Chistul ovarian

Chistul ovarian este o formatiune asemanatoare unei pungi cu continut lichid, situata in interiorul sau pe suprafata ovarelor. Chistul ovarian poate creste, in mod obisnuit, pana la 5-6 cm si persista in mod fiziologic intre 5-14 zile.

Chisturile ovariene sunt prezente la numeroase femei intr-un moment al vietii. Majoritatea chisturilor nu provoaca probleme de sanatate si dispar fara tratament in cateva luni. Insa, atunci cand se rup, chisturile ovariene produc simptome grave care pot pune viata in pericol. Cea mai buna metoda de a proteja sanatatea este efectuarea de examinari clinice si imagistice pelvine/pelviene cu regularitate. Este de asemenea importanta cunoasterea simptomelor si a tipurilor de chisturi ovariene care pot semnala o problema grava de sanatate.

Cum se formeaza chisturile ovariene

Chisturile ovariene se formeaza la suprafata ovarelor. Ovarele sunt organe pereche, avand dimensiunea si forma unei migdale, localizate de fiecare parte a uterului. La nivelul ovarelor se formeaza si se dezvolta ovulele, care sunt eliberate in cicluri lunare, pe toata perioada reproductiva a femeii.

In fiecare luna, un ovul se formeaza intr-o structura aflata in interiorul ovarului, numita folicul. Continutul lichidian al foliculului are rolul de a proteja ovulul. Acesta se maturizeaza si este expulzat prin ruperea foliculului. Uneori insa, foliculul nu elibereaza ovulul sau nu se micsoreaza dupa expulzarea ovulului, ci continua sa creasca pe masura ce se umple cu lichid. Astfel se formeaza un chist ovarian.

Orice folicul ovarian mai mare de aproximativ 2 cm este denumit „chist ovarian”.

Tipuri de chist ovarian

Chisturile ovariene pot fi clasificate in functionale (in cadrul unui ciclu menstrual normal) sau non-functionale.

Chisturi ovariene functionale

Chisturile ovariene functionale iau nastere prin cresterea unui folicul. Exista trei tipuri de chisturi ovariene functionale:

Chist folicular

Este cel mai frecvent. La jumatatea ciclului menstrual, glanda pituitara secreta hormonul luteinizant (LH), care stimuleaza eliberarea ovulului de catre folicul. In mod normal, foliculul se rupe, iar ovulul este eliberat si este captat de trompele uterine, unde asteapta sa fie fertilizat.
Chistul folicular incepe sa se formeze atunci cand secretia de LH nu se produce. Rezultatul este un folicul care nu se rupe si nu elibereaza ovulul. In schimb, el continua sa creasca si se transforma intr-un chist. Chisturile foliculare sunt inofensive, rareori cauzeaza durere si dispar adesea de la sine in decursul a doua sau trei cicluri menstruale.

Chist luteal sau corp luteal

Atunci cand glanda pituitara secreta LH iar ovulul este expulzat, foliculul rupt produce cantitati mari de estrogen si progesteron pentru a pregati organismul pentru o eventuala sarcina. Foliculul poarta acum denumirea de corp luteal sau corp galben. Uneori insa, in interiorul acestuia se acumuleaza lichid, iar corpul luteal se mareste si devine chist. Desi acest chist dispare de la sine in 5-14 zile in cazul in care nu apare sarcina, el poate ajunge pana la 10 cm in diametru, se poate torsiona (rasuci) sau sangera, cauzand durere pelvina sau abdominala.

Tratamentul pentru infertilitate cu clomifen citrat (Clomid, Serophene), utilizat pentru inducerea ovulatiei, creste riscul formarii unui chist luteal in urma ovulatiei. Aceste chisturi nu impiedica obtinerea unei sarcini si nu pun in pericol sarcina formata.

Chist tecal
Se formeaza in interiorul membranei tecale a celulelor ce invelesc oocitele in procesul de dezvoltare. Sub influenta HCG (gonadotropina corionica umana) in exces, celulele tecale pot prolifera si deveni chistice, de regula in ambele ovare.

