Carența de vitamină M (acid folic)

Acidul folic, cunoscut și sub denumirile de „folat seric”, „vitamina M” sau „acid pteroilmonoglutamic”, reprezintă principalal sursă a folaților, compuși organici care dețin în structură paraaminobenzoat, 5-metiltetrahidrofolatul, 10-formiltetrahidrofolatul si tetrahidrofolatul.
Vitamina M asigură buna desfășurare a metabolismului, este parte a procesului de sinteză a histaminei, colinei, metioninei și a acidului ribonucleic, stimulează eritropoieza, leucopoieza și deține rol major în cadrul procesului de creștere.

Metabolismul vitaminei M (acidului folic) se află în strânsă legătură cu cel al vitaminei b12, aceasta din urmă asigurând captarea intracelulară a 5-metiltetrahidrofolatului monoglutamat și transformarea sa în poliglutamat.

Necesarul de vitamină M al organismului uman este cuprins între 5 și 10 mg. Aproximativ 50% din cantitatea totală de acid folic ajunsă în organism este depozitată la nivelul ficatului. Eliminarea acidului folic din organism se realizează pe cale urinară sau prin intermediul materiilor fecale.

Determinarea nivelului seric de vitamină M (acid folic) este recomandată în următoarele circumstanțe:

• În alcoolism cronic
• Pentru realizarea diagnosticului diferențial al anemiei megaloblastice
• În contextul sindroamelor de malabsorbție
• În cazul persoanelor vârstnice cu malnutriție
• În cazul femeilor care intenționează în viitorul apropiat să aibă o sarcină (în mod special în cazul celor care au avut un copil cu defectului de tub neural; carența de acid folic poate determina apariția defectului de tub neural în cazul femeilor însărcinate)
• În contextul afecțiunilor hepatice cronice
• Pentru monitorizarea bolnavilor aflați sub tratament medicamentos cu anticonvulsivante, antifolați (precum Metotrexatul), anticoncepționale orale, antimalarice (precum Pirimetamina) și Sulfasalazină.

Carența de vitamină M (acid folic) este frecvent înregistrată în practica medicală și duce la apaiția anemiei, a leucopeniei și a trombocitopeniei. În formele severe, carența de acid folic poate determina apariția unor complicații în evoluția altor afecțiuni, poate favoriza apariția complicațiilor legate de sarcină (la gravide), poate influența în mod negativ efectul unor medicamente administrate și poate duce în cele din urmă la alterarea calității vieții. [1], [2], [3], [4], [5]

Carența de vitamină M (acid folic) - cauze

• Alimentație săracă în acid folic
• Abuzul de alcool
• Dietele restrictive specifice bolnavilor cu fenilcetonurie
• Copiii mici alimentați în exclusivitate doar prin lapte, fără administrarea suplimentelor de folatmalnutriție
• Anorexia nervoasă
• Anumite afecțiuni gasto-intestinale care duc la malabsorbție, precum boala Crohn, rezecții intestinale, sprue tropical, by-passul jejuno-ileal
• Dermatita herpetiformă
• Dermatite exfoliative
• Hipertiroidism
• Prematuritate
• Sarcină
• Lactație
• Adolescență
• Boli mieloproliferative
• anemie hemolitică cronică
• Anumite afecțiuni hepatice, precum ciroza hepatică, hepatomul (o formă particulară de tumoră malignă a ficatului)
• Anumite afecțiuni pancreatice
• Carcinom metastatic
• Dializa cronică
• Administrarea anumitor medicamente, precum anticonvulsivantele (Hidantoine, Acid valproic), Ampicilina, Acidul aminosalicilic, eritromicina, antiacidele, Colestiramina, barbituricele, Cloramfenicolul, Metotrexatul, Izoniazida, Sulfasalazina, Metforminul, anticoncepționalele orale, Trimetoprim-Sulfametoxazol, Lincomicina, Nitrofurantoin, Levodopa, Primidona, Rifampicina, Penicilina, Triamteren, Pentamidina, Metotrexat, Tetraciclina, excesul de blocanți ai receptorilor H2 (Ranitidină, Famotidină, etc.). [1], [2], [3], [4], [5]

Manifestări clinice specifice carenței de vitamină M în organism

Carența de vitamină M (acid folic) determină apariția anemiei, a leucopeniei și a trombocitopeniei, tabloul său clinic fiind dominat de manifestările clinice specifice celor trei condiții patologice.

