Boala Charcot-Marie-Tooth
©
Autor: Dr. Stiuriuc Simona
Boala Charcot-Marie-Tooth este cea mai frecventă boală neurologică ereditară. Este caracterizată de neuropatii moștenite fără tulburări metabolice.
Evoluția pentru diferitele tipuri de boală variază și depinde de severitatea clinică. În general, boala Charcot-Marie-Tooth este lent progresivă cu dizabilitate secundară slăbiciunii musculare și deformărilor. Boala nu scurtează speranța de viață.
Pacienții prezintă de obicei istoric familial de boala Charcot-Marie-Tooth. Slăbiciunea musculară progresivă în mușchii distali ai membrelor, mai ales cele inferioare, este primul semn. Pacientul acuză inițial mers dificil și clătinare din cauza slăbiciunii. Căderea și luxațiile gleznei sunt frecvente. Slăbiciunea musculaturii profunde a piciorului determină deformare - pes cavus. Slăbiciunea mâinii determină control slab al degetelor, imposibilitatea scrisului, incapacitatea de a se încheia la nasturi și neîndeminarea în manevrarea obiectelor mici.
Nu există încă nici un tratament care sa vindece sau să încetinească evoluția naturală a procesului patologic. Pacienții sunt tratați doar simptomatic. Intervenția chirurgicală este indicată pentru deformările severe, scolioza. Este determinată de vârsta pacientului. Procedurile chirurgicale cuprind degajarea fasciei plantare, a tendoanelor, osteotomia și stabilizare articulară. Prin pierderea senzațiilor de protecție distal în membre pacienții cu această boală sunt susceptibili la ulcerații și arsuri.
Încetinirea conducerii nervoase în nervii motori și senzitivi determină slăbiciune și parestezii. Durerea și temperatura nu sunt afectate deoarece sunt conduse prin fibre tip C nemielinizate. Ca raspuns la demielinizare, celulele Schwann proliferează și formează zone concentrice de remielinizare - bulb de ceapă. Ciclurile repetate de remielinizare în strat subțire în jurul axonilor dă aspect de bulb de ceapă.
Boala tip 2 este o afecțiune primar neuronală și nu una demielinizantă. Tipul 2 determină neuropatie periferică prin deces axonal direct și degenerare waleriană. Boala tip 3 - cunoscută drept boala Dejerine - este caracterizată prin debut infantil și demielinizare severă, cu deprinderi motorii întârziate.
Examen fizic:
Examen histologic: în boala tip 1 nervii periferici conțin puține fibre mielinizate, iar cei intramusculari sunt înconjurați de țesut conjunctiv bogat și neurilemă hiperplazică. Mielina este atrofică de-a lungul fibrelor. Se descrie hipertrofia concentrică a tecii lamelare. Se observă formarea bulbului de ceapă tipic prin proliferarea concentrică a celulelor Schwann. În tipul 2 se descrie degenerarea axonală, în tipul 3 demielinizare și subțierea tecii de mielină. Nu se descriu infiltrate inflamatorii care să indice un proces autoimun demielinizant.
Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni: alcoolismul, infecția HIV, lepra, neurosifilis, deficit de vitamina B12, boala tiroidiană, diabet, vascultită, amiloidoză, neoplazie ocultă, intoxicație cu metale grele, polineuropatia inflamatorie demielinizantă cronică, ataxia Friedrich.
Prin pierderea senzațiilor de protecție distal în toate cele patru membre pacienții cu această boală sunt succeptibili la ulcerații și arsuri, ulcere care nu se vindecă, și în cazuri severe deformări ale picioarelor bilateral. Dacă nu sunt purtate adecvat, ortezele pentru tratament pot deveni o sursă de trauma și infecție.
Evoluția pentru diferitele tipuri de boală variază și depinde de severitatea clinică. În general, boala Charcot-Marie-Tooth este lent progresivă cu dizabilitate secundară slăbiciunii musculare și deformărilor. Boala nu scurtează speranța de viață.
Pacienții prezintă de obicei istoric familial de boala Charcot-Marie-Tooth. Slăbiciunea musculară progresivă în mușchii distali ai membrelor, mai ales cele inferioare, este primul semn. Pacientul acuză inițial mers dificil și clătinare din cauza slăbiciunii. Căderea și luxațiile gleznei sunt frecvente. Slăbiciunea musculaturii profunde a piciorului determină deformare - pes cavus. Slăbiciunea mâinii determină control slab al degetelor, imposibilitatea scrisului, incapacitatea de a se încheia la nasturi și neîndeminarea în manevrarea obiectelor mici.
Nu există încă nici un tratament care sa vindece sau să încetinească evoluția naturală a procesului patologic. Pacienții sunt tratați doar simptomatic. Intervenția chirurgicală este indicată pentru deformările severe, scolioza. Este determinată de vârsta pacientului. Procedurile chirurgicale cuprind degajarea fasciei plantare, a tendoanelor, osteotomia și stabilizare articulară. Prin pierderea senzațiilor de protecție distal în membre pacienții cu această boală sunt susceptibili la ulcerații și arsuri.
