Consilierea premaritala
Autor: Ramona Ghidu
Motto: "Iubirile cele mai inflacarate au cel mai rece sfarsit!"(Socrate)
Despre casatorie s-au scris si spus multe. Desi, la o prima vedere, problema pare simpla....totusi...de cate ori n-am auzit intrebarea sau poate ne-am intrebat pe noi insine: sa ma casatoresc sau nu? Vremurile de astazi nu usureaza aceasta decizie. Orice statistica am privi, ca e din America sau Europa, rata divorturilor e mare. Observam in societatea zilelor noastre ca tot mai multi dintre noi aleg o uniune fara casatorie (casatorie nelegitima, concubinaj, uniune libera) si nu vorbim doar de o observatie, ci de cercetari care arata ca de la 1 milion de persoane care traiau in uniune libera in 1970 s-a ajuns in anul 2000 la 11 milioane de persoane. In unele tari, concubinajul a fost legalizat. Astfel incat ajungem sa ne intrebam daca nu cumva ar trebui sa acceptam uniunea libera asa cum acceptam telefonul celular, ca pe o banalitate si normalitate a zilelor noastre.
Se spune despre unii dintre cei care aleg uniunea libera ca nu au intentia de a se casatori, ei vor doar sa se bucure de avantajele "traitului" impreuna: disponibilitatea sexuala, cheltuielile materiale impartite, impartirea responsabilitatilor etc. Acest aranjament permite o iesire rapida din situatie in caz ca lucrurile nu merg impreuna, cand cei doi parteneri nu se inteleg.
O alta categorie a celor care nu legalizeaza uniunea sunt cei care aleg sa stea impreuna ca o incercare, "sa vedem daca ne intelegem si cum ne intelegem impreuna". Acesti parteneri sunt cei care considera ca e prudent sa aiba o casatorie de proba inainte de a semna actele, de a-si da consimtamantul in fata ofiterului de stare civila.
Unii celibatari se plang de faptul ca, dupa o anumita perioada de singuratate, si-au pierdut capacitatea de a alege corect un partener compatibil. In acelasi timp, nevoia de a fi impreuna cu cineva ii determina sa-si caute un partener, macar pentru o perioada scurta de timp.
Pana la urma, subiectul casatoriei cu acte sau fara e un subiect complex si, cu siguranta se va scrie mult despre el si de aici incolo. Intr-o oarecare masura, pare o atitudine functionala atunci cand unii parteneri ezita sa legalizeze uniunea lor atata vreme cat in jurul nostru sunt atatea divorturi. Dincolo de faptul ca o "casatorie model" e destul de rara in zilele noastre, multi dintre noi am asistat la divortul parintilor nostri sau al prietenilor nostri, bine stiut fiind faptul ca un divort cauzeaza o suferinta extinsa, nu sufera doar cei doi parteneri care aleg sa se desparta (un divort implica suferinta copiilor, a bunicilor etc).
De ce o casatorie pana la urma?
Daca pana acum casatoria avea la baza o motivatie religioasa, in zilele noastre putini sunt cei care respecta principiile biblice. Insa ceea ce studiile actuale arata e un paradox. S-a dovedit ca cei care aleg sa stea impreuna fara casatorie au cu pana la 46 % mai multe sanse sa divorteze, dupa ce se casatoresc. Poate pentru ca aceasta atitudine fata de viata in doi pleaca de la premiza: "stau cu tine cat timp merge bine, cand apar problemele ( ceea ce e inevitabil intr-un cuplu) ne despartim." Si unul dintre parteneri alege sa paraseasca cuplul.
