Caria dentară

Caria dentară este o boală infecțioasă cronică, netransmisibilă, fiind produsă de anumite bacterii care aderă de dinte, bacterii care metabolizează („mănâncă”) zaharurile și produc acizi care vor demineraliza structura dentară. Boala poate fi întâlnită la toate vârstele, de la sugarii care prezintă dinți până la cei mai vârstnici. Sugarii sunt mai predispuși în a contacta cariile de la o vârstă fragedă, cariile de biberon, acestea fiind carii care afectează sever dinții de lapte. Vârstnicii se confruntă la rândul lor cu cariile dentare, datorate retragerii gingiilor ceea ce duce la pătrunderea bacteriilor înspre rădăcină cu apariția cariilor. (2)

Scurt istoric

Stomatologia apare acum 5000 de ani î. Hr. având scopul de a trata cariile dentare, care pe atunci se credea că sunt provocate de un „vierme dentar”. În literatura de specialitate termenul de carie apare pentru prima dată în anul 1634, fiind un cuvânt provenit din latinescul „carie”, cuvânt cu aceeași însemnătate. Inițial termenul făcea referire la „cavități”, la „găurile” dentare produse de această boală. Istoric, caria dentară este una dintre cele mai vechi boli raportate, fiind și în prezent una dintre cele mai frecvente boli din lume. (1)

Epidemiologie

Caria dentară este o boală foarte răspândită la nivel global, fiind cea mai răspândită boală netransmisibilă (BNT), cel puțin 80% dintre americani având cel puțin o carie până la vârsta de 30 de ani. Studiul Global Burden of Disease din 2015 o clasifică de asemenea drept cea mai răspândită afecțiune, pe primul loc aflându-se caria dinților permanenți ce se întâlnește la 2,3 miliarde de oameni, caria dinților primari sau de lapte aflându-se pe locul 12.560 milioane de copii suferind de această afecțiune. (4)

Conform sondajelor realizate de banca mondială de prevenție orală prevalența bolii în rândul populației variază între 49% și 83% în funcție de vârstă. Cea mai afectată categorie de vârstă este cea cuprinsă între 12 și 19 ani, urmați apoi de eșantionul de vârstă sub 12 ani, copii și apoi de adulți. O categorie foarte afectată este reprezentată de sugari, aceștia suferind de așa numitele „carii de biberon” care afectează dinții primari ai bebelușilor între perioada nașterii și vârsta de 71 de luni. Indiferent de vârstă, cariile dentare afectează aproape toate categoriile de vârstă, excepție fac persoanele edentate și bebelușii. (3)
Conform World Health Organization această afecțiune este cel mai frecvent motiv de absență de la școală și serviciu. (4)

Fiziopatologie

Există o multitudine de factori care pot influența fiziopatologia cariei dentare, de la alimentație, la vârstă, igienă orală sau alte afecțiune. Înțelegerea noastră cu privire la microorganismele implicate în apariția și progresia cariei dentare este destul de limitată. Până în prezent se cunosc doar câteva bacterii acidogenic-acidurice cum ar fi: Streptococcus mutans, bifidobacterii și lactobacilii. Un ambient potrivit pentru favorizarea cariei dentare este reprezentat de prezența zaharurilor fermentabile și a absenței oxigenului, factori care favorizează dezvoltarea florei microbiene. În aceste condiții apare o zonă narcotică ce trebuie îndepărtată imediat, întârzierea îndepărtării acesteia interesează camera pulpară și duce la inflamații care dacă nu sunt tratate pot determina complicații majore, iar în final la extracția dintelui afectat. Organismul uman este adaptat, de altfel, în lupta împotriva atacului microbian și în repararea daunelor produse de caria dentară, însă aceste mecanisme pot fi depășite dacă factorii provocatori depășesc o anumită intensitate. Țesuturile dentine-pulpare au un rol important în prevenirea și combaterea leziunilor carioase. Apariția cariei dentare duce la demineralizarea dentinei care va sensibiliza moleculele de semnalizare, iar acestea moleculele de creștere. După această stimulare, odontoblastele vor favoriza formarea unei dentine terțiare protectoare, care poate fi secretată chiar dacă moleculele de semnalizare sunt afectate de procesul carios, datorită prezenței celulelor stem adulte în pulpa dentară. Pulpa are de asemenea un rol important și în procesul inflamator precum și în vascularizația dintelui, diferitele funcții fiind îndeplinite de celulele pulpare existente la acest nivel. (5), (9)

