Cancerul bronhopulmonar

Cancerul bronhopulmonar (carcinomul bronsic) reprezinta o tumora maligna localizata la nivel pulmonar, cu originea in celulele bronsice. In mod clasic se deosebesc doua tipuri mari de carcinom bronsic: carcinomul microcelular si carcinomul macrocelular. Cele doua forme se diferentiaza in functie de modul in care cresc, de tratament si de prognostic.

De cele mai multe ori cancerul pulmonar este descoperit in mod intamplator, cu ocazia unei radiografii uzuale a cutiei toracice. Simptomele timpurii sunt tusea constanta si dispneea, iar in stadiile avansate apare expectoratia cu sange (hemoptizia) si scaderea in greutate.

Cancerul bronhopulmonar este favorizat de anumiti factori, cum ar fi fumul de tigara si inhalarea de pulberi in mediul profesional (de exemplu pulberea de azbest). Varsta medie de imbolnavire este de 65 de ani.

Se deosebesc doua tipuri de cancer pulmonar: carcinomul microcelular si carcinomul macrocelular. Carcinomul microcelular se trateaza mai greu decat cel macrocelular, deoarece da repede metastaze in alte organe. Tratamentul cancerului pulmonar se bazeaza in primul rand pe chimioterapice care duc, de cele mai multe ori, la o micsorare vizibila a tumorii. Sansele de vindecare cresc daca simptomele se recunosc de timpuriu si tratamntul incepe imediat.

Carcinomul macromolecular se dezvolta local, fara a da metastaze. De aceea, tratamentul vizeaza indepartarea tumorii maligne, posibilitate valabila pentru aproximativ 20% din pacienti. Interventia chirurgicala se completeaza cu chimio- si radioterapie, care se folosesc si in cazul tumorilor inoperabile.

Dat fiind faptul ca fumatul reprezinta unul din factorii de risc principali ai cancerului pulmonar, se recomanda renuntarea la fumat pentru a scadea riscul de imbolnavire.

Carcinomul macrocelular

Carcinomul macrocelular se dezvolta de obicei local si formeaza rareori metastaze, astfel incat sansele sale de vindecare sunt mai bune decat cele ale carcinomului microcelular. In functie de structura histologica, el se poate clasifica mai departe in:

• Carcinomul epidermoid: constituie in medie 40% din cazurile totale de cancer pulmonar;
• Adenocarcinomul: 35% din totalul carcinoamelor bronsice. Reprezinta forma cea mai frecventa de cancer la nefumatori;
• Carcinomul nediferentiat cu celule mari;

Carcinomul microcelular

Carcinoamele microcelulare reprezinta doar 15% din toate cazurile de cancer bronhopulmonar si, datorita proliferarii rapide si a faptului ca formeaza de timpuriu tumori-fiice (metastaze), are un prognostic mai rau decat carcinomul macrocelular. Aproximativ 80% din pacienti au deja metastaze in momentul diagnosticarii.

Etiologie

Cancerul bronhopulmonar este pus in legatura cu un cumul de factori pe mai multe nivele. Pe primul nivel se afla contactul cu substante cancerigene, cum ar fi fumul de tigara sau azbestul. Al doilea nivel este reprezentat de modificarile aduse structurii genice a tesutului pulmonar prin actiunea substantelor cancerigene. A treia faza apare dupa o perioada de latenta de pana la 30 de ani si consta in degenerarea si proliferarea haotica a celulelor afectate, cu formarea de cancer bronhopulmonar.

Fumatul

Exista mai multe substante daunatoare care favorizeaza aparitia cancerului bronhopulmonar. Dintre acestea, cel mai periculos este fumul de tigara. Aproximativ 90 % din bolnavii de cancer bronhopulmonar sunt sau au fost fumatori. Renuntarea la fumat determina scaderea riscului de cancer.
Riscul unui fumator de a se imbolnavi de cancer bronhopulmonar este de 40 de ori mai mare decat in cazul nefumatorilor. Fumatul pasiv creste de asemenea riscul de cancer pulmonar.

Riscul profesional

Aproximativ 5 % din cazurile de cancer bronhopulmonar sunt determinate de substante cancerigene cu care pacientul intra in contact la locul de munca. Azbestul este responsabil de peste 90% din cazuri. Substantele cancerigene actioneaza si duc la cancer chiar si dupa cateva decenii.

Categoriile de substante care expun la riscul de cancer bronhopulmonar sunt:

• pulberea de azbest, combinatiile de arsen, combinatiile de crom, nichelul, benzolul, substantele radioactive, pulberea de quarz, haloeterul.