Ce se intampla cu copiii care se nasc in familiile in care mama si tatal nu si-au luat angajamentul casatoriei unul fata de celalalt (pentru ca sunt multe astfel de cazuri, chiar si la noi, unde, pana nu demult concubinajul nu era foarte acceptat, social vorbind, celibatarii platind taxa de celibat.)? In Franta, studiile arata ca 75 % dintre copiii nascuti in astfel de familii experimenteaza separarea definitiva a parintilor pana in 16 ani. Insa ce ne arata bun statisticile, in cazul celor care aleg casatoria, sunt urmatoarele:
ï¬ casatoria ofera mai multa stabilitate copiilor
ï¬ casatoria ofera promisiunea permanentei, a stabilitatii, in general, nu doar pentru copii (plecam de la promisiunea "voi fi alaturi de tine la bine si la greu", ceea ce ar trebui sa insemne "voi ramane cu tine chiar si atunci cand te voi cunoaste cu adevarat, cu toate imperfectiunile si perfectiunile tale".)
ï¬ multe studii arata ca indivizii casatoriti sunt mai sanatosi, atat fizic, cat si emotional, decat cei necasatoriti. ( Riscul de depresie e de 3 ori mai mare in cuplurile necasatorite decat in cele casatorite, femeile necasatorite sunt mai expuse riscului de abuz fizic si sexual etc).
ï¬ partenerii casatoriti sunt mai fideli decat cei necasatoriti etc.
O relatie buna de cuplu sau una "nebuna" presupune cam acelasi efort, cantitativ vorbind. Nu putem avea o relatie deficitara de cuplu daca nu o intretinem, daca nu o hranim. Dupa cum spune Phil McGraw, daca ne construim viata in asa fel incat sa creem distanta si nu intimitate, incat sa declansam un razboi si nu cooperare, incat sa ne bazam pe vina, respingere si critica si nu pe acceptare, responsabilitate si asumarea responsabilitatii, atunci drumul catre suferinta si "singuratate in doi" e asigurat. Si ajungem "sa traim ca sa suferim in loc sa iubim ca sa traim" (P. MCGraw).
Din fericire, avem si solutii. Psihologii de astazi au la indemana suficiente informatii, teste psihologice etc care permit evaluarea finalitatii unei relatii.
Inchei aceste randuri amintind ce spunea Simone de Beauvoir: armonia intre doua persoane nu vine de la sine, ea trebuie cucerita si intretinuta.
Despre casatorie s-au scris si spus multe. Desi, la o prima vedere, problema pare simpla....totusi...de cate ori n-am auzit intrebarea sau poate ne-am intrebat pe noi insine: sa ma casatoresc sau nu? Vremurile de astazi nu usureaza aceasta decizie. Orice statistica am privi, ca e din America sau Europa, rata divorturilor e mare. Observam in societatea zilelor noastre ca tot mai multi dintre noi aleg o uniune fara casatorie (casatorie nelegitima, concubinaj, uniune libera) si nu vorbim doar de o observatie, ci de cercetari care arata ca de la 1 milion de persoane care traiau in uniune libera in 1970 s-a ajuns in anul 2000 la 11 milioane de persoane. In unele tari, concubinajul a fost legalizat. Astfel incat ajungem sa ne intrebam daca nu cumva ar trebui sa acceptam uniunea libera asa cum acceptam telefonul celular, ca pe o banalitate si normalitate a zilelor noastre.
Se spune despre unii dintre cei care aleg uniunea libera ca nu au intentia de a se casatori, ei vor doar sa se bucure de avantajele "traitului" impreuna: disponibilitatea sexuala, cheltuielile materiale impartite, impartirea responsabilitatilor etc. Acest aranjament permite o iesire rapida din situatie in caz ca lucrurile nu merg impreuna, cand cei doi parteneri nu se inteleg.
O alta categorie a celor care nu legalizeaza uniunea sunt cei care aleg sa stea impreuna ca o incercare, "sa vedem daca ne intelegem si cum ne intelegem impreuna". Acesti parteneri sunt cei care considera ca e prudent sa aiba o casatorie de proba inainte de a semna actele, de a-si da consimtamantul in fata ofiterului de stare civila.
