Chist Baker (chist popliteal)

Chistul Baker, denumit si chist popliteal, este o formatiune lichida determinata de distensia fluidica a bursei gastrocnemio-membranoase. Este una dintre cele mai intilnite formatiuni ale zonei popliteale.

Artrita este cea mai comuna conditie asociata cu chistul Baker. Desi prevalenta chistului la pacientii cu artrita inflamatorie este mai mare decit la cei cu osteoartrita, osteoartrita este mai frecventa decit artrita inflamatorie.

Chisturile pot aparea in multiple forme in jurul genunchiului. Un chist este definit ca o cavitate inchisa, sau un sac acoperit cu epiteliu. Poate contine lichid sau material semisolid, poate fi normal sau anormal si poate aparea in tesut moale sau os. Masele benigne sau maligne trebuie diferentiate de leziunile chistice.

Determinarea tratamentului este dependent de fiecare pacient in parte si de diagnostic. Tratamentul noninterventional, incluzind limitarea activitatii si aspirarea chistului, cu sau fara injectie de steroizi, este de electie. Terapia chirurgicala nu trebuie sa fie prima optiune si nu este necesara in majoritatea cazurilor.

Patogenia chistului Baker

Un chist Baker este un chist sinovial localizat posterior condilului femural medial, intre tendoanele capului medial al muschiului gastrocnemius si semimembranos. Comunica de obicei cu articulatia pe fata posteromediala a capsulei genunchiului. Chistul Baker este o extensie a articulatiei genunchiului, captusit cu sinoviala. Acestea variaza ca dimensiune intre 1-40 cm.

Chistul Baker poate servi ca un mecanism protectiv pentru genunchi. Afectiunile intrinseci intra-articulare determina epansament articular. Epansamentul genunchiului este fortat in chistul Baker reducind presiunea potential distructiva din articulatie.

S-a propus teoria mecanismului balon-valva, in care epansamentul este pompat din articulatia genunchiului in chistul Baker, iar fibrina actionind ca o valva cu o singura directie care blocheaza reintoarcerea lichidului in articulatie. In mecanismul valvei Bunsen, propus, chistul Baker marit exercita un efect de masa asupra comunicarii intre chist si articulatie, incarcerind epansamentul. Lichidul blocat este resorbit prin membrana semipermeabila, lasind in urma concentrate de fibrina. Aceasta teorie explica dificultatea aspirarii continutului gros al chisturilor.

Cauze si factori de risc

Chistul Baker este presupus a se forma prin:
Chist primar, idiopatic cu conexiune valvulara cu articulatia. Memebranele, benzile sinoviale si pliurile sunt vazute in toate cazurile valvulare. Cicatrizarea si iritatia determina aceste pliuri in chisturile primare. Benzile sinoviale pot fi resturi ale tesutului conjunctiv interpuse intre articulatie si cavitatea bursei. Chisturile idiopatice sunt observate la pacientii tineri fara simptome. Continutul lor este viscos.
Chistul secundar sau simptomatic, care comunica liber cu genunchiul si contine fluid sinovial de viscozitate normala. Chistul secundar apare in tulburari articulare: osteoartrita, artrita reumatoida, artrita psoriatica, sinovita, fisuri ale meniscului si condromalacia patelei.

Semne si simptome

Chistul Baker este asimptomatic la tineri si simptomatic la virstnicii cu artropatie asociata. Manifestarile clinice cuprind palparea unei mase nedureroase sau usor dureroase popliteal. Acestea pot asocia simptome intra-articulare.
Posibilele complicatii ale chistului Baker cuprind: pseudotromboflebita, tromboza venoasa profunda, embolism pulmonar, hemoragie, ruptura chistului, infectie, sindrom de compartiment posterior, incarcerare de corpi calcificati. Cea mai frecventa complicatie a chistului este ruptura sau disectia fluidului in muschiul gastrocnemian cu sindrom pseudoflebitic care mimeaza simptomele de tromboza venoasa profunda. Incidenta ruperii este de 10%.

Datorita localizarii anatomice chistul este un factor de risc pentru tromboza venoasa profunda. Sindromul de compartiment posterior este determinat de trauma. Rar, ruptura chistului determina cresterea presiunii in compartimentul posterior al piciorului. Chistul infectat este rar. Pacientii prezinta febra, leucocitoza si rata de sedimentare a eritrocitelor crescuta. Corpii calcificati pot deriva din trauma prin fracturi osteocondrale, artropatie prin dezintegrarea suprafetelor, osteoartrita, infectie si articulatia neurogena sau condromatoza sinoviala. Migrarea distala a acestor corpi sustine diagnosticul de chist disecat.

Diagnostic de chist Baker

Studii imagistice:
Scanarea scintigrafica injecteaza radionuclid in articulatie pentru a vizualiza chistul, ruptura sau fisurarea si scurgerea de lichid sau disectia acestuia.
Radiografia detecteaza masa de tesut moale, calcificarile interne, dizlocarea unei artere popliteale aterosclerotice si afectarea osului adiacenta printr-un chist mare.
Ultrasonografia este de ajutor in evaluarea masei popliteale. Modalitatea este rapida, usoara, nu iradiaza si este ieftina. Determina daca masa este pur chistica ca structura sau este complexa cu structuri moi. Studiul Doppler color exclude posibilitatea unei artere largite, a unui anevrism sau degenerare chistica a adventicei.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: tromboza venoasa profunda, anevrism arterial, degenerare chistica adventiciala, tumora benigna sau maligna, chist ganglionar, chist meniscal, fisura traumatica a gastrocnemianului.

Tratament

Tratamentul chistului Baker este conservativ si include folosirea de antiinflamatoarelor nesteroidiene, gheata si diminuarea greutatii pe articulatia afectata, alaturi de corectarea afectiunilor articulare asociate. Anomaliile interne ale genunchiului pot fi tratate prin artroscopie terapeutica. Artroplastia totala este rezervata osteoartritei severe.
Sinoviorteza radioactiva este folosita pentru a trata artritele inflamatorii si hemofilia. Anterior acestui tratament trebuie efectuata o artrografie pentru a exclude un chist Baker rupt.