Atacul de panica - dincolo de ingrijorare
Autor: Cristina Negoita
Din ce in ce mai mult, numeroase persoane se confrunta cu starile anxioase si atacurile de panica. Dincolo de manifestarile fizice neplacute, emotiile intense si invalidante si gandurile negre si fara scapare, exista solutii!
Cum se manifesta atacul de panica?
Atacul de panica se refera in primul rand la o stare intensa de frica irationala sau disconfort, manifestata pe o perioada limitata de timp. El se poate intinde pe durata mai multor minute, mergand pana la o jumatate de ora, cu o intesitate maxima atinsa undeva la jumatatea intervalului.
Manifestarile fizice ale unui atac de panica pot fi numeroase: cresterea ritmului cardiac, transpiratii, tremor, senzatia de sufocare sau de nod in gat, ameteala, frisoane sau valuri de caldura.
In plan emotional cel mai adesea apare emotia de frica, la un nivel de intensitate foarte crescut, chiar invalidant pentru cel ce o simte.
Exista si un plan cognitiv, al gandurilor, in care se remarca in principal gandurile privitoare la moarte, la pierderea controlului sau la un pericol iminent. In momentele atacului de panica, aceste ganduri au o credibilitate foarte mare, persoana in cauza neputand sa le contrazica sau macar sa se gandeasca la faptul ca gandurile sale nu corespund realitatii.
Ce este atacul de panica?
Atacul de panica este in primul rand o stare de intens disconfort si de fuga din realitate. Aparitia lui, "taie" contactul individului cu realitatea, acesta fiind centrat doar asupra propriilor ganduri si stari neplacute. In acest fel, el este o modalitate prin care persoana evita o anumita realitate, confruntarea cu un anumit stimul sau situatie pe care o considera ca fiind extrem de periculoasa.
Cum apare atacul de panica?
Aparitia atacului de panica poate fi legata de situatii sau stimuli concreti (intrarea in metrou; anticiparea expunerii in cadrul unei conferinte, vederea unei persoane bolnave) sau de ganduri catastrofice cu privire la astfel de situatii.
Felul in care o persoana interpreteaza realitatea, intr-un mod catastrofic, foarte periculos si mai ales, felul in care anticipeaza certitudinea ocurentei unui eveniment, este o cauza majora in aparitia atacului de panica.
Experienta negativa pe care o persoana o are cu anumite situatii sau categorii de stimuli poate fi de asemenea o cauza in geneza atacului de panica.
Panica in sine, ca stare de ingrijorare intensa, poate fi o caracteristica familiala transmisa prin invatare, de la parinti la copii. O excalamatie exagerata intr-o anumita situatie, exprimarea unor ingrijorari si masuri de preventie exagerate abordate intr-un anumit context, il pot invata pe copil ca trebuie sa se teama si sa se fereasca de o situatie sau element al realitatii.
Evitarea este cauza principala a instalarii atacului de panica, ea nepermitand persoanei sa se confrunte cu temerea sa, si intarindu-i acesteia convingerea ca doar iesirea din situatie o poate salva de consecintele catastrofice ale acesteia.
Solutii pentru a scapa de atacul de panica.
Una dintre cele mai de succes cai pentru a scapa de atacurile de panica este apelul la psihoterapie. Ultimele studii si cercetari arata ca psihoterapia de orientare cognitiv-comportamentala are o rata de succes foarte mare in vindecarea atacurilor de panica si prevenirea recaderilor.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala abordeaza atacul de panica in doua contexte: comportamental si cognitiv.
In plan comportamental ea urmareste desensibilizarea persoanei cu privire la confruntarea cu situatia sau contextul provocator prin expunerea acesteia treptata, mai intai in imaginatie si apoi in realitate, la temerile sale.
In plan cognitiv, psihoterapia vizeaza evidentierea gandurilor automate ce apar in contextul atacului de panica si invatarea gestionarii lor prin metode specifice. Persoana cu atacuri de panica este invatata sa isi monitorizeze gandurile negre, sa gaseasca distorsiunea cognitiva din spatele acestora, sa o contraargumenteze si in felul acesta sa scada credibilitatea acesteia si ca atare reactia de panica in fata ei.
! Este important ca persoanele care se confrunta cu atacurile de panica sa inteleaga ca ele nu sunt o boala psihica. De asemenea, este important ca ele sa aiba incredere in abilitatea lor de a trece peste dificultati si in a-si asuma responsabilitatea de a depune efort in acest sens. Psihoterapeutul este persoana de suport, care, prin strategii specifice ajuta
Cum se manifesta atacul de panica?
