Examenul oftalmologic pentru candidaţii la obţinerea permisului de conducere auto, conform Ordinului 1162/2010 - punct de vedere personal
Autor: dr. Angela Buznean, medic specialist oftalmolog
În scopul "alinierii la baremele europene pentru admitere la şcoala de şoferi", Ministerul Sănătăţii a înlocuit baremele publicate în 2003 cu altele noi. În acest sens, la examinarea oftalmologică nu se mai testează simţul cromatic ci "sensibilitatea la contraste". Excluderea testării simţului cromatic nu este un lucru rău în sine, cu atât mai mult cu cât, la un moment dat, conform baremului din 2003, au fost respinse la examinare toate tipurile de discromatopsii (în ciuda faptului că nu erau de aceeaşi gravitate) şi m-am confruntat cu situaţii oarecum paradoxale când baremul pentru siguranţa circulaţiei recunoscut ca foarte restrictiv, să fie de fapt, mai permisiv decât cel publicat în 2003, în acest barem fiind permise 2 tipuri de discromatopsii.
În plus, am avut "surpriza" ca oameni diagnosticaţi cu discromatopsii, în afara celor permise în baremele de siguranţa circulaţiei, să fie şoferi amatori deşi, legal, nu era corect.
Și desigur, acel barem din 2003 nu preciza cum trebuie procedat cu şoferii discromaţi care veneau pentru schimbarea de permis.
Teoretic, ei nu mai puteau fi declaraţi apţi, deşi obţinuseră permisul de conducere în urma unui examen şi a unei vizite medicale în care erau permise anumite discromatopsii.
Aşadar, am scăpat de problematicul simţ cromatic, poate că cei care au făcut baremul s-au gândit că oamenii grăbiţi care nu sunt discromaţi trec totuşi pe roşu sau poate că galbenul semaforului aduce mai mult a portocaliu, iar frecvenţa accidentelor ţine de viteză, de consumul de alcool la volan şi mai puţin, de afectarea simţului cromatic.
Dar să vedem cu ce am înlocuit examinarea simţuluil cromatic. Cu "sensibilitatea la contraste".
În literatură am citit despre sensibilitatea la contrast, adică la contrastul alb negru, nu ştim exact la ce contraste se referă baremul şi de asemenea, cât de utilă este noua examinare.
În primul rand, ea trebuie făcută în anumite condiţii de iluminare şi cu teste standardizate. Până vom dispune de aceste teste, vom face un lucru românesc, adică improvizăm cu teste obţinute de la reprezentanţi ai unor firme de medicamente, dar, la drept vorbind nici cromatoscoapele din policlinicile CFR nu sunt standardizate, aşa că de ce să ne mai facem probleme asupra acestei standardizări, că în fond nu suntem nici nemţi nici japonezi.
Teoretic, ar trebui să-i trimitem pe toţi cei care au o sensibilitate la contrast anormală la un examen oftalmologic complet, dar şi viciile de refracţie modifică sensibilitatea la contrast şi în fond, e vorba doar de ochelari şi lucrurile se ameliorează.
Noutatea absolută a noului barem o constituie însă faptul că nu mai avem nici o afecţiune oftalmologică care să contraindice şofatul. Dacă în baremul din 2003 aveam destul de multe, de la vicii de refracţie mari, la nistagmus şi strabisme paralitice, acum nu ne orientăm decât după acuitatea vizuală. Pe care o testăm binocular, căci aşa vrea baremul. În plus, în anumite cazuri, mai putem testa câmpul vizual, dar cum nu ştim exact în ce condiţii să-l testăm ci doar ceea ce trebuie să obţinem pentru ca acel candidat să fie apt, suntem în postura elevului care ştie rezultatul la problemă şi se străduieşte din răsputeri să găsească formula potrivită pentru a ajunge la rezultat.
Deci nu ne putem decât resemna în faţa acestui produs al gândirii Ministerului Sănătăţii numit Ordinul 1162.
În plus, am avut "surpriza" ca oameni diagnosticaţi cu discromatopsii, în afara celor permise în baremele de siguranţa circulaţiei, să fie şoferi amatori deşi, legal, nu era corect.
Și desigur, acel barem din 2003 nu preciza cum trebuie procedat cu şoferii discromaţi care veneau pentru schimbarea de permis.
Teoretic, ei nu mai puteau fi declaraţi apţi, deşi obţinuseră permisul de conducere în urma unui examen şi a unei vizite medicale în care erau permise anumite discromatopsii.
Aşadar, am scăpat de problematicul simţ cromatic, poate că cei care au făcut baremul s-au gândit că oamenii grăbiţi care nu sunt discromaţi trec totuşi pe roşu sau poate că galbenul semaforului aduce mai mult a portocaliu, iar frecvenţa accidentelor ţine de viteză, de consumul de alcool la volan şi mai puţin, de afectarea simţului cromatic.
Dar să vedem cu ce am înlocuit examinarea simţuluil cromatic. Cu "sensibilitatea la contraste".
În literatură am citit despre sensibilitatea la contrast, adică la contrastul alb negru, nu ştim exact la ce contraste se referă baremul şi de asemenea, cât de utilă este noua examinare.
În primul rand, ea trebuie făcută în anumite condiţii de iluminare şi cu teste standardizate. Până vom dispune de aceste teste, vom face un lucru românesc, adică improvizăm cu teste obţinute de la reprezentanţi ai unor firme de medicamente, dar, la drept vorbind nici cromatoscoapele din policlinicile CFR nu sunt standardizate, aşa că de ce să ne mai facem probleme asupra acestei standardizări, că în fond nu suntem nici nemţi nici japonezi.
Teoretic, ar trebui să-i trimitem pe toţi cei care au o sensibilitate la contrast anormală la un examen oftalmologic complet, dar şi viciile de refracţie modifică sensibilitatea la contrast şi în fond, e vorba doar de ochelari şi lucrurile se ameliorează.
Noutatea absolută a noului barem o constituie însă faptul că nu mai avem nici o afecţiune oftalmologică care să contraindice şofatul. Dacă în baremul din 2003 aveam destul de multe, de la vicii de refracţie mari, la nistagmus şi strabisme paralitice, acum nu ne orientăm decât după acuitatea vizuală. Pe care o testăm binocular, căci aşa vrea baremul. În plus, în anumite cazuri, mai putem testa câmpul vizual, dar cum nu ştim exact în ce condiţii să-l testăm ci doar ceea ce trebuie să obţinem pentru ca acel candidat să fie apt, suntem în postura elevului care ştie rezultatul la problemă şi se străduieşte din răsputeri să găsească formula potrivită pentru a ajunge la rezultat.
Deci nu ne putem decât resemna în faţa acestui produs al gândirii Ministerului Sănătăţii numit Ordinul 1162.