Cancer de trahee

Tumorile maligne ale traheii se împart în tumori maligne primare și tumori maligne secundare. Atât tumorile primare, cât și cele secundare ale traheii sunt tumori extrem de rare. Tumorile maligne secundare (metastaze) ale traheii provin ca urmare a diseminării unor tumori de la nivelul unor organe de vecine precum tiroida, laringe, esofag și plămân.

Tumorile maligne primare ale traheii sunt foarte rare. Incidența acestora este de 0,1 la 100.000 de persoane în fiecare an la nivel mondial ceea ce reprezintă aproximativ 0,2% dintre tumorile tractului respirator și între 0,02% și 0,04% dintre toate tumorile maligne. (1, 3, 7)

Noțiuni de anatomie și histologie

Traheea reprezintă un conduct cartilaginos ce face legătura dintre laringe, situat superior, și bronhii, dispuse inferior. Traheea este situată în partea inferioară și anterioară a gâtului, dar și în partea superioară a toracelui. Scheletotopic ea este cuprinsă între cea de-a șasea vertebră cervicală și cea de-a patra vertebră toracală. Aceasta are o lungime de 12-13 cm și prezintă două segmente, cervical și toracal. Segmentul cervical are o lungime de 6-7 cm și se întinde până la al șaselea inel traheal, iar segmentul toracal are o lungime de 4-5 cm și se întinde de la al șaselea inel traheal până la cartilajul carinal.

Traheea cervicală prezintă raporturi anterioare cu istmul tiroidian și cu elementele regiunii subhioidiene, lateral cu lobii glandei tiroide, nervii laringei recurenți și cu pachetul vasculo-nervos al gâtului, iar posterior cu esofagul cervical.

Traheea toracică prezintă raporturi anterioare cu manubriul sternal și cu timusul la copil, iar la adult vestigiile timusului, lateral cu lobii tiroidieni, iar posterior cu esofagul toracal.

Structural traheea este alcătuită din patru straturi: mucoasă, submucoasă, fibro-musculo-cartilaginoasă și adventice. Mucoasa este reprezentată de un epiteliu pseudostratificat clinidric, ciliat și cu numeroase celule caliciforme. Submucoasa conține glande ce secretă mucus și numeroase elemente ale țesutului limfoid. Tunica fibro-musculo-cartilaginoasă este reprezentată de 16-20 inele cartilaginoase incomplete, în forma literei „C”, care sunt unite între ele prin țesut fibro-elastic, iar în partea posterioară capetele libere ale cartilajului sunt unite prin țesut muscular neted. Adventicea este alcătuită din țesut fibro-elastic cu vase și nervi. (9, 10, 11)

Cauze și simptomatologie

Cauzele cancerului de trahee sunt necunoscute. Se consideră că apariția tumorilor maligne este condiționată de aceiași factori de risc ce cauzează apariția cancerului pulmonar. Carcinomul scuamocelular este cel mai frecvent tip de cancer al traheii, iar în apariția acestui tip de cancer s-a constatat că fumatul are un rol major. Cel mai frecvent, carcinomul scuamocelular al traheii apare la bărbații de peste 60 ani.

Simptomatologia cancerului traheal este variabilă, simptomele unui cancer de trahee în stadiu incipient fiind nespecifice. În general cancerul de trahee se manifestă prin semne caracteristice unei obstrucții ale căilor respiratorii superioare. Acestea sunt reprezentate de dispnee, tuse, hemoptizie, răgușeală. Totuși, aceste semne sunt caracteristice mai multor patologii respiratorii, prin urmare diagnosticul de cancer de trahee poate fi întârziat, inițial fiind ridicate suspiciuni de bronșită cronică, astm sau bronhopneumopatie obstructivă cronică. Alte simptome ce pot apărea sunt: pierdere în greutate, oboseală, durere, disfagie, stridor, febră, senzație de obstacol la nivelul traheei sau chiar o masă tumorală la nivelul gâtului. În unele cazuri pacienții pot prezenta episoade repetate de pneumonie ce răspund tratamentului cu antibiotice. (1, 2, 3, 4, 5, 7, 8)

Morfopatologie

Cele mai frecvente tipuri de tumori sunt carcinomul scuamocelular și carcinomul adenoid chistic. Împreună cele două varietăți reprezintă peste 75% dintre cancerele de trahee. Un tip mai rar de tumoră a traheii este carcinoidul (care aparține tumorilor neuroendocrine).

