Bigorexia
Bigorexia sau tulburarea dismorfică musculară este o subcategorie a tulburărilor dismorfice corporale, din care fac parte și cunoscutele anorexia nervosa și bulimia nervosa.
Dismorfia este definită că o anomalie anatomică È™i pe măsură ce a devenit mai evident că în cazul bigorexiei vorbim de o tulburare psihopatologică, au început să fie utilizaÈ›i termenii de dismorfie musculară sau anorexia inversă. (1)
Toate aceste tulburări presupun o discrepanţă, o nepotrivire între imaginea corporală È™i realitate precum È™i preocuparea compulsivă de a ajunge la un corp „ideal”. Dismorfia musculară poate fi încadrată ÅŸi ca un tip de tulburare obsesiv-compulsivă, gândurile È™i comportamentele obsesive fiind axate pe imaginea corporală. (2)
Semne și simptome
Persoanele care suferă de dismorfie musculară se precep că fiind mici È™i slabe sau lipsite de forță, deÈ™i aspecul lor este unul normal sau chiar foarte musculos. Pentru a corecta acest „defect” persoanele se angajează în activități fizice foarte intense È™i diete restrictive, folosesc în exces suplimente alimentare È™i pot recurge È™i la folosirea unor steroizi anabolizanÈ›i.
Mai mult, apar È™i schimbări la nivel comportamental, indivizii afectaÈ›i ajungând să evite alte activități sociale sau profesionale din cauza nevoii simÈ›ite de a-È™i menÈ›ine programul strict de exerciÈ›ii È™i dietă. (3)
Bigorexia este întâlnită mai frecvent la barbaÈ›i decât la femei È™i în particular în cazul atleÈ›ilor care practică sporturi ca wrestling sau culturism. Numărul cazurilor de dismorfie musculară este însă în creÈ™tere È™i nu sunt limitate doar la lumea sportivă.
Etiologie
Cauzele bigorexiei sunt multifactoriale È™i îndreptate în mai multe direcÈ›ii. Există specialiÈ™ti care înclină către o cauză psihologică predispozantă, iar alÈ›ii care înclină către un rol determinant al efectelor mass-media È™i presiunii sociale care ar impune standarde de frumuseÈ›e.
În plus, mai există È™i un număr de situaÈ›ii asociate cu persoanele care dezvoltă această afecÈ›iune, spre exemplu bullying în copilărie, o încredere scăzută în sine, singurătatea È™i izolarea de ceilalÈ›i. (4)
Diagnostic
Criterii de diagnostic pentru dismorfia musculară:
A. Preocuparea cu ideea corpului care are insuficientă masă mulsculară sau e prea slab, comportamente asociate fiind o atenÈ›ie exagerată acordată dietei sau antrenamente îndelungate care presupun ridicarea unor greutăți
B. Preocuparea aceasta se manifestă prin cel puțin 2 din următoarele:
- 1. indivizii renunță frecvent la activități sociale, profesionale sau recreaționale din cauza nevoii compulsive de a continuă programul de antrenament și a menține dieta
- 2. indivizii evită situaÈ›iile în care corpul este expus altora sau suportă aceste situaÈ›ii manifestând stări intense de anxietate
- 3. persoanele continuă programul de antrenamente, dieta sau consumul diverselor substanÈ›e anabolizante în ciuda efectelor adverse cunoscute
- 4. preocuparea legată de aspectul inadecvat al corpului sau musculaturii creează o stare de suferință care afectează și alte arii, cum ar fi cele profesionale sau sociale
C. Preocuparea principală este îndreptată spre apectul inadecvat al muÈ™chilor, spre deosebire de anorexia nervosa, unde focusul este pe greutate È™i grăsime corporală (5)
Multe dintre aceste persoane pot recurge la diverse suplimente alimentare (de exemplu creatina) sau steroizi anabolizanți, lucru care le predispune la o varietate de alte probleme de sănătate, printre care și insuficiența renală.
Alte tipuri de comportante pot fi semne de dismorfie musculară:
- antrenamente excesive, până la câteva ore zilnic È™i continuarea acestora chiar È™i în cazul durerii sau accidentărilor
- uitatul excesiv în oglindă sau, din contra, evitarea de a se privi în oglindă pentru că persoana este convinsă de imaginea sa corporală negativă
- numărarea caloriilor È™i căutarea raportului „perfect” de proteine, carbohidraÈ›i, grăsimi, vitamine (6)
Tratament
Tratamentul bigorexiei presupune în principal psihoterapie, în mod particular terapia cognitiv-comportamentală.
Pentru a vorbi însă de aceste opÈ›iuni, este important ca persoana în cauză să conÈ™tientizeze nevoia de ajutor. DiferenÈ›a faţă de anorexia nervosa constă È™i în faptul că din cauza morbidității asociate aceste persoane sunt forÈ›ate să caute ajutor, pe când cele care suferă de dismorfie musculară par a avea o stare de sănătate bună, cel puÈ›in pe termen scurt, dar conscecinÈ›ele psihologice sunt adesea nerecunoscute È™i ca atare netratate.
Participarea la grupuri de suport, practicarea meditaÈ›iei È™i a exerciÈ›iilor de respiraÈ›ie, efectuarea antrenamentelor în aer liber È™i nu în sala de fitness pot fi toate strategii care să contribuie la un mai bun control al simptomelor.
intră pe forum