Sclerozarea parenchimului pulmonar datorita unor procese inflamatorii sau a unor traumatisme anterioare comporta de asemenea un risc crescut de malignizare. Cancerul bronhopulmonar se leaga si de o predispozitie ereditara. Astfel, daca unul din parinti este bolnav de un carcinom bronsic, riscul copiilor de a se imbolnavi creste de doua pana la trei ori.

Manifestari clinice

Cancerul bronhopulmonar (carcinom bronsic) are manifestari timpurii cum sunt tusea, dispneea, durerile precordiale. In stadiile avansate de boala apare scaderea in greutate, hemoptizie (expectoratie cu sange), dificultati respiratorii si febra.

Simptomele initiale din cancerul bronhopulmonar nu sunt specifice pentru neoplazii, putand sa apara la orice raceala normala. De aceea, cancerul pulmonar este descoperit relativ tarziu. Chiar si in cazurile aparent inofensive de raceala, dar care dureaza mai mult de trei saptamani, ar trebui consultat un medic pentru excluderea diagnosticului de cancer. Mai ales barbatii fumatori cu varsta peste 40 de ani ar trebui sa fie atenti la acest tip de simptomatologie. Cu cat tratamentul cancerului bronhopulmoanr se initiaza mai devreme, cu atat cresc sansele sale de vindecare.

In stadiile avansate de boala, mai ales in cazul carcinomului bronsic microcelular, pot sa apara metastaze la nivel cerebral. Degradarea nervilor cauzeaza greata, cefalee, tulburari vizuale, tulburari de echilibru sau paralizii. Unele tumori excreta hormoni in sange si tulbura astfel echilbrul hormonal normal (sindromul paraneoplazic).

Diagnostic

Diagnosticul prezumtiv de cancer bronhopulmonar se pune pe baza examenului radiologic, a unei computertomografii a plamanilor si a simptomelor specifice, mai ales daca pacientul este sau a fost un fumator inrait multi ani.
Pentru diagnosticarea si tratarea cancerului bronhopulmonar se recomanda urmatoarele investigatii:

Computertomografia cutiei toracice: cu ajutorul ei se localizeaza tumora pulmonara si se estimeaza gradul ei de extindere;
Computertomografia capului: in caz de cefalee, lateropulsie (tendinta de deplasare latenta laterala in unele boli), tulburari de memorie, tulburari vizuale, pareze sau paralizii se poate face o computertomografie pentru depistarea metastazelor la nivel cerebral;
Ecografia (sonografia): Ecografia abdominala arata daca s-au format metastaze la nivel hepatic;
Scintigrafia osoasa: in cadrul acestei investigatii se injecteaza in vene o substanta slab radioactiva, care se acumuleaza ulterior in oasele afectate. Metastazele osoase devin astfel vizibile la radiografie.
Biopsia maduvei osoase: analiza histologica a unei probe de tesut din maduva osoasa poate indica prezenta metastazelor la acest nivel.

Tipuri tumorale in cancer bronhopulmonar

Diagnosticul de certitudine al cancerului bronhopulmonar, cu identificarea tipului de tumora (carcinom microcelular sau macrocelular) se face doar pe baza prelevarii unei probe de tesut (biopsie), care va fi analizata la microscop din punct de vedere histologic si citologic. Prelevarea probei de tesut se face prin introducerea unui instrument optic flexibil la nivel bronsic (bronhoscopie) si recoltarea sa cu ajutorul unei pense mici.
Analiza histologica a probei de tesut apreciaza nu doar tipul de tumora, ci si agresivitatea acesteia, viteza de proliferare si, in concluzie, prognosticul cancerului.

Tumorile se clasifica in functie de gradul de diferentiere celulara:

• Tumori G1: tumorile sunt bine diferentiate (foarte asemantoare cu tesut lor de origine), prolifereaza incet si neagresiv;
• Tumori G2: diferentiere medie a tumorilor;
• Tumori G3: tumorile sunt slab diferentiate;
• Tumori G4: tumorile nu sunt deloc diferentiate (celulele bronsice nu mai pot fi recunoscute), prolifereaza rapid si au tendinta de a forma metastaze;

Aprecierea gradului de extindere a cancerului bronhopulmonar se face in functie de clasificarea TNM, cu urmatoarele semnificatii:

• T - marimea tumorii primare;
• N - afectarea ganglionilor regionali;
• M - prezenta metastazelor la distanta;

Tumorile de dimensiuni mici fara afectarea ganglionilor regionali si care nu dau metastaze la distanta se bucura de un prognostic mai bun.

