Cardiomegalia (inima mărită)

©

Autor: Chirilă Claudia-Mihaela

Cardiomegalia reprezintă creșterea în volum a cordului. Această modificare reprezintă imaginea unei varietăți de patologii precum:

• acumularea de fluid la nivel pericardic;
• dilatarea camerelor cordului;
• hipertrofierea mușchiului inimii.
  

Fiecare dintre aceste patologii are, la rândul ei, mai multe cauze. [1]

 

Acumularea de fluid la nivel pericardic (efuziune pericardică)

Pericardul reprezintă “sacul” în care este învelită inima. Prin intermediul acestuia sunt mediate interacțiunile cu structurile înconjurătoare și sunt menținute în parametri normali caracteristicile mecanice ale cordului. Acesta are două foițe, pericardul parietal și pericardul visceral, între care se delimitează un spațiu foarte mic în care se regăsește o lamă fină de lichid pericardic ce ajută la minimizarea frecării între cele două foițe în timpul mișcărilor cordului.

Inflamația acestui înveliș al cordului (pericardita) are de obicei ca manifestare creșterea cantității de lichid dintre cele două foițe (efuziune pericardică). Cauze de pericardită pot fi:

• infecții bacteriene;
• infecții virale;
• tuberculoză;
• insuficiență renală;
• neoplazie;
• infarct miocardic;
• idiopatice.

 
Tamponada cardiacă este o formă de efuziune pericardică în care lichidul se acumulează rapid, în cantitate mare și limitează mult mișcările cordului, ducând la scăderea eficienței acestuia. Cauze de tamponadă cardiacă pot fi:

• trauma;
  ruptura de miocard ca urmare a infarctului miocardic;
  disecția de aortă cu revărsare în pericard.

 
În aceste situații, cardiomegalia este reprezentarea radiografică a siluetei mărite a cordului din cauza acumulării excesive de lichid la nivel pericardic.

Tratamentul constă în drenajul lichidului acumulat și eliminarea cauzei ce a determinat această situație. [6]

 

Dilatarea camerelor cordului

Cardiomiopatia dilatativă este o boală ce se manifestă prin cardiomegalie. În cadrul acestei patologii, camerele inimii își măresc diametrul. În general, afectează atât partea stângă a cordului, cât și partea dreaptă, dar poate afecta și doar una dintre ele.

Cauzele acestei boli pot fi:

• miocardita - reprezintă inflamația, de diferite etiologii, a mușchiului inimii ce se manifestă prin degenerarea sau necroza difuză a miocitelor; miocardul astfel afectat prezintă modificări ale caracteristicilor și ale funcționalității, putând evolua către cardiomiopatie dilatativă;
• ischemie miocardică difuză - această situație se soldează, de asemenea, cu alterarea până la necroză a miocitelor și, implicit, cu alterarea mușchiului inimii, evoluând spre cardiomiopatie dilatativă;
• tahiaritmii cronice;
• boli metabolice;
• boli granulomatoase;
• boli ale țesutului conjunctiv;
• ingestie de toxine și droguri;
• tumori active endocrine ce stimulează activitatea sistemului vegetativ simpatic;
• agregare familială;
• boli neuromusculare ereditare;
• disfuncții neurologice;
• sarcina.

 

Afectarea valvelor atrioventriculare sau sigmoide cu evoluție spre insuficiență valvulară poate determina, de asemenea, dilatarea camerelor cordului, prin suprasolicitare de volum. Insuficiența valvulară semnifică faptul că valva respectivă nu se închide corespunzător. Astfel, în cursul sistolei ventriculare, în atriu va ajunge o anumită cantitate de sânge, prin orificiul format de închiderea incompletă a valvei, lucru care nu se întâmplă fiziologic, acest fapt ducând la suprasolicitare și dilatare atrială. Ulterior, în cadrul diasolei (umplerii) ventriculare, volumul de sânge ce ajunge în ventricul este mai mare din cauza evenimentelor din cursul sistolei ventriculare, acest fapt ducând la suprasolicitare de volum și dilatare ventriculară.

De exemplu, insuficiența mitrală determină mărirea diametrului cavității atriului și ventriculului stâng. Aceleași modificări se pot întâlni și la nivelul cordului drept, în insuficiența tricuspidiană.
Insuficiența aortică determină dilatarea ventriculului stâng. Insuficiența pulmonară determină dilatarea ventriculului drept.

Tratamentul este cel al cauzei care a determinat cardiomegalia. [2, 3, 6]

 

Hipertrofierea mușchiului inimii

Cardiomiopatia hipertrofică este o boală în care mușchiul inimii crește în grosime, celulele componente fiind afectate structural, funcțional, iar arhitectura miocardului este distrusă. Toate acestea duc la afectarea funcției cordului.

Majoritatea cazurilor sunt de natură ereditară, dar cardiomiopatia hipertrofică se întâlnește și în cazul suprasolicitărilor de presiune, precum în stenoza aortică sau hipertensiunea arterială, de exemplu. De asemenea, modificări de această natură apar și la cei ce practică sport de performanță (sindromul inimii de atlet).

Tratamentul este cel al cauzei ce a determinat cardiomegalia. [4, 5, 6]