Patogenie și cauze
Boala Charcot-Marie-Tooth reprezintă un grup heterogen de afecțiuni distincte genetic, cu prezentare clinică similară. Tipul 1 este o tulburare a mielinizării periferice prin mutația genei unei proteine mielinice periferice. Aceasta determină o mielină anormală, care este instabilă și se rupe spontan. Procesul determină demielinizare și încetinirea lentă a velocităților de conducere nervoasă.Încetinirea conducerii nervoase în nervii motori și senzitivi determină slăbiciune și parestezii. Durerea și temperatura nu sunt afectate deoarece sunt conduse prin fibre tip C nemielinizate. Ca raspuns la demielinizare, celulele Schwann proliferează și formează zone concentrice de remielinizare - bulb de ceapă. Ciclurile repetate de remielinizare în strat subțire în jurul axonilor dă aspect de bulb de ceapă.
Boala tip 2 este o afecțiune primar neuronală și nu una demielinizantă. Tipul 2 determină neuropatie periferică prin deces axonal direct și degenerare waleriană. Boala tip 3 - cunoscută drept boala Dejerine - este caracterizată prin debut infantil și demielinizare severă, cu deprinderi motorii întârziate.
Semne și simptome
Pacienții prezintă de obicei istoric familial de boală Charcot-Marie-Tooth, care variază în funcție de ereditate și penetranță. Mutațiile spontane au fost raportate, de asemenea. Slăbiciunea musculară progresivă în mușchii distali ai membrelor, mai ales cele inferioare, este primul semn. Debutul intervine în decada a doua de viață. Pacientul acuză inițial mers dificil și clătinare din cauza săbiciunii. Căderea și luxațiile gleznei sunt frecvente. Părinții pot raporta împleticirea sau lipsa de atletism a copilului. Pe măsură ce slăbiciunea devine mai severă, apare căderea piciorului. Mersul stepat este, de asemenea, frecvent. Slăbiciunea musculaturii profunde a piciorului determină deformare - pes cavus. Simptomele asociate cu anomaliile structurale includ: calusuri, ulcere, celulită sau limfangită. Slăbiciunea mâinii determină control slab al degetelor, imposibilitatea scrisului, incapacitatea de a se încheia la nasturi și neîndemânarea în manevrarea obiectelor mici. Pacienții nu acuză parestezii, deoarece aceștia nu au experimentat niciodată senzații în membru și nu pot să le recunoască prezența. Tipurile musculoscheletice și neuropatice de durere sunt prezente. Crampele musculare sunt acuze frecvente. Unii pacienți acuză impotență.Examen fizic:
- slăbiciunea musculară determină caracteristicul „picior de barza” sau „în sticlă de șampanie”
- anomaliile oaselor se observă în boala de lungă durată
- la 25% dintre cazuri pes cavus - piciorul cu arcada plantară înaltă
- deformările spinale - scolioza toracică apar la 50% dintre pacienți
- reflexele tendinoase profunde sunt diminuate sau absente
- senzația vibratorie și propriocepția sunt scăzute
- pacienții pot prezenta ataxie senzorială, semn Romberg pozitiv
- senzația de durere și temperatură sunt intacte
- este prezent un tremor esențial la 50% dintre pacienți
- se descrie surditatea neuronală senzorială la 5% dintre cazuri
- nervii periferici mari și palpabili sunt comuni
- afectarea nervului frenic cu slăbiciune diafragmatică este rară
- afectarea corzilor vocale și surditatea apar în forme rare.
