Bolile inflamatorii intestinale

În țările dezvoltate, bolile inflamatorii intestinale sunt frecvent diagnosticate, mai frecvent pentru boala Crohn decât pentru rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH), deși există diferențe în funcție de zona geografică. Obiceiurile alimentare, factorii de mediu și cei socio-economici joacă un rol important în dezvoltarea acestora. Pacienții necesită o monitorizare strictă, tratament medicamentos și adesea tratament chirurgical în 30% dintre cazuri pentru RCUH și 70% pentru boala Crohn (1).

În cazul bolilor inflamatorii intestinale, colonoscopia face posibilă observarea semnelor de inflamație și fragilitate a mucoasei intestinale, cu posibilitatea biopsierii acesteia. La pacienții pentru care examenele endoscopice nu sunt fezabile, se pot realiza examene tip RMN sau ecografie pentru a evalua severitatea bolii intestinale (1).

Tratamentul se bazează pe prescrierea de medicamente care reglează funcționarea sistemului imunitar al pacienților - imunosupresoare și antiinflamatoare. Unii medici recomandă limitarea sau eliminarea consumului de legume și fructe în timpul crizelor, precum și condimentele, cofeina și băuturile alcoolice. În timpul remisiunii, dieta trebuie să fie cât mai echilibrată și diversificată (1).

Boala Crohn

Boala Crohn este o boală inflamatorie cronică a tractului gastrointestinal, cu o incidență în creștere la nivel mondial. Aceasta rezultă din interacțiunea factorilor genetici, de mediu, precum și a microbiomului intestinal alterat, cu apariția răspunsurilor imune inadecvate. Aproximativ 12% dintre pacienți au antecedente familiale de boala Crohn. Evreii Ashkenazi au un risc de trei până la patru ori mai mare decât restul populației. Doar 13,1% din ereditatea bolii se explică prin variația genetică. Frecvent, boala debutează în a doua până la patra decadă de viață, mai frecvent în tările dezvoltate decât în cele în curs de dezvoltare, preponderent în zonele urbane (2).

Clinic, pacienții pot prezenta dureri abdominale, diaree cronică, hemoragii, scădere în greutate și oboseală marcată. Aproximativ o treime dintre pacienţi dezvoltă boală perianală, Până la 50% dintre pacienți prezintă manifestări extraintestinale cutanate, articulare sau oculare care pot precede diagnosticul. Evaluarea gravității bolii și a factorilor de risc existenți, ghidează ulterior deciziile terapeutice și prevenția complicațiilor (3).

Boala Crohn se manifestă prin episoade acute, dar și perioade în care intră în remisiune, fără manifestarea simptomelor. Poate afecta orice segment de la nivelul tractului gastrointestinal, cel mai frecvent afectând ileonul terminal. Inflamația este specific segmentară, asimetrică, transmurală. În timp, la mai mult de jumătate dintre pacienți apar complicații (stricturi, fistule, abcese), necesitând intervenție chirurgicală (4).

Conform studiilor, alăptatul și viața în mediul rural, consumul de fibre alimentare și consumul reduse de grăsimi saturate ar fi factori protectori pentru boala Crohn. Fumatul crește de două ori riscul de a dezvolta boala, precum și alte medicamente (contraceptivele orale, antinflamatoarele nesteroidiene) (5).

Paraclinic, sunt decelate trombocitoza, hipoalbuminemie, proteine de fază acută crescute (în special proteina C-reactivă- biomarker folosit pentru a monitoriza activitatea bolii), anemie. Aproximativ 60-70% dintre pacienți prezintă anticorpi, cel mai răspândit fiind anti-Saccharomyces cerevisiae (ASCA) IgA. In orice caz, pacientii care prezinta titruri mari de anticorpi, au o probabilitate crescută de a dezvolta fenotipuri mai agresive.
Pentru evaluarea activității bolii, se pot doza biomarkeri precum calprotectina fecală, corelat cu infiltratul inflamator prezent în intestin, ca markeri ai inflamației intestinale, crescând sensibilitatea și specificitatea diagnosticului de boală inflamatorie intestinală (6).