Anemia presupune scăderea numărului de globule roșii (eritrocite) în sânge și se caracterizează prin astenie, fatigabilitate, paloarea tegumentelor și a mucoaselor, cefalee predominant matinală, dispnee, tahicardie, palpitații, durere precordială de tip anginos, glosită hipertrofică, ragade comisurale, păr uscat și friabil, cu tendință de încărunțire precoce, piele uscată și descuamată, tulburări neurologice, amețeli, parestezii, atrofia mucoasei nazale (cu apariția ozenei), unghii friabile, striate, plate (platonichie) sau concave (koilonichie), scăderea capacității intelectuale, tulburări de auz (acufene), tulburări de vedere (fosfene), scăderea valorilor tensiunii arteriale și infecții frecvente prin scăderea sistemului imunitar.

Leucopenia constă în scăderea numărului de globule albe (leucocite) în sânge determină creșterea susceptibilității de contractare a infecțiilor, prin intermediul deficiențelor imunitare asociate, manifestările clinice specifice leucopeniei fiind reprezentate de cele specifice infecțiilor: febră, fisoane, stare generală alterată, tranpirații, astenie, oboseală, tuse, polachiurie, disurie, leziuni tegumentare, ulcerații ale mucoasei bucale sau intestinale.

Trombocitopenia este caracterizată prin scăderea numărului de trombocite și se asociază riscului crescut de apariție a hemoragiilor prin diferite căi. Manifestările clinice specifice trombocitopeniei sunt reprezentate de sângerare prelungită în cazul unor traumatisme (tăieturi, lovituri), apariția rapidă a echimozelor extinse în urma unor traumatisme minore, gingivoragii, epistaxie, melenă, hematurie, sângerări menstruale abundente și neobișnuite (menoragii), sângerări intense în cazul efectuării unor intervenții chirurgicale deschise sau unor intervenții stomatologice, sângerare cutanată superficială sub forma unor pete de culoare mov-roșiatică (peteșii), localizate mai frecvent la nivelul picioarelor, hemoragii interne digestive sau cerebrale.

Pe lângă toate aceste manifestări prezentate anterior, mai pot apărea și alte manifestări clinice specifice bolii cauzatoare. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticarea caenței de vitamină M (acid folic)

Deși manifestările clinice prezintă un rol important în determinarea afecțiunii cauzatoare, principala metodă de identificare a carenței de vitamină M este reprezentată de anamlizele de laborator: hemoleucograma completă și determinarea nivelului seric de acid folic.

În mod normal, valorile fiziologice ale acidului folic în ser sunt cuprinse între 4,6 și 34,8 ng/mL. Scăderea valorilor serice ale acidului folic sub 4,6 ng/mL poate fi interpretată drept carență de acid folic în organism. [1], [2]

Tratamentul carenței de vitamină M

Corectarea carenței de acid folic se poate realiza în primul rând prin adoptarea unui regim alimentar bogat în acid folic. Vitamina M se găsește în componența numeroaselor produse alimentare, precum legume verzi, carne, cereale și produse lactate.

Corectarea medicamentoasă a carenței de vitamină M se realizează prin administrarea de acid folic pe cale orală (sub forma medicamentelor sau a suplimentelor alimentare pe bază de acid folic) sau parenterală. [1], [2], [3], [4], [5]

Complicații apărute în evoluția carenței de vitamină M

Principala complicație a carenței de acid folic este reprezentată de infecțiile intercurente, datorate scăderii numărului de leucocite, care duce la instalarea granulopeniei (scăderea numărului de granulocite la nivelul sângelui, granulocitele reprezintă o formă particulară de leucocite prezentând mai mulți nuclei) și ulterior a agranulocitozei (sindrom hematologic caracterizat prin dispariția granulocitelor în sânge).

Pe lângă aceasta, din cauza manifestărilor clinice asociate, carența de vitamină M sau acid folic poate duce la perturbarea desfășurării activităților cotidiene și la agravarea calității vieții bolnavului în cauză. [1], [2]