Bezoarul

Bezoarul reprezintă o masă nedigerabilă ce se găsește la nivelul tractului gastrointestinal, cel mai frecvent la nivelul stomacului. Bezoarul poate fi alcătuit dintr-o varietate mare de substanțe precum: alimente, păr, medicamente, substanțe care au pătruns în organism prin ingestia accidentală sau intenționată. Cea mai frecventă localizare a bezoarului este la nivelul stomacului, dar au existat cazuri de bezoare situate la nivelul întregului tract gastrointestinal, de la nivelul esofagului, până la nivelul rectului. (1, 2, 3, 4, 5, 6)


Clasificare

Bezoarul poate fi de mai multe tipuri:

 

  • Fitobezoar: reprezintă cel mai comun tip de bezoar. Acest tip de bezoar este alcătuit din materiale nedigerabile precum celuloză, hemiceluloză, lignină, toate aceste substanțe fiind introduse în organism prin intermediul unor alimente precum țelină, dovleac, struguri, stafide, prune. Acest tip de bezoar se întâlnește la pacienții cu antecedente de chirurgie gastrică.
  • Tricobezoar: apare ca urmare a ingestiei unei cantități mari de păr, fibre sintetice sau haine, frecvent întâlnit la persoanele cu afecțiuni psihice. Ca urmare a acumulării firelor de păr sau a fibrelor, mucusul și grăsimile ajung să fie înglobate între acestea și determină procese de fermentare. Cel mai frecvent, acest tip de bezoar se întâlnește la nivelul stomacului, dar uneori poate prezenta o prelungire ce depășește pilorul ajungând până în intestinul subțire. Au existat cazuri în care tricobezoarul se întinde de-a lungul întregului intestin subțire, această varietate de tricobezoar fiind cunoscută sub numele de sindrom Rapunzel.
  • Lactobezoar: reprezintă o masă nedigerată alcătuită din lapte și mucus. Cel mai frecvent, pacienții la care se întâlnesc lactobezoarele sunt nou-născuții prematur ce au fost hrăniți cu lapte în primele săptămâni de viață. Se presupune că există mai multe mecanisme de apariție al acestui tip de bezoar și necesită intervenția atât a unor factori exogeni (administrarea unor medicamente ce scad motilitatea gastrică, alimentația nou-născutului cu lapte praf) cât și a unor factori endogeni (deshidratare, nou-născut prematur, imaturitatea tractului digestiv al nou-născutului).
  • Farmacobezoar: reprezintă conglomerate de medicamente la nivelul tractului gastrointestinal. Farmacobezoarele pot apărea ca urmare a administrării unor medicamente cu eliberare prelungită, a unor laxative sau a unor medicamente antiacide. Totuși, cele mai multe cazuri de farmacobezoare au fost raportate ca urmare a folosirii unor medicamente cu eliberare prelungită (ex. nifedipină, verapamil). Capsula acestor medicamente este alcătuită din acetat de celuloză, un compus nedigerabil ce permite eliberarea treptată a medicamentului pe o durată de 24 de ore. La pacienții ce prezintă anomalii ale tractului gastrointestinal sau tulburări de motilitate este posibilă acumularea acestor capsule cu formarea unui farmacobezoar.
  • Alte tipuri de bezoar: de cele mai multe ori bezoarele sunt de tipul fito-, trico-, lacto- sau famacobezoarelor. Există totuși și alte tipuri