Rectocolita ulcero-hemoragică

Colita ulcerativă este o boală inflamatorie cronică a intestinului gros și a rectului. Se manifestă prin inflamație și ulcerații la nivelul mucoasei intestinale. Estre frecvent diagnosticată la persoane cu vârste cuprinse între 30 și 40 ani și uneori se întâlnește la copii și adolescenți. Bărbații și femeile sunt afectați în proporție egală (7).

Rectocolita ulcero-hemoragică se manifestă în principal prin oboseală, dureri abdominale, tranzit intestinal modificat, cu sânge sau mucus. O persoană afectată poate simți nevoia să meargă la baie de 20 de ori pe zi. Pierderea în greutate se observă atunci când episoadele durează mai multe săptămâni. La copii și adolescenți, simptomele colitei ulcerative sunt similare cu cele observate la adulți, cu posibilitatea apariției tulburărilor de creștere sau a pubertății întârziate (8).

Imprevizibile din punctul de vedere al debutului sau al duratei, crizele apar în general pe tot parcursul vieții, cu perioade de remisiune (absența simptomelor) variind de la câteva săptămâni la ani. Rareori, colita ulceroasă poate evolua continuu (8).

În funcție de localizarea leziunilor, există mai multe forme de rectocolită ulcero-hemoragică:

• proctita ulcerativă, care afectează doar rectul;
• proctosigmoidita afectează rectul și colonul sigmoid (60% din cazuri);
• colita stângă afectează rectul, colonul sigmoid și colonul descendent;
• pancolita afectează rectul și întregul colon (15%). (8)

Persoanele care suferă de o criză de colită ulcerativă pot avea, totodată:

• reumatism articular;
• inflamație a ochiului (uveită);
• afte bucale;
• probleme ale pielii (eritem nodos);
• tromboză. (9)

Aceste simptome reflectă o stare inflamatorie generală, cu tendința sistemului imunitar de a afecta și alte organe.

Colita ulceroasă nu afectează fertilitatea, cu toate că episoadele de boală activă pot provoca avorturi spontane. Majoritatea medicamentelor prescrise pentru tratamentul de întreținere al colitei ulcerative sunt compatibile cu sarcina. Complicațiile posibile justifică monitorizarea regulată.

Colita acută severă este o complicație a colitei ulcerative (mai puțin de 2% din pacienți), definită prin prezența mai multor simptome severe:

• cel puțin 6 scaune cu sânge pe zi;
• anemie;
• scădere în greutate marcată;
• febră. (9)

Colita severă poate determina dilatarea semnificativă a colonului (apariția megacolonului toxic). Crește riscul de perforare a intestinului gros și de peritonită, cu hemoragii și infecție în cavitatea abdominală (10).

Persoanele care au colită ulcero-hemoragică de mai bine de un deceniu, prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer de colon, mai ales daca leziunile se extind deasupra colonului sigmoid. Noile tratamente diminuă riscul de cancer de colon. Cu toate acestea, un screening realizat prin intermediul colonoscopiei este recomandat persoanelor aflate la risc.

În unele cazuri, colita ulceroasă poate fi complicată de afectarea căilor biliare (colangită sclerozantă primară). Totodată, există posibilitatea apariției fisurilor anale.

Interacțiunea factorilor genetici și a stilului de viață ar determina sistemul imunitar al pacientului să atace stratul superficial al mucoasei rectului și colonului. Prin urmare, colita ulcero-hemoragică este o boală autoimună. Această ipoteză este întărită de natura simptomelor non-intestinale ale colitei ulcerative (uveită, reumatism etc. ) și de eficacitatea tratamentelor care vizează reducerea activității sistemului imunitar. Stresul favorizează apariția și influențează gravitatea crizelor, însă nu este cauza principală a bolii. Prevenirea recăderilor se bazează pe instituirea unui tratament de întreținere (10).

Managementul bolilor inflamatorii intestinale presupune urmărirea și gestionarea rapidă a simptomelor, vindecarea mucoasei și îmbunătățirea calității vieții pacienților.