Tratament

Tratamentul cancerului bronhopulmonar (a carcinomului bronsic) depinde in primul rand de tipul tumorii si de extinderea acesteia. Datorita sensibilitatii diferite la chemoterapice, este foarte important sa se diferentieze intre carcinoamele bronsice microcelulare si cele macrocelulare.

Tratamentul carcinomului bronsic macrocelular

Carcinomul bronsic macrocelular are cele mai bune sanse de vindecare, daca este indepartat complet chirurgical. Interventia chirurgicala este posibila doar atata timp cat nu exista tumori fiice (metastaze la distanta). Dupa operatie se impune radioterapie, mai ales in cazul in care sunt afectati ganglionii sau apar metastaze in tesuturile invecinate. Pacientii cu cancer bronhopulmonar care au metastaze la distanta sau tumori foarte mari, inoperabile, pot recurge la radioterapie sau chimioterapie.

Tratamentul carcinomului bronsic microcelular

Carcinomul bronsic microcelular este in general inoperabil, deoarece in momentul diagnosticarii tumora a format deja metastaze in 80% din cazuri. Carcinomul bronsic microcelular este sensibil mai ales la chimioterapie sau radioterapie. Medicamentele folosite in chimioterapie se numesc citostatice si reprezinta substante care ataca celulele canceroase mai degraba decat pe cele sanatoase. Avantajul chimioterapiei in cazul carcinomului bronsic microcelular consta in tratarea adiacenta a metastazelor la distanta.

Chimioterapia poate fi precedata de radioterapie, pentru ameliorarea simptomatologiei determinate de tumora sau de metastazele ganglionare. Radioterapia poate sa se instituie si dupa tratamentul chimioterapic. Dat fiind faptul ca medicamentele chimioterapice nu patrund la nivel cerebral, se va actiona radioterapic la nivelul capului, pentru a preveni metastazele cerebrale.
In completarea acestor masuri se poate face si o interventie chirurgicala de indepartare completa a tumorii atunci cand aceasta cauzeaza probleme din acuza dimensiunilor mari.

Evolutie

Prognostic

Perspectivele de vindecare ale carcinomului bronsic depind de multi factori, cum ar fi tipul tumorii, extinderea si localizarea sa.

Tumorile pulmonare sunt tratate cel mai bine chirurgical, insa doar 25 pana la 30% din pacientii cu carcinom bronsic macrocelular pot fi supusi unei interventii chirurgicale. Dupa operatie 30 pana la 50% dintre bolnavi supravietuiesc mai mult de cinci ani. In cazul pacientilor care nu sunt operati, cei supusi radioterapiei, doar 20 pana la 30% supravietuiesc mai mult de cinci ani.

Prognosticul carcinoamelor bronsice microcelulare si a celor macrocelulare cu metastaze nu este favorabil. Rata medie de supravietuire se situeaza intre 4 si 12 luni. Daca este tratata cu chemoterapice sau radioterapie, tumora dispare complet la 5 pana la 10% din bolnavi. Fara tratament, carcinomul bronsic microcelular duce la moarte intr-un interval de 3 pana la 5 luni, doar 4% din bolnavi supravietuind mai mult de un an.

Ingrijirea post-operatorie

Masurile de ingrijire post-operatorie vizeaza recunoasterea precoce a recidivelor de cancer bronhopulmonar si tratarea lor la timp, dar si a urmarilor tratamentului. In mod uzual se face o anamneza amanuntita, un examen fizic complet, analize din sange si o radiografie a cutiei toracice. Uneori se recomanda si repetarea bronhoscopiei la intervale mai mari de timp.

Examinarile de control in cazul pacientilor care au avut cancer bronhopulmonar se efectueaza o data la trei luni in primii 3 ani dupa tratament, iar in anii al patrulea si al cincilea de doua ori pe an, iar ulterior anual.

Reabilitarea

Masurile de reabilitare stationara ulterioare operatiei ar trebui efectuate doar in clinici oncologice specializate, cu experienta, familiarizate cu nevoile specifice ale pacientilor cu neoplazii. Ele asigura imbunatatirea si consolidarea calitatii vietii pe plan fizic, social, psihic si profesional.

Preventie

Avand in vedere ca fumatul constituie cauza cea mai frecventa a cancerului bronhopulmonar (a carcinomului bronsic), riscul de a muri de cancer poate fi scazut considerabil prin renuntarea la nicotina, chiar la varste inaintate si dupa multi ani de tabagism.