Cauzele apariției cariei dentare

Există o multitudine de factori care favorizează apariția cariei dentare, cel mai important fiind prezența dinților. Atâta timp cât în cavitatea orală există dinți suntem predispuși în a contacta această boală. Ceilalți factori sunt:

• localizarea dinților: Dinții din spate (molarii și premolarii) sunt cel mai des afectați întrucât prezintă pe suprafața lor mai multe șanțuri și fisuri, au o suprafață mai mare și au mai multe rădăcini în comparație cu dinții din planul frontal care sunt mai netezi și datorită poziționării mai ușor de curățat.
• alimentele și băuturile: Un factor în plus la apariția procesului carios îl are alimentația bogată în carbohidrați și băuturi dulci sau acidulate. Alimentele care se lipesc de dinți și rămân acolo pentru perioade mai mari de timp, cum ar fi: bomboanele, prăjiturile, chipsurile, înghețata, fructele și cerealele, în special cele uscate aduc un aport important în dezvoltarea și apariția cariei dentare deoarece se agață de dinți și nu pot fi curățate de salivă.
• frecvența gustărilor: Cu cât mâncăm mai frecvent alimente care rămân agățate de dinți cu atât mai mult crește riscul de a dezvolta o carie dentară, lucru care se aplică și băuturilor. Cu alte cuvinte, dacă luăm mici gustări sau sorbituri pe tot parcursul unei zile devenim mai susceptibili în a contacta această boală, în comparație cu a consuma aceeași cantitate de alimente sau băuturi o dată în zi. O frecvență mai mare constituie un mod constant de a „hrăni” bacteriile din cavitatea bucală, ceea ce va duce la accelerarea apariției bolii.
• periajul inadecvat: O igienă dentară defectuoasă fără a respecta toți pașii necesari unei igiene corecte, fără a folosi ața dentară și fără a curăța toate suprafețele reprezintă un factor în de risc în plus. Inexistența unui periaj nu numai că va contribui semnificativ la apariția bolii carioase, dar are un aport semnificativ și în apariția altor boli (parodontite, abcese, granuloame, chisturi, periostită, osteomielită, etc. )
• hrănirea sugarilor la culcare: Folosirea biberoanelor cu lichide dulci: lapte, ceai, suc înainte de culcare face ca unele substanțe din băutură să stagneze în cavitatea orală fiind o sursă de hrană pentru bacterii.
• aport insuficient de fluor: Fluorul este un mineral cu rol în combaterea apariției cariei, inexistența acestuia favorizând boala. Cel mai frecvent este întâlnit în pasta de dinți și în apa de gură.
• categoria de vârstă: Persoanele în vârsta și copii sunt mai predispuși în a prezenta carii dentare. Copii pentru că au un aport mai mare de carbohidrați și totodată au o igienă dentară mai precară, iar vârstnicii deoarece prezintă gingii retrase ceea ce duce la apariția cariilor de rădăcină.
• gura uscată: Saliva, prin funcția sa de reglare a pH-ului oral are un rol important în prevenția cariei, de asemenea, saliva are și un rol bactericid (de a distruge bacteriile). O gură uscată, ca urmare a unor patologii sau dezechilibre, fără o cantitate suficientă de salivă reprezintă un factor de risc.
• obturații sau dispozitive medicale uzate: Obturațiile (plombe) vechi se pot descompune favorizând apariția plăcii bacteriene, în plus dispozitivele orale reprezintă un obstacol în curățarea dinților facilitând depozitarea resturilor alimentare în jurul lor reprezentând un factor de risc în apariția cariei.
• arsurile gastrice: Arsurile la stomac sau boala de reflux gastroesofagian (BRGE) afectează smalțul și dentina creând carii dentare.
• tulburările alimentare: O dietă precară sau unele boli cum ar fi anorexia și bulimia contribuie la dizolvarea smalțului. De asemenea în cazul vărsăturilor frecvente (purjare), apare dizolvarea smalțului, în plus tulburările alimentare vor duce la o dereglare a compoziției și cantității de salivă. (6), (3), (1), (7)