Atacul de panica se refera in primul rand la o stare intensa de frica irationala sau disconfort, manifestata pe o perioada limitata de timp. El se poate intinde pe durata mai multor minute, mergand pana la o jumatate de ora, cu o intesitate maxima atinsa undeva la jumatatea intervalului.
Manifestarile fizice ale unui atac de panica pot fi numeroase: cresterea ritmului cardiac, transpiratii, tremor, senzatia de sufocare sau de nod in gat, ameteala, frisoane sau valuri de caldura.
In plan emotional cel mai adesea apare emotia de frica, la un nivel de intensitate foarte crescut, chiar invalidant pentru cel ce o simte.
Exista si un plan cognitiv, al gandurilor, in care se remarca in principal gandurile privitoare la moarte, la pierderea controlului sau la un pericol iminent. In momentele atacului de panica, aceste ganduri au o credibilitate foarte mare, persoana in cauza neputand sa le contrazica sau macar sa se gandeasca la faptul ca gandurile sale nu corespund realitatii.
Ce este atacul de panica?
Atacul de panica este in primul rand o stare de intens disconfort si de fuga din realitate. Aparitia lui, "taie" contactul individului cu realitatea, acesta fiind centrat doar asupra propriilor ganduri si stari neplacute. In acest fel, el este o modalitate prin care persoana evita o anumita realitate, confruntarea cu un anumit stimul sau situatie pe care o considera ca fiind extrem de periculoasa.
Cum apare atacul de panica?
Aparitia atacului de panica poate fi legata de situatii sau stimuli concreti (intrarea in metrou; anticiparea expunerii in cadrul unei conferinte, vederea unei persoane bolnave) sau de ganduri catastrofice cu privire la astfel de situatii.
Felul in care o persoana interpreteaza realitatea, intr-un mod catastrofic, foarte periculos si mai ales, felul in care anticipeaza certitudinea ocurentei unui eveniment, este o cauza majora in aparitia atacului de panica.
Experienta negativa pe care o persoana o are cu anumite situatii sau categorii de stimuli poate fi de asemenea o cauza in geneza atacului de panica.
Panica in sine, ca stare de ingrijorare intensa, poate fi o caracteristica familiala transmisa prin invatare, de la parinti la copii. O excalamatie exagerata intr-o anumita situatie, exprimarea unor ingrijorari si masuri de preventie exagerate abordate intr-un anumit context, il pot invata pe copil ca trebuie sa se teama si sa se fereasca de o situatie sau element al realitatii.
Evitarea este cauza principala a instalarii atacului de panica, ea nepermitand persoanei sa se confrunte cu temerea sa, si intarindu-i acesteia convingerea ca doar iesirea din situatie o poate salva de consecintele catastrofice ale acesteia.
Solutii pentru a scapa de atacul de panica.
Una dintre cele mai de succes cai pentru a scapa de atacurile de panica este apelul la psihoterapie. Ultimele studii si cercetari arata ca psihoterapia de orientare cognitiv-comportamentala are o rata de succes foarte mare in vindecarea atacurilor de panica si prevenirea recaderilor.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala abordeaza atacul de panica in doua contexte: comportamental si cognitiv.
In plan comportamental ea urmareste desensibilizarea persoanei cu privire la confruntarea cu situatia sau contextul provocator prin expunerea acesteia treptata, mai intai in imaginatie si apoi in realitate, la temerile sale.
In plan cognitiv, psihoterapia vizeaza evidentierea gandurilor automate ce apar in contextul atacului de panica si invatarea gestionarii lor prin metode specifice. Persoana cu atacuri de panica este invatata sa isi monitorizeze gandurile negre, sa gaseasca distorsiunea cognitiva din spatele acestora, sa o contraargumenteze si in felul acesta sa scada credibilitatea acesteia si ca atare reactia de panica in fata ei.
! Este important ca persoanele care se confrunta cu atacurile de panica sa inteleaga ca ele nu sunt o boala psihica. De asemenea, este important ca ele sa aiba incredere in abilitatea lor de a trece peste dificultati si in a-si asuma responsabilitatea de a depune efort in acest sens. Psihoterapeutul este persoana de suport, care, prin strategii specifice ajuta