităţii fizice în aer liber ar putea proteja de diabet şi obezitate, reducând totodată riscul de a suferi de osteoporoză sau de carenţă de vitamina D", a adăugat doctorul.
Beneficiile timpului petrecut în aer liber nu se opresc aici. Lumina naturală protejează forma globului ocular stimulând în retină producerea de dopamină. O cercetare recentă sugerează că durata de timp petrecută de copii în aer liber este corelată cu riscul ca aceştia să fie afectaţi de miopie. Astfel, cercetătorii au descoperit că fiecare oră petrecută de copii în natură în timpul unei săptămâni reduce cu 2% riscul de a suferi de această afecţiune.