Carcinomul scuamocelular apare mai frecvent la bărbați aflați între a șasea și a șaptea decadă de viață. Frecvent acest tip de tumoră este asociat cu fumatul. Tumora se poate prezenta sub forma unei leziuni relativ bine delimitate situată la nivelul mucoasei traheii până la o leziune ulcerată cu caracter invaziv. Pot exista și leziuni multiple la nivelul mucoasei care sunt separate între ele de zone de mucoasă normală și care în timp pot duce la extinderea pe întreaga mucoasă. La momentul diagnosticului, aproximativ o treime dintre pacienții cu carcinom scuamocelular prezintă metastaze mediastinale.

Carcinomul adenoid chistic are o creștere foarte lentă, chiar și în momentul apariției metastazelor pulmonare. Apariția carcinomului adenoid chistic nu este în legătură cu fumatul. Unele tumori pot metastaza la nivel pulmonar și la nivelul pleurei înainte de a fi descoperite. Frecvent însă, evoluția carcinomului adenoid chistic este de lungă durată, de până la câțiva ani, până în momentul în care este diagnosticată. Această varietate de tumoră mai poate metastaza, pe lângă pulmon și pleură, la nivelul osului și creierului. (1, 2, 3, 7)

Diagnostic

Datorită semnelor și simptomelor nespecifice, diagnosticul de cancer de trahee poate fi întârziat. Radiografia pulmonară poate apărea normală, iar acesta poate fi un motiv de amânare a punerii diagnosticului. În cazul pacienților cu radiografia pulmonară normală, dar care prezintă hempotizie, diagnosticul poate fi pus mai rapid prin efectuarea unei bronhoscopii.

Tomografia computerizată este principala metodă imagistică de diagnostic a cancerului traheal. Se pot aprecia în acest mod dimensiunile tumorii, gradul de extensie al acesteia de-a lungul mucoasei traheale, precum și invazia în profunzimea peretelui traheal a tumorii. Tot cu ajutorul tomografiei computerizate se mai poate determina relația dintre tumoră și organele învecinate traheii, iar stadializarea tumorii este realizată tot prin această tehnică. Combinarea tomografiei computerizate cu esofagografia permite stabilirea gradului de invazie al esofagului.

Bronhoscopia este o metodă prin care pot fi identificate obstacole intratraheale sau intrabronșice precum și obstacole extrinseci (ex. adenopatii) ce cauzează dificultăți ale respirației. Bronhoscopia reprezintă principala metodă de diagnostic a cancerului traheal, aceasta permițând vizualizarea tumorii și recoltarea unui fragment din tumoră (biopsie) în vederea realizării examenului anatomopatologic. (1, 2)

Tratament

Pentru tratamentul cancerului de trahee sunt folosite radioterapia și tratamentul chirurgical.

Tratamentul chirurgical reprezintă principalul tratament curativ în cazul cancerului de trahee aflat în primele stadii. În ultimii ani metodele chirurgicale au evoluat, astfel că astăzi pentru îndepărtarea unei tumori de trahee se folosesc mai multe tehnici.

Radioterapia poate fi folosită atât preoperator pentru reducerea dimensiunilor unei tumori în vederea îndepărtării chirurgicale a acesteia, cât și postoperator ca tratament definitiv. În cazul radioterapiei pot să apară complicații de tipul stricturilor esofagiene sau traheale. (1, 2, 3, 4)

Prognostic

Prognosticul cancerului de trahee este unul nefavorabil, mai puțin de 15% dintre pacienți supraviețuiesc mai mult de 3 ani de la diagnostic, între 40% și 90% dintre pacienți suferă o recidivă locală, iar între 20% și 50% dintre pacienți prezintă metastaze la distanță (os, pulmon, creier). În cazul unei tumori extinse, speranța de viață este între 6 luni și 9 luni din momentul diagnosticului. (6)