Catatonia

Catatonia este un sindrom de tulburare psihologica si motorie. Catatonia nu este un diagnostic ci un termen descriptiv pentru o manifestare observata intr-o larga varietate de tulburari. Manifestarile psihomotorii ale catatoniei au fost impartite in patru clase astfel: automatice, repetitive, de sevraj si rezistenta.

Catatonia este un status de aparenta aresponsivitate la stimulii externi la o persoana care este aparent treaza, fiind dificil de diferentiat de encefalopatia difuza si statusul epileptic nonconvulsiv.

Sindromul apare la copii, adolescenti si adulti. Este asociat cu un grup heterogen de conditii comorbide si este caracterizat de o varietate de simptome si semne ale afectarii expresiei de gandire si miscare voluntara. Tipic sindromul de catatonie este episodic cu perioade de remisie. Diagnosticul adecvat prompt este crucial pentru a preveni morbiditatea si decesul.

Un sindrom catatonic similar apare dupa expunerea la medicatie antipsihotica. Persoanele cu autism, retard si alte tulburari neurologice sau de dezvoltare sunt in mod special vulnerabile la catatonie.

Patogenie

Catatonia reprezinta mai degraba un grup heterogen de etiologii. Unele ipoteze au fost propuse pentru mecanismul catatoniei.

Deficitele in dezvoltarea corticala

Deficitele in dezvoltarea corticala fetala pot determina schizofrenia si alte tulburari ale dezvoltarii. Aceste deficite produc disfunctia cailor corticale si subcorticale glutamatergice, determinand simptomele si semnele catatoniei.

Blocada dopaminergica

Administrarea agentilor care blocheaza receptorii dopaminergici postsinaptici este asociata cu debutul catatoniei la unii indivizi. Agonistii receptorilor D1 si D2 determina catalepsia, un semn al catatoniei.

Disfunctia glutamatergica

Eficacitatea amantadinei in tratamentul catatoniei sugereaza ca cel putin unii indivizi cu catatonie manifesta aceasta disfunctie.

Semne si simptome

Catatonia este un sindrom caracterizat de prezenta unor variate comportamente si modele motrice. In timp ce indivizii cu catatonie nu pot relata un istoric coerent, sursele colaterale de informatie prezinta informatii istorice relevante. Membrii familiei pot confirma prezenta menifestarilor primare ale catatoniei incluzand imobilitatea, stupor, pozitia, rigiditatea, grimasele si retragerea. Un istoric de comportament fata de alte persoane cuprinde de obicei prezenta mutismului, negativismului, echopraxiei, ecolaliei. Un istoric de stereotipuri, manerism si verbigeratie este frecvent relatat de catre persoanele apropiate pacientului. Priapismul a fost raportat in unele cazuri.

Prezentarea alternativa a catatoniei este cea a unui status excitat cu impulsivitate, combativitate si instabilitate autonomica. Desi un istoric de status excitat este observat de catre familia pacientului, este frecvent negat. Cand este prezent, acest episod este scurt ca durata si poate precipita colapsul cu oboseala extrema. Un status excitat al catatoniei este de obicei asociat cu tulburarile bipolare.

Criterii de diagnostic

• imobilitatea motorie ca evidenta a catalepsiei cu flexibilitate de ceara si stupor
• activitate motorie excesiva fara scop, neinfluentata de stimulii exteriori
• negativism extrem (rezistenta nemotivata la toate comenzile sau incercarile active de a mentine o pozitie rigida in ciuda incercarilor de a fi mutat) sau mutism
• miscari voluntare stereotipe, grimase sau manierism
• ecolalie sau ecohopraxie.

Subtipuri ale catatoniei

• Stupor este un status de apatie, lipsa de miscare in care persoana nu raspunde la stimuli externi. Activitatea motorie este aproape non-existenta. Persoanele din acest status nu se uita in ochii celorlalti pentru o lunga perioada de timp si apoi adopta imediat o alta pozitie.
• Excitarea catatonica este un status de agitatie constanta fara scop si excitare. Persoanele din acest status sunt extrem de hiperactive desi activitatea nu pare a avea scop.

Complicatii

In timpul unui status de excitatie pacientii cu catatonie pot determina leziuni severe, chiar fatale pentru ei insisi sau altii. Pot distruge proprietati. Pacientii pot refuza sa manance. Pot deceda daca nu sunt hraniti parenteral. Experimenteaza instabilitate automonica cu hipertermie, hipertensiune si tahicardie. Se indica interventia medicala. Sindromul neuroleptic malign poate apare in catatonie. In aceste cazuri consultul medical este indicat.
Riscul de embolism pulmonar total este crescut in catatonie. Pentru a preveni boala tromboembolica se va verifica nivelul D-dimerului.

Tratament

Tratamentul prompt in fazele timpurii ale statusului catatonic este crucial pentru obtinerea remisiei pe perioade lungi a simptomelor. Benzodiazepinele sunt prima linie de tratament, fiind necesare doze inalte. Administrarea intramusculara a 1-2 mg de lorazepam determina frecvent ameliorarea marcata in jumatate de ora.

Terapia electroconvulsiva este un tratament eficient pentru catatonie ca si pentru cauzele posibile ale acesteia (psihoza, mania, depresia). Antipsihoticele trebuie folosite cu grija deoarece pot agrava catatonia si sunt cauza sindromului neuroleptic malign, o conditie periculoasa care poate mima catatonia si necesita intreruperea imediata a antipsihoticului.

O versiune cunoscuta drept deteriorarea catatonica apare la 12% dintre adultii tineri cu autism. Aceasta forma este agravata de antipsihotice. Fata de stuporul catatonic, aceasta deteriorare are loc gradat. Singura cale de a o vindeca este mentinerea constant activa a pacientului, iar activitatile trebuie sa aiba un scop final. Stresul trebuie redus.

Deoarece catatonia este frecvent periodica, un pacient care s-a recuperat dupa un episod de catatonie este la risc de a dezvolta alte episoade. Recurenta catatoniei este o indicatie pentru spitalizare.