Co-terapia de cuplu pentru problemele sexuale
Autor: Ramona Ghidu
De-a lungul timpului experienta clinica ne-a demonstrat faptul ca acolo unde sunt probleme de natura sexuala intre parteneri nu putem vorbi doar de implicarea unuia dintre parteneri si neimplicarea celuilalt. Lucrand in terapie doar cu unul din soti sau parteneri nu facem decat sa negam faptul ca ambii sunt implicati, relatia lor maritala sustinand disfunctionalitatea sexuala, iar raspunsul lor sexual reprezentand una din modalitatile de interactiune dintre ei.
Daca procesul terapeutic are loc doar cu partenerul care prezinta "problema", celalat partener, teoretic "neimplicat si functional" poate nega sau distruge, in unele cazuri, efortul terapeutic, la inceput din lipsa de cunoastere a ceea ce inseamna un proces terapeutic, iar in final din frustrare.
Spre exemplu, in cazul unei sotii a carei acuza este lipsa orgasmului, daca sotul nu stie cand sau cum sa se apropie de sotie, daca ii cere sotiei prea agresiv contactul sexual, ea il poate acuza ca aduce prejudicii procesului terapeutic. Daca el nu-si mai manifesta interesul sexual fata de sotie, asteptand un semnal din partea ei, atunci poate fi acuzat ca si-a pierdut interesul sau ca nu e preocupat deloc de problema sotiei. Asadar, sotul trebuie sa afle ca si ceea ce face sau spune fata de sotia lui determina un raspuns sexual al acesteia, iar procesul terapeutic cu ambii soti are mari sanse sa destrame aceasta circularitate disfunctionala. De asemenea, o situatie identica poate aparea atunci cand sotul vine in terapie cu problema de natura sexuala. De exemplu, o sotie spune despre sotul ei ca este impotent, trimitandu-l in terapie, fara sa stie cand, cum sau daca ar trebui sa initieze si ea actul sexual. E mai simplu sa fie o asa-zisa "sotie buna", oricand disponibila, indiferent daca isi doreste sau nu, sau ar trebui, ca ocazional sa aiba si ea intiativa? Pe parcursul desfasurarii actului sexual, sotia ar trebui sa pastreze o atitudine complet pasiva, activa sau sa fie cand pasiva, cand activa? Nici una din aceste intrebari, care apar inevitabil in aceasta situatie, aducand si destule temeri, rusine, anxietati etc, nu-si gaseste raspuns, daca doar unul dintre soti este prezent in cabinetul terapeutului.
Procesul terapeutic are in vedere faptul ca in tratarea disfunctiilor sexuale, clientul este relatia de cuplu, nu doar sotul sau sotia.
Experimentele si testarile psihologice au aratat, fara echivoc, ca nici un barbat nu va intelege pe deplin sexualitatea feminina, fie ea functionala sau disfunctionala, din simplu motiv ca nu va putea experimenta un orgasm ca o femeie. De asemenea, nici o femeie nu va putea intelege pe deplin sexualitatea masculina, functionala sau disfunctionala, din simplul motiv ca nu va experimenta niciodata nevoia de ejaculare ori de eliberare a lichidului seminal.
De curand, studiile desfasurate pe aceasta problematica cu cupluri si in paralel, cu terapia individuala, au aratat ca orice investigatie terapeutica are nevoie de un interpret care sa explice raspunsul sexual al sexului opus. Ceea ce inseamna ca o terapie pe probleme de disfunctii sexuale devine mai eficienta cu o echipa de terapeuti, o femeie si un barbat. De exemplu, ajuta foarte mult ca o sotie sa aiba langa ea o terapeuta, care sa o ajute sa exprime ceea ce simte, sotului ei si coterapeutului, si, reciproc, barbatul s-ar face mult mai bine inteles de catre sotie, cand, cu ajutorului terapeutului, poate vorbi despre presiunea sociala, teama, preocuparea fata de sex etc intr-o maniera clara, asertiva.