Chisturi ovariene non-functionale

• Chist ovarian hemoragic
• Ovar polichistic in cadrul sindromului ovarului polichistic
• Chist dermoid – acest tip de chist poate contine fire de par, piele si dinti deoarece se dezvolta din celulele care formeaza embrionul uman. Sunt rareori cancerosi, dar pot creste foarte mult, cauzand torsiunea ovarului.
• Chist endometriozic – este rezultatul unei endometrioze, o afectiune in care celulele mucoasei uterine (endometru) se intalnesc in afara uterului. O parte a acestui tesut se poate fixa pe un ovar, formand chisturi.
• Chistadenom – seros sau mucinos - acest tip de chist se poate dezvolta din tesutul ovarian si poate contine un lichid limpede, apos sau cu material solid. Ele se pot mari, ajungand pana la 30 cm in diametru si pot cauza torsiunea ovarului.
• Chist paraovarian
• Adenofibrom chistic
• Tumori chistice borderline

Semne si simptome

Chistul ovarian poate conduce la urmatoarele semne si simptome:

• tulburari menstruale
• durere pelvina – o durere surda, constanta sau intermitenta, ce poate iradia spre coloana vertebrala si membrele inferioare
• durere pelvina – imediat dupa inceperea menstruatiei sau imediat dupa incheierea ei
• durere in timpul contactelor sexuale (dispareunie)
• greturi, varsaturi sau dureri mamare similare cu cele prezente in timpul sarcinii
• dureri abdominale sub forma de presiune, greutate, plenitudine sau balonare
  
• senzatie de presiune pe rect sau vezica urinara – dificultati de golire completa a vezicii
  crestere in greutate
  cefalee, stare de oboseala
  in cazul sindromului de ovar polichistic pot aparea: hirsutism/hipertricoza (creștere anormală de păr pe față, pe corp și pe membre), acnee, obezitate, infertilitate.

Semnele si simptomele care necesita atentie medicala de urgenta sunt:

• durere pelvina severa, care survine brusc – in cazul ruperii sau torsionarii unui chist
  
• durere insotita de febra sau vomismente
• senzatie de frig, piele rece si umeda, respiratie accelerata, lesin, ameteala, slabiciune - semnele care indica un soc

De cele mai multe ori, femeile nu prezinta semne. Sau, atunci cand simptomele sunt prezente, ele sunt similare cu cele ale altor afectiuni, precum endometrioza, boala inflamatorie pelvina, sarcina extrauterina si cancerul ovarian. Chiar si apendicita si diverticulita colonica pot determina simptome asemanatoare celor produse de ruperea/torsionarea unui chist ovarian.

Diagnostic

Un chist ovarian poate fi identificat in timpul unui examen pelvin, in cadrul caruia medicul palpeaza anexele si in principal ovarele. Daca este descoperit un chist ovarian, medicul va recomanda examene complementare pentru a determina tipul, marimea si compozitia chistului. Aceste informatii permit luarea unei decizii in ceea ce priveste necesitatea unei interventii chirurgicale.

Pentru a identifica tipul de chist ovarian, sunt folosite urmatoarele proceduri:

• Ecografia – se poate realiza pe cala abdominala sau vaginala (ecografie transvaginala) si utilizeaza ultrasunetele, permitand vizualizarea uterului si ovarelor. Ecografia permite confirmarea prezentei unui chist, precum si determinarea precisa a pozitiei, volumului si compozitiei sale (daca este solid, plin cu lichid sau mixt).
• Ultrasonografia
• CT scan
• Laparoscopia – folosind un instrument subtire, prevazut cu o sursa luminoasa (laparoscop) si inserat in abdomen printr-o mica incizie, medicul poate vizualiza ovarele si chiar extirpa chistul (chistectomie).
• Masurarea CA 125 (Cancer antigen 125). Nivelul proteinei CA 125 are valori ridicate la femeile cu cancer ovarian. Daca este identificat un chist ovarian partial solid, iar pacienta prezinta riscuri de cancer ovarian, medicul poate recomanda masurarea nivelului de CA 125 din sange pentru a stabili daca chistul este malign. Valorile ridicate ale proteinei CA 125 din sange pot indica si alte afectiuni necanceroase precum endometrioza, fibromul uterin si boala inflamatorie pelvina.

Complicatii

Un chist ovarian de dimensiuni mari poate cauza disconfort abdominal, apasand pe organele invecinate.

Torsiunea este cea mai frecventa complicatie si se traduce printr-o durere brusca si violenta. Este vorba despre o urgenta medicala ce necesita o interventie chirurgicala, deoarece niciun medicament analgezic nu poate reduce durerea. La examenul ecografic, se confirma prezenta unui chist ovarian, uneori insotit de hemoragie.

