Chistul vaginal

Chisturile vaginale sunt formațiuni pline cu lichid care se dezvoltă în peretele vaginal sau în apropierea lui, cauzate în general de leziuni ale vaginului sau de blocarea glandelor exocrine. Există mai multe tipuri de chisturi vaginale, iar în majoritatea cazurilor acestea nu provoacă simptome. Cu toate acestea, există situații în care un chist vaginal poate crește semnificativ în dimensiuni și poate duce la apariția durerilor, care apar preponderent în timpul contactelor sexuale. În plus, chisturile vaginale prezintă un risc minor de infecție, care poate conduce la dezvoltarea unui abces. (1, 2, 3, 4)

Cauze și factori de risc

Cauzele exacte ale chisturilor vaginale pot varia în funcție de tipul de chist. Cu toate acestea, există anumiți factori de risc și cauze generale care pot contribui la dezvoltarea chisturilor vaginale. Infecțiile bacteriene ale glandelor Bartholin sau ale altor glande vaginale, împreună cu infecțiile cu transmitere sexuală, cum ar fi gonoreea sau chlamydia, pot crește riscul de formare a chisturilor vaginale.

Alte cauze care determină formarea de chisturi vaginale includ:

• traumatisme la nivelul zonei vaginale;
• dezechilibrele hormonale (pot contribui la dezvoltarea chisturilor vaginale în unele cazuri);
• prezența unor afecțiuni medicale (anumite afecțiuni, cum ar fi boala inflamatorie pelvină, endometrioza sau sindromul ovarului polichistic, pot crește riscul de chisturi vaginale). (1, 2, 4)

Tipuri de chisturi vaginale

Chisturile de incluziune vaginală, formate în urma unor leziuni la nivelul pereților vaginali (leziuni care apar după intervenții chirurgicale sau după o naștere) sunt cele mai frecvente tipuri de chisturi vaginale. Alte tipuri de chisturi vaginale includ:

• chisturile canalului Gartner (se formează ca rezultat al unei probleme apărute în eliminarea ductelor Gartner, necesare în dezvoltarea fătului, care în mod normal ar trebui să dispară după naștere);
• chisturile Bartholin (se formează în glandele Bartholin, situate în apropierea deschiderii vaginale, responsabile cu producția de lichid pentru lubrifierea zonei vaginale, în urma apariției unor blocaj la nivelul acestor glande);
• chisturile Skene (se formează în glandele Skene, situate în uretră, în apropierea deschiderii uretrale). (2, 3, 4)

Semne și simptome

Simptomele asociate cu chistul vaginal pot varia în funcție de mărimea și localizarea chistului. În multe cazuri, chistul vaginal poate fi asimptomatic și poate fi descoperit în timpul unui examen ginecologic de rutină. Cu toate acestea, în cazurile în care apar simptome, acestea pot include:

• disconfort sau durere în timpul actului sexual;
• durere la nivelul vaginului sau a zonei genitale;
• prezența unei umflături sau a unei mase în sau în apropierea vaginului;
• sângerare sau secreție vaginală anormală. (1, 3, 4)

Tratament

Tratamentul pentru chistul vaginal depinde de severitatea simptomelor și de mărimea chistului. În multe cazuri, chisturile mici și asimptomatice pot fi monitorizate în mod regulat pentru a observa orice schimbări, nefiind necesar tratamentul lor, cu excepția cazului în care cresc în dimensiune sau provoacă simptome. Opțiunile de tratament pentru chisturile simptomatice sau de dimensiuni mari includ:

• excizia chirurgicală (îndepărtarea chirurgicală a chistului poate fi necesară în cazurile în care chistul este mare, dureros sau persistă în ciuda tratamentului non-invaziv);
• marsupializarea (procedură chirurgicală utilizată pentru tratamentul chisturilor sau abceselor, ce presupune crearea unei deschideri în peretele chistului pentru a permite drenajul lichidului sau a conținutului acestuia și pentru a preveni acumularea ulterioară);
• băile de șezut (pot ajuta un chist de dimensiuni mici să se spargă și să se scurgă fără nicio intervenție suplimentară);
• tratament hormonal (terapia hormonală poate ajuta la ameliorarea simptomelor și la reducerea dimensiunii chisturilor cauzate de modificările hormonale).