Durerea nonneuropatică:
Pacienții prezintă multiple sindroame dureroase nonneuropatice. Durerea poate fi rezultatul presiunii sau întinderii diferitelor structuri asociate cu oasele, articulațiile si tendoanele și postura anormală a genunchilor, gleznelor, șoldurilor, coloanei. Pacienții acuză calusuri dureroase. Scolioza este frecventă și conduce la durere de spate. Pacienții experimentează crampe musculare în picioare și mâini, care se agravează cu oboseala și ameliorează prin purtarea unor ortoze.Boala Charcot-Marie-Tooth tip 1 X-linkată:
La bărbați simptomele debutează tipic în copilarie sau adolescență. Prezintă caracteristici asimetrice. Femeile sunt frecvent asimptomatice, dar prezintă un debut tardiv al simptomelor. Rar, acestea prezintă o boala mai severă, din cauza inactivării predominante a cromozomului X. În această formă mai frecvente sunt atrofiile mușchilor profunzi ai mâinii, paresteziile și pierderea senzoriului.Sindromul Dejerine-Sottas:
A fost descris inițial drept o polineuropatie hipertrofică cu debut în copilărie, pierderea distală a senzoriului cu ataxie, pes cavus și pupile Argyll-Robertson.Neuropatia hipomielinizantă congenitală:
Pacienții cu această boală prezintă hipotonie neonatala, areflexie, slabiciune distala, viteze de conducere nervoasa lente și artrogripoza și contracturi.Boala Charcot-Marie-Tooth tip 2:
Pacienții tind să prezinte simptome tardiv în viață. Prezintă un grad mai mare de atrofie și slăbiciune musculara distală în picioare față de mâini. Hipertrofia nervilor este absenta. Boala evolueaza lent.Diagnostic
Studii imagistice:
Electromiografia și studii de conducere nervoasă arată conducerea lentă în forma demielinizantă. Toți nervii testați prezintă aceeași viteză mică de conducere. În formele neuronale viteza de conducere nervoasa este normală, dar de amplitudine senzitivă mică. Este evidentă creșterea activității inseționale și a potențialelor de fibrilație. Unitatea motorie prezintă modificări neuropate în morfologie.Examen histologic: în boala tip 1 nervii periferici conțin puține fibre mielinizate, iar cei intramusculari sunt înconjurați de țesut conjunctiv bogat și neurilemă hiperplazică. Mielina este atrofică de-a lungul fibrelor. Se descrie hipertrofia concentrică a tecii lamelare. Se observă formarea bulbului de ceapă tipic prin proliferarea concentrică a celulelor Schwann. În tipul 2 se descrie degenerarea axonală, în tipul 3 demielinizare și subțierea tecii de mielină. Nu se descriu infiltrate inflamatorii care să indice un proces autoimun demielinizant.
Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni: alcoolismul, infecția HIV, lepra, neurosifilis, deficit de vitamina B12, boala tiroidiană, diabet, vascultită, amiloidoză, neoplazie ocultă, intoxicație cu metale grele, polineuropatia inflamatorie demielinizantă cronică, ataxia Friedrich.
Tratament
Pacienții sunt tratați doar simptomatic. Nu există niciun tratament care să oprească demielinizarea, să vindece sau încetinească evoluția naturală a procesului patologic. Intervenția chirurgicală este indicată pentru deformările severe, scolioză. Tratamentul este determinat de vârsta pacientului. Procedurile chirurgicale cuprind degajarea fasciei plantare, a tendoanelor, osteotomia și stabilizare articulară.Terapia medicală:
Se administrează analgezice, antiinflamatorii și antipiretice. Mecanismul acestora de acțiune este necunoscut, dar par a inhiba activitatea ciclooxigenazei și sinteza de prostaglandine.Terapia fizică și de reabilitare:
Se recomandă exerciții speciale zilnice de întindere a călcâiului, pentru a preveni scurtarea tendonului lui Achille. Se poartă pantofi speciali, cu susținerea bună a gleznei. Terapia fizică poate asista ambulația și evalua ortezele. Unii pacienți pot necesita cârje sau un cadru mergător pentru a-și ameliora stabilitatea, dar mai puțin de 5% necesită cărucior.Terapia chirurgicală:
Intervențiile chirurgicale sunt stadializate. Prima procedură este de obicei degajarea plantară. Când călcâiul este flexibil, tratamentul agresiv, precoce cu degajare de țesuturi moi întârzie necesitatea procedurilor mai extensive reconstructive. Artrodeza triplă servește ca procedură de salvare pentru pacienții la care alte proceduri nu au avut succes, precum și pentru cei cu deformari fixe netratate. Copiii sub 8 ani cu picior suplu răspund la degajarea plantară și transferul de tendon. Copiii sub 12 ani cu deformări rigide ale labei piciorului necesită degajare medială plantară de urgență. Deformările coloanei vertebrale pot fi tratate precum scolioza idiopatică.Terapii experimentale:
Terapiile cu celule stem și cele de transfer de gene sunt cele mai promițătoare forme de tratament pentru boala Charcot-Marie-Tooth. S-au înregistrat rezultate bune și în terapia cu antiprogesteronice și vitamina C. Vitamina C reduce decesul prematur și demielinizarea.Prognostic
Prognosticul pentru diferitele tipuri de boala variază și depinde de severitatea clinică. În general, boala Charcot-Marie-Tooth este lent progresivă, cu dizabilitate secundară slăbiciunii musculare și deformărilor. Boala nu scurtează speranța de viață.Prin pierderea senzațiilor de protecție distal în toate cele patru membre pacienții cu această boală sunt succeptibili la ulcerații și arsuri, ulcere care nu se vindecă, și în cazuri severe deformări ale picioarelor bilateral. Dacă nu sunt purtate adecvat, ortezele pentru tratament pot deveni o sursă de trauma și infecție.
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Charcot-Marie-Tooth
- Boala charcot mariee tooth tip 1, cum se manifesta pe parcursul anilor?
- Charcot marie tooth
- Luxatie Rotula genunchi
- Boala charcot marie tooth
- Boala Charcot Marie Tooth