Hemoragia si ruptura unui chist se afla uneori la originea unui soc (imposibilitatea organelor de a asigura functia principala). Cel mai adesea, este vorba de un chist de corp luteal. Acestia apar in general dupa tratamentul pentru stimularea ovulatiei (tratament cu gonadotrofine) si la inceputul sarcinii.

Unele femei prezinta chisturi ovariene mai putin obisnuite care nu produc simptome si sunt descoperite in timpul unei examinari pelvine. 

Chisturile ovariene care se dezvolta post menopauza pot fi maligne (canceroase).  Din acest motiv, examenele ginecologice sau si imagistice trebuie efectuate in mod periodic.

Tratament

Tratamentul chistului ovarian depinde de varsta pacientei, de tipul si de volumul chisturilor, precum si de simptomele prezentate.

Aproximativ 95% din chisturile ovariene sunt de natura benigna.
Tratamentul durerii se realizeaza prin:

• Antialgice (acetaminofen/paracetamol)
  
• Antiinflamatoarele nesteroide (Ibuprofen) actioneaza de obicei eficient cand sunt administrate precoce, la aparitia primelor simptome dureroase.
  
• Aplicarea locala (in zona ovarelor) de comprese calde, sticla cu apa incalzita, baie calda – pot ajuta la relaxarea musculara locala, ameliorarea durerilor, spasmelor, disconfortului si la stimularea circulatiei sanguine ovariene.
  
• Limitarea/evitarea activitatilor obositoare si stresante poate reduce riscul aparitiei rupturii sau torsionarii chisturilor.
  

Expectativa

La pacientele de varsta reproductiva, care nu prezinta simptome si la care ecografia pune in evidenta un chist simplu, cu continut lichidian, se recomanda o perioada de expectativa (de supraveghere medicala, fara tratament). Dupa 1–3 luni, pacienta este examinata din nou, pentru a se depista eventualele modificari ale chistului.
Expectativa, alaturi de repetarea examinarii ecografice la intervale regulate de timp, este recomandata si femeilor in post menopauza care au un chist cu continut lichidian, cu un diametru mai mic de 5 cm.

Chisturile care persista mai mult de 2-3 cicluri menstruale sau apar in post-menopauza pot indica o afectiune mai serioasa si necesita investigatie imediata, in special in cazurile in care exista istoric familial de neoplasm ovarian. 

Tratamentul anticonceptional

Medicul poate prescrie anticonceptionale pentru a reduce riscul ca noi chisturi sa se dezvolte in urmatoarele cicluri menstruale. Contraceptivele orale prezinta si avantajul de a reduce in mod semnificativ riscurile de cancer ovarian – riscul scade odata cu cresterea perioadei de administrare a contraceptivelor.

Pe de alta parte, studii recente au demonstrat ca anticonceptionalele nu aduc niciun beneficiu in tratamentul chisturilor functionale deja existente.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical se instituie in cazul chisturilor de dimensiuni mari, cu aspect anormal la ecografie, care continua sa creasca sau nu dispar dupa 2 sau 3 cicluri menstruale. Chisturile care provoaca durere sau alte simptome sunt extirpate (chistectomie). In alte cazuri, se indeparteaza ovarul afectat, lasandu-l pe celalalt intact (ovariectomie unilaterala). Ambele proceduri permit mentinerea fertilitatii la femeile de varsta reproductiva. Mentinerea unui ovar prezinta avantajul de a avea o sursa de productie de estrogen.

Daca cresterile ovariene sunt canceroase, medicul va recomanda o histerectomie cu anexectomie totala (ablatia uterului si a ambelor anexe). Dupa menopauza, riscul ca un chist ovarian sa fie canceros creste. Prin urmare, unii medicii recomanda extirparea tuturor chisturilor care apar post menopauza.

Prevenire

Desi nu exista o metoda de a preveni chisturile ovariene, examenele ginecologice frecvente sunt un mod de a ne asigura ca toate modificarile ovarelor sunt diagnosticate cat mai curand.

In plus, femeile trebuie sa fie atente la modificarile ciclului menstrual, inclusiv la simptomele neobisnuite ce insotesc menstruatia si care persista timp de mai multe cicluri menstruale.