Unii celibatari se plang de faptul ca, dupa o anumita perioada de singuratate, si-au pierdut capacitatea de a alege corect un partener compatibil. In acelasi timp, nevoia de a fi impreuna cu cineva ii determina sa-si caute un partener, macar pentru o perioada scurta de timp.
Pana la urma, subiectul casatoriei cu acte sau fara e un subiect complex si, cu siguranta se va scrie mult despre el si de aici incolo. Intr-o oarecare masura, pare o atitudine functionala atunci cand unii parteneri ezita sa legalizeze uniunea lor atata vreme cat in jurul nostru sunt atatea divorturi. Dincolo de faptul ca o "casatorie model" e destul de rara in zilele noastre, multi dintre noi am asistat la divortul parintilor nostri sau al prietenilor nostri, bine stiut fiind faptul ca un divort cauzeaza o suferinta extinsa, nu sufera doar cei doi parteneri care aleg sa se desparta (un divort implica suferinta copiilor, a bunicilor etc).
De ce o casatorie pana la urma?
Daca pana acum casatoria avea la baza o motivatie religioasa, in zilele noastre putini sunt cei care respecta principiile biblice. Insa ceea ce studiile actuale arata e un paradox. S-a dovedit ca cei care aleg sa stea impreuna fara casatorie au cu pana la 46 % mai multe sanse sa divorteze, dupa ce se casatoresc. Poate pentru ca aceasta atitudine fata de viata in doi pleaca de la premiza: "stau cu tine cat timp merge bine, cand apar problemele ( ceea ce e inevitabil intr-un cuplu) ne despartim." Si unul dintre parteneri alege sa paraseasca cuplul.
Ce se intampla cu copiii care se nasc in familiile in care mama si tatal nu si-au luat angajamentul casatoriei unul fata de celalalt (pentru ca sunt multe astfel de cazuri, chiar si la noi, unde, pana nu demult concubinajul nu era foarte acceptat, social vorbind, celibatarii platind taxa de celibat.)? In Franta, studiile arata ca 75 % dintre copiii nascuti in astfel de familii experimenteaza separarea definitiva a parintilor pana in 16 ani. Insa ce ne arata bun statisticile, in cazul celor care aleg casatoria, sunt urmatoarele:
ï¬ casatoria ofera mai multa stabilitate copiilor
ï¬ casatoria ofera promisiunea permanentei, a stabilitatii, in general, nu doar pentru copii (plecam de la promisiunea "voi fi alaturi de tine la bine si la greu", ceea ce ar trebui sa insemne "voi ramane cu tine chiar si atunci cand te voi cunoaste cu adevarat, cu toate imperfectiunile si perfectiunile tale".)
ï¬ multe studii arata ca indivizii casatoriti sunt mai sanatosi, atat fizic, cat si emotional, decat cei necasatoriti. ( Riscul de depresie e de 3 ori mai mare in cuplurile necasatorite decat in cele casatorite, femeile necasatorite sunt mai expuse riscului de abuz fizic si sexual etc).
ï¬ partenerii casatoriti sunt mai fideli decat cei necasatoriti etc.
O relatie buna de cuplu sau una "nebuna" presupune cam acelasi efort, cantitativ vorbind. Nu putem avea o relatie deficitara de cuplu daca nu o intretinem, daca nu o hranim. Dupa cum spune Phil McGraw, daca ne construim viata in asa fel incat sa creem distanta si nu intimitate, incat sa declansam un razboi si nu cooperare, incat sa ne bazam pe vina, respingere si critica si nu pe acceptare, responsabilitate si asumarea responsabilitatii, atunci drumul catre suferinta si "singuratate in doi" e asigurat. Si ajungem "sa traim ca sa suferim in loc sa iubim ca sa traim" (P. MCGraw).
Din fericire, avem si solutii. Psihologii de astazi au la indemana suficiente informatii, teste psihologice etc care permit evaluarea finalitatii unei relatii.
Inchei aceste randuri amintind ce spunea Simone de Beauvoir: armonia intre doua persoane nu vine de la sine, ea trebuie cucerita si intretinuta.