Calvitia precoce

Calviţia precoce, cunoscută şi sub denumirea de alopecie androgenetică, nu reprezintă o tulburare de ordin medical, însă poate afecta vieţile persoanelor la care se manifestă, atât la nivel psihic, cât şi social. Pierderea părului este un fenomen natural, asociat de obicei cu procesul de îmbătrânire, însă acest lucru nu este întotdeauna valabil, calvitia precoce putând să se instaleze şi la persoanele care nu au o vârstă înaintată.

Calviţia precoce este mai des întâlnită la bărbaţi – statisticile indicând faptul că, până la vârsta de 30 de ani, unul din trei bărbaţi suferă de o cădere prematură a părului – dar poate apărea şi la femei şi adolescenţi. Se poate discuta despre o calviţie precoce atunci când aceasta se instalează la persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani.

Cauze

Cea mai răspândită cauză pentru calviţia precoce o constituie moştenirea genetică, altfel spus, predispoziţia spre această afecţiune. Dacă în familie au existat, de-a lungul generaţiilor, persoane cu calvitie precoce, al căror păr a căzut înainte de vreme, este foarte probabil ca şi dumneavoastră să vă aflaţi în aceeaşi situaţie.

În cazul bărbaţilor, o altă cauză a manifestării calviţiei precoce este reprezentată de producţia mărită de testosteron, în perioada următoare pubertăţii. La contactul testosteronului cu una dintre enzimele produse de piele, acesta se transformă în dihidrotestosteron (DHT), care împiedică foliculul să mai dea naştere la noi fire de păr.

Potrivit Academiei Americane a Medicilor de Familie, există şi alţi factori care sunt responsabili de calvitia precoce a părului, printre aceştia numărându-se:

• Stresul, care poate cauza apariţia alopeciei areata, o afecţiune care conduce de asemenea la pierderea părului;
• Nutriţia inadecvată;
• Trichotillomania, care este o boală psihică, ce se manifestă cu precădere în rândul adolescenţilor şi al femeilor, caracterizată prin acţiunea impulsivă şi repetată a smulgerii firelor de păr.

Semne şi simptome

Semnele şi simptomele de calviţie diferă de la bărbat la femeie. Astfel, atunci când persoanele afectate sunt de sex masculin, se iau în considerare următorii factori:

• Subţierea firelor de păr;
• O mai intensă vizibilitate a pielii scalpului;
• Conturarea, pe scalp, a unui început de pleşuvie, iniţial sub forma literei M, apoi a literei U.

Subţierea firelor de păr apare şi în cazul femeilor însă, spre deosebire de bărbaţi, fenomenul se situează, cu precădere, în vârful scalpului, linia frontală a părului rămânând intactă. Persoanele de sex feminin se pot considera mai norocoase deoarece această pierdere a părului este rareori totală.

Printre factorii care duc la calvitie în rândul femeilor se numără:

• Deficienţa de vitamine;
• Lipsa din organism a fierului;
• Dezechilibrul hormonal;
• Ruperea părului, cauzată de diverse tratamente sau coafuri care „stresează‟ firul, cum ar fi îndreptarea sau ondularea exesivă;
• Medicamentele specifice chimioterapiei sau prezenţa sifilisului.

Diagnostic

De obicei, atât în cazul bărbaţilor cât şi al femeilor, diagnosticul de calviţie precoce este dat de către medicul specialist, ca urmare a observării şi analizării aspectului şi a tiparului/modelului sub care se prezintă afecţiunea. În plus, acesta poate efectua şi alte analize, cum ar fi cea a pielii sau a sângelui, pentru a exclude alte boli ce pot cauza căderea părului. Analiza firului de păr se dovedeşte, în acest caz, a nu fi de prea mare ajutor, deoarece poate fi influenţată de prezenţa unor disfuncţii legate de nutriţie.

Tratament

Din păcate, calviţia precoce nu este tratabilă, însă, dacă se depistează din timp prezenţa acesteia, procesul căderii părului poate fi încetinit. Studiile arată faptul că atât medicamentele luate pe cale orală, cât şi transplantul de păr se dovedesc a fi, deseori, mult prea costisitoare şi chiar ineficiente, Minoxidilul fiind singurul aprobat în America. Acesta este o soluţie care, prin aplicarea la nivelul scalpului, stimulează foliculii pentru a produce noi fire de păr şi încetineşte căderea acestuia. Dezavantajul acestui tratament este că, odată tratamentul întrerupt, efectele dispar şi ele.

Dacă nu doriţi să apelaţi la medicamente – fie ele orale sau sub formă de soluţie – sau la intervenţii chirurgicale, vă sfătuim să încercaţi să vă schimbaţi stilul de viaţă. Această opţiune se dovedeşte a fi benefică în cazul persoanelor al căror păr cade din cauza stresului sau a dietei nepotrivite.

De asemenea, puteţi apela şi la tratamentele alternative precum homeopatia, acupunctura sau masajul scalpului cu uleiuri esenţiale, care stimulează creşterea firelor de păr. O variantă inedită o reprezintă aşa-numitul tratament „vampir‟, care presupune recoltarea sângelui de la pacient, procesarea acestuia, extragerea trombocitelor bogate în plasmă şi apoi reinjectarea acestuia în scalp, oameni de ştiinţă fiind de părere că în acest fel se va produce stimularea celulelor stem aflate sub piele, fenomen care poate ajuta la creşterea, din nou, a părului.

Concluzii

Chiar dacă vă număraţi printre persoanele la care deja s-a manifestat calviţia precoce sau chiar dacă sunteţi predispuşi genetic la aceasta, nu ar trebui să vă îngrijoraţi deoarece, după cum aţi văzut, afecţiunea se regăseşte, într-un procent destul de mare, atât la bărbaţi, cât şi la femei. Ceea ce ar trebui dumneavoastră să faceţi ar fi să acordaţi o mai mare atenţie podoabei capilare şi, în momentul în care sesizaţi o neregulă, să mergeţi şi să consultaţi medicul specialist. Apelaţi la serviciile acestuia pentru a exclude posibilitatea existenţei altor nereguli. În ceea ce priveşte tratamentul, alegerea acestuia rămâne la latitudinea dumneavoastră: fie că alegeţi tratamente naturiste, fie că optaţi pentru medicamente, esenţial este să nu vă pierdeţi stima de sine. Dacă sunteţi „victima‟ calviţiei precoce, acest lucru nu înseamnă că nu puteţi fi o persoană încrezătoare în forţele proprii, respectabilă şi de succes.