Boala obrajilor pălmuiți (eritemul infecțios, infecția cu Parvovirus, boala a cincea)

Boala obrajilor pălmuiţi mai este cunoscută sub multiple denumiri şi anume eritemul infecţios, megaleritemul epidemic, a cincea boală eruptivă, infecţia cu parvovirus şi este determinată de infecţia cu Parvovirus B19.

Etiologie

Boala obrajilor pălmuiţi este determinată de Parvovirusul B19, diferit de cel ce determină parvoviroza la cȃini şi pisici.
Infecţia apare cel mai frecvent la copiii preşcolari sau şcolari, ȋn special primăvara şi iarna.
Este foarte contagioasă, cu transmitere aerogenă, prin intermediul secreţiilor nazale şi a contactului direct cu obiecte contaminate.

Odată ajuns ȋn organism, virusul acţionează asupra celulelor imature, aflate ȋn diviziune, ce aparţin liniei eritroide.
Infecţia se produce pe cale aerogenă, virusul fiind replicat la nivelul tractului respirator, determinȃnd apariţia unei viremii primare. Ulterior infecţia se va localiza la nivelul măduvei osoase şi va fi ȋntreţinută de celulele eritroide precursoare ce replică şi eliberează virusul.

Este foarte contagioasă, la marea majoritate a copiilor fiind sub o formă uoară. Necesită tratament ȋntr-un număr redus de cazuri.
Contactată de adult, infecţia poate fi severă. Contactarea infecţiei ȋn timpul sarcinii poate determina apariţia unor probleme grave de sănătate la făt, pȃnă la deces.
Perioada de contagiozitate este reprezentată de săptămȃna ce precede apariţia eritemului.
Odată ce acesta apare, persoana nu va mai fi contagioasă şi nu va mai trebui izolată.

Simptomatologie

Uneori boala obrajilor pălmuiţi este asimptomatică, dar atunci cȃnd apar simptome, acestea sunt variabile, ȋn funcţie de vȃrsta persoanei afectate.

Simptomatologia la copii este reprezentată de:
- Congestia faringelui şi a amigdalelor palatine;
- Febră;
- Tulburări digestive;
- Cefalee;
- Astenie, fatigabilitate;
- Prurit;
- La nivelul feţei se poate identifica o erupţie ce apare după cȃteva zile de la debutul simptomatologiei.
Este necesară excluderea altor patologii la care este prezentă erupţia precum reacţii alergice sau alte infecţii virale.
Erupţia este fugace, poate să apară şi să dispară timp de trei săptămȃni, fiind mai evidentă atunci cȃnd copilul este supus unei temperaturi extreme (frig sau cald) sau este expus la soare.

Simptomatologia la adulţi este reprezentată de:
- De obicei erupţia lispeşte;
- Durerile articulare domină tabloul clinic, avȃnd o durată de la zile pȃnă la săptămȃni; cel mai frecvent afectate sunt ȋncheietura mȃinii, genunchii şi gleznele.

De obicei boala evoluează benign, ȋnsă ȋn cazul prezenţei siclemiei, a imunodeficienţei sau a sarcinii, este necesar contactarea doctorului.

Complicaţii

Complicaţiile infecţiei cu Parvovirus apar la persoanele ce au anumite patologii asociate.
La persoanele cu anemie poate determina complicaţii datorită afectării liniei eritroblastice, reducȃnd producţia de eritrocite. Persoanele cu siclemie pot prezenta complicaţii mai severe.

Ȋn timpul sarcinii, infecţia cu parvovirus B19 poate determina apariţia anemiei hemolitice grave cu edem generalizat la făt, ceea ce poate favoriza apariţia unui avort sau a unei naşteri premature. Tratamentul ȋn această situaţie este reprezentat de transfuzie directă de sȃnge fătului sau administrarea de medicamente ce depăşesc placenta, ajungȃnd la făt.

Infecţia cu pravovirus B19 la persoanele cu imunodeficienţă poate declanşa instalarea anemiei cronice sau aplastice.

Diagnostic

Diagnosticul se pune de obicei pe baza tabloului clinic.
Se poate detecta ADN-ul virusului B19 ȋn serul sanguin, leucocite, probe biopsice şi secreţii respiratorii, dar aceasta metodă este foarte scumpă, puţine laboratoare realizȃnd acest lucru.

Cel mai frecvent se pot doza:
- anticorpii de tip IgM anti-virus B19 - prezenţa lor sugerează infecţie primară recentă;
- anticorpii de tip IgG anti-virus B19 - prezenţa lor sugerează infecţia ȋn antecedente, de obicei ȋn copilărie.
Cel mai frecvent infecţia se contactează ȋn copilărie, aşa că majoritatea adulţilor prezintă anticorpi Ig G ȋmpotriva Parvovirusului B19.

Epidemiologie

Sursa de infecţie pentru Parvovirusul B19 este omul. Transmiterea se face aerogen sau prin transfuzii de sȃnge, iar receptivitatea este generală.
Cea mai mare parte a infecţiilor evoluează asimptomatic.

Tratament

Pentru infecţia fără complicaţii, tratamentul suportiv este suficient.
Pentru persoanele ce prezintă anemie severă este necesară spitalizarea cu realizarea de transfuzii de sȃnge.
Persoanele cu deficit al sistemului imun pot primi anticorpi ȋmpotriva virusului pentru a trata infecţia.

Tratamentul suportiv este reprezentat de:
- Hidratarea corespunzătoare a pacientului;
- Repaus la pat;
- Combaterea febrei prin administrare de paracetamol sau ibuprofen atunci cȃnd se depăşesc 39 de grade Celsius;
- Este contraindicată administrarea aspirinei la copiii sub vȃrsta de doi ani datorită riscului de apariţie a sindromului Reye.

Profilaxie

Nu există vaccin pentru boala obrajilor pălmuiți, odată apărută infecţia, aceasta va determina imunitate pentru ȋntreaga viaţă.
Este necesar triajul donatorilor de sȃnge, măduvă osoasă sau organe.

Poţi reduce riscul contactării infecţiei cu Parvovirus B19 respectȃnd următoarele reguli:
- Spălarea frecventă a mȃinior cu apă şi săpun;
- Acoperirea nasului şi a gurii atunci cȃnd tuşeşti sau strănuţi;
- Evitarea atingerii ochilor, nasului sau gurii;
- Evitarea contactului cu cei ce au bola;
- Izolare la domiciliu atunci cȃnd ai contactat boala.