În situația în care chistul este asociat cu o infecție, poate fi necesară o cură de tratament cu medicamente antibiotice, pentru a trata infecția, înainte de a aborda chistul în sine. (2, 4)

Diagnostic

Diagnosticul chistului vaginal implică întotdeauna un examen pelvin, însoțit de alte investigații specifice, alese de către medicul specialist în funcție de dimensiunea, localizarea și tipul chistului. Ecografia pelvină poate fi utilizată pentru a obține imagini detaliate ale chistului. În cazul în care ecografia nu oferă suficiente informații sau dacă este necesară evaluarea mai amănunțită a țesuturilor și organelor înconjurătoare, poate fi necesară efectuarea unui RMN sau a unul examen CT.

În unele cazuri, în special dacă există suspiciunea unei tumori maligne, medicul poate recomanda efectuarea unei biopsii, o procedură nedureroasă ce implică prelevarea unor mici eșantioane de țesut din chist, pentru a fi examinate la microscop.
De asemenea, în funcție de istoricul pacientei și de rezultatele anamnezei și a examenului clinic, poate fi necesară efectuarea unor teste ale secrețiilor din vagin sau colul uterin, pentru a identifica o infecție cu transmitere sexuală. (3, 4)

Prognostic

Prognosticul pentru chisturile vaginale este, în general, bun, deoarece majoritatea chisturilor sunt benigne și nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătate. Cu toate acestea, prognosticul poate varia în funcție de tipul și dimensiunea chistului, precum și de tratamentul necesar. Prognosticul depinde, de asemenea, de eventualele complicații asociate chistului vaginal, cum ar fi infecțiile sau abcesele. Dacă chistul este infectat sau apare o complicație, tratamentul prompt și adecvat este esențial pentru prevenirea extinderii infecției și a eventualelor complicații asociate.

Chisturile vaginale mici și asimptomatice pot fi, de obicei, monitorizate fără a necesita intervenție activă. În general, chisturile mici tind să se retragă sau să se resoarbă de la sine în timp. În cazul chisturilor mari, dureroase sau care cauzează simptome semnificative, tratamentul adecvat poate ameliora simptomele și îmbunătăți calitatea vieții. (1, 3, 4)

Complicațiile potențiale

În majoritatea cazurilor, chisturile vaginale sunt benigne și nu prezintă complicații semnificative. Cu toate acestea, în unele situații, pot apărea complicații care necesită tratament și monitorizare adecvată. Câteva dintre complicații rare asociate cu chisturile vaginale includ:
- ruptura chistului (apare în cazuri foarte rare și poate duce la eliberarea bruscă a conținutului chistului în cavitatea vaginală sau în pelvis, urmările imediate fiind durerile puternice și sângerarea vaginală);
- torsiunea chistului (considerată o urgență medicală, torsiunea constă în învârtirea chistului in jurul axului său, lucru care poate bloca alimentarea cu sânge către chist și poate provoca durere intensă în zona pelvină);
- dezvoltarea unui abces (bacteriile din intestin sau transmise pe cale sexuală pot determina dezvoltarea unui abces).
Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea unui chist poate prezenta un risc de infecție sau alte complicații la locul exciziei. (1, 2, 4)

Prevenție

Nu există o metodă specifică de prevenire a chisturilor vaginale, deoarece în multe cazuri un chist vaginal apare fără un motiv specific. Cu toate acestea, există câteva măsuri generale care pot fi luate pentru a reduce riscul de apariție a chisturilor sau a altor afecțiuni:

• menținerea unei bune igiene intime;
• evitarea utilizării săpunurilor parfumate, a gelurilor de duș sau a altor produse chimice agresive, care pot perturba echilibrul natural al florei vaginale;
• utilizarea prezervativelor în timpul raporturilor sexuale (pot reduce riscul de infecții cu transmitere sexuală, care pot contribui la apariția chisturilor vaginale);
• utilizarea de lubrifiant vaginal în timpul raporturilor sexuale (pentru a preveni iritațiile și traumatismele vaginale);
• monitorizarea și tratarea în mod adecvat a infecțiilor vaginale. (1, 2, 3)