In cadrul psihoterapiei de cuplu, pe care echipa Centrului nostru o propune, obiectivele terapeutice includ educarea si sustinerea fiecarui partener. Sedintele de psihoterapie se concentreaza pe explicarea si intelegerea psihologica, dar si fiziologica a raspunsului sexual. Procesul educational are mai multe sanse de reusita daca exista o echipa de psihoterapeuti, care functioneaza ca translatori/traducatori, care se asigura ca neintelegerile aparute nu se datoreaza barierelor de limbaj si/sau barierelor emotionale.
Daca procesul terapeutic are loc doar cu partenerul care prezinta "problema", celalat partener, teoretic "neimplicat si functional" poate nega sau distruge, in unele cazuri, efortul terapeutic, la inceput din lipsa de cunoastere a ceea ce inseamna un proces terapeutic, iar in final din frustrare.
Spre exemplu, in cazul unei sotii a carei acuza este lipsa orgasmului, daca sotul nu stie cand sau cum sa se apropie de sotie, daca ii cere sotiei prea agresiv contactul sexual, ea il poate acuza ca aduce prejudicii procesului terapeutic. Daca el nu-si mai manifesta interesul sexual fata de sotie, asteptand un semnal din partea ei, atunci poate fi acuzat ca si-a pierdut interesul sau ca nu e preocupat deloc de problema sotiei. Asadar, sotul trebuie sa afle ca si ceea ce face sau spune fata de sotia lui determina un raspuns sexual al acesteia, iar procesul terapeutic cu ambii soti are mari sanse sa destrame aceasta circularitate disfunctionala. De asemenea, o situatie identica poate aparea atunci cand sotul vine in terapie cu problema de natura sexuala. De exemplu, o sotie spune despre sotul ei ca este impotent, trimitandu-l in terapie, fara sa stie cand, cum sau daca ar trebui sa initieze si ea actul sexual. E mai simplu sa fie o asa-zisa "sotie buna", oricand disponibila, indiferent daca isi doreste sau nu, sau ar trebui, ca ocazional sa aiba si ea intiativa? Pe parcursul desfasurarii actului sexual, sotia ar trebui sa pastreze o atitudine complet pasiva, activa sau sa fie cand pasiva, cand activa? Nici una din aceste intrebari, care apar inevitabil in aceasta situatie, aducand si destule temeri, rusine, anxietati etc, nu-si gaseste raspuns, daca doar unul dintre soti este prezent in cabinetul terapeutului.
Procesul terapeutic are in vedere faptul ca in tratarea disfunctiilor sexuale, clientul este relatia de cuplu, nu doar sotul sau sotia.
Experimentele si testarile psihologice au aratat, fara echivoc, ca nici un barbat nu va intelege pe deplin sexualitatea feminina, fie ea functionala sau disfunctionala, din simplu motiv ca nu va putea experimenta un orgasm ca o femeie. De asemenea, nici o femeie nu va putea intelege pe deplin sexualitatea masculina, functionala sau disfunctionala, din simplul motiv ca nu va experimenta niciodata nevoia de ejaculare ori de eliberare a lichidului seminal.
De curand, studiile desfasurate pe aceasta problematica cu cupluri si in paralel, cu terapia individuala, au aratat ca orice investigatie terapeutica are nevoie de un interpret care sa explice raspunsul sexual al sexului opus. Ceea ce inseamna ca o terapie pe probleme de disfunctii sexuale devine mai eficienta cu o echipa de terapeuti, o femeie si un barbat. De exemplu, ajuta foarte mult ca o sotie sa aiba langa ea o terapeuta, care sa o ajute sa exprime ceea ce simte, sotului ei si coterapeutului, si, reciproc, barbatul s-ar face mult mai bine inteles de catre sotie, cand, cu ajutorului terapeutului, poate vorbi despre presiunea sociala, teama, preocuparea fata de sex etc intr-o maniera clara, asertiva.
In cadrul psihoterapiei de cuplu, pe care echipa Centrului nostru o propune, obiectivele terapeutice includ educarea si sustinerea fiecarui partener. Sedintele de psihoterapie se concentreaza pe explicarea si intelegerea psihologica, dar si fiziologica a raspunsului sexual. Procesul educational are mai multe sanse de reusita daca exista o echipa de psihoterapeuti, care functioneaza ca translatori/traducatori, care se asigura ca neintelegerile aparute nu se datoreaza barierelor de limbaj si/sau barierelor emotionale.