Semne și simptome - cum știi că ai o carie?

Simptomele și semnele unei carii pot varia mult. Inițial, când caria este superficială pot să nu existe simptome, pe parcurs când aceasta avansează pot apărea unele semne și simptome, cum ar fi:

• dureri de dinți
• sensibilitatea dentară
• inflamarea gingiilor
• inflamarea ganglionilor limfatici zonali
• dureri ce pot varia ca intensitate în urma consumului de alimente sau băuturi dulci, reci sau fierbinți
• găuri sau gropi vizibile pe dinți
• dureri când muști
• pete de diferite culori: galben închis, maro, negru (6)

Oricare dintre simptome ar apărea este recomandat să vizitați un medic stomatolog.

Diagnostic

Diagnosticul de carie dentare este unul destul de simplu și ține de competența medicului stomatolog.

Tratament

Tratamentul se face doar la medicul stomatolog, într-un cabinet de medicină dentară. Acesta variază în funcție de stadiul în care se află boala.

Demineralizarea inițială este un tratament preventiv, care constă în tratarea cu fluor a dinților, ceea ce oferă o rezistență în plus în apariția cariei. Fluorul poate fi aplicat sub formă de gel sau lac.

Obturațiile sunt folosite în cazurile în care este afectat smalțul. Medicul va îndepărta zona afectată și o va înlocui cu diferite materiale dentare de aceeași culoare cu dintele.

Dacă dentina a fost afectată, caria poate fi tratată cu o plombă dacă este descoperită mai timpuriu, iar dacă aceasta este avansată se va folosi o coroană. Aceasta va acoperi dintele superior de gingie dându-i un aspect natural.

Dacă pulpa dentară a fost afectată se face un tratament endodontic (de canal), cu îndepărtarea zonei afectate și o obturație sau coroană în funcție de dimensiunile zonei afectate.

În cazul în care apar procese inflamatorii, abcese medicul va prescrie antibiotice pentru a distruge bacteriile, iar mai apoi va trata caria: tratament de canal și obturație sau coroană, după caz. În unele situații, când caria a evoluat prea mult și nu mai poate fi tratată este necesară extracție dintelui. Chiar și așa medicul va încerca inițial să trateze boala, extracția fiind o ultimă soluție. După extracție este recomandat să se facă un implant, în cazul adulților, pentru a preveni migrarea dinților. (8)

Prevenție

Atâta timp cât există o educație minimă cu privire la igienă dentară, boala poate fi combătută destul de ușor. Câțiva pași care ar trebui respectați pot fi:

• igienă dentară adecvată: spălare pe dinți de minim 2 ori pe zi
• vizite regulate la medicul stomatolog: o dată la 6 luni
• limitarea consumului de dulciuri sau băuturi acidulate
• evitarea gustărilor
• respectarea recomandărilor medicului stomatolog (8)

De asemenea pot exista tratamente preventive, cum ar fi:

• tratamentele cu fluor
• detartrajul
• folosirea materialelor de etanșare: La recomandarea medicului, un strat subțire de plastic poate fi aplicat pe suprafața molarilor pentru a sigila dintele și a combate boala. (1), (8)

Concluzii și recomandări

Încercați pe cât posibil să aveți o igienă dentară corectă și să faceți controalele stomatologice periodice. Este recomandat să aveți un medic stomatolog cu care să comunicați de fiecare dată când există probleme. Respectați recomandările medicului pentru o sănătate orală adecvată.