Cardiomiopatia în sarcină

cardiomiopatia peripartum

Cardiomiopatia peripartum se caracterizează prin insuficiență cardiacă secundară disfuncției sistolice de ventricul stâng, care apare în ultima parte a sarcinii, precum și în lunile de după naștere. Chiar dacă ventriculul stâng poate să nu fie dilatat, fracția de ejecție este de obicei sub 45%. Prognosticul nefavorabil se corelează cu valoarea scăzută a fracției de ejecție sub 30%, dilatarea marcată a ventriculului stâng și implicarea ventriculului drept. Dacă fracția de ejecție nu revine la peste 50-55% la 6 luni postpartum, poate fi luată în considerare evitarea unei noi sarcini. (2)

Cardiomiopatia dilatativă

Sarcina nu este foarte bine tolerată de gravidele cu cardiomiopatie dilatativă preexistentă, existând riscul de scădere progresivă a funcției ventriculului stâng. Printre factorii de risc crescut se numără fracția de ejecție sub 20%, regurgitarea mitrală, insuficiență ventriculară dreaptă, fibrilația atrială și hipotensiunea arterială. (2)

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, sartanii și ivabradina sunt contraindicate în sarcină și ar trebui întrerupte încă din perioada preconcepțională. Tratamentul cu beta blocantele ar trebui continuat, însă cu blocante selective ale receptorilor beta 1. (2)

Cardiomiopatia hipertrofică

De obicei, gravidele cu cardiomiopatie hipertrofică tolerează bine sarcina. Riscul crescut al mamei este dat de prezența simptomatologiei în perioada preconcepțională, a disfuncției diastolice, a obstrucției severe de tract de ejecție și a aritmiilor. Simptomele sunt cele din insuficiența cardiacă congestivă. (2)

Pacientele în clasa WHO II ar trebui evaluate trimestrial, iar cele în clasa III, lunar sau bilunar. În ceea ce privește betablocantele, ele ar trebui inițiate pentru controlul frecvenței din fibrilția atrială, dacă apar noi simptome sau pentru tratamentul aritmiilor ventriculare. Ca alternativă, se poate utiliza verapamil, cu monitorizarea ritmului cardiac al fătului. (2)

Dacă fibrilația atrială este prost tolerată, atunci se poate lua în considerare cardioversia. În aritmiile paroxistice sau persistente se recomandă anticoagulare terapeutică. (2)

Nașterea cezariană ar trebui luată în considerare la pacientele cu obstrucție severă a tractului de ejecție, insuficiență cardiacă severă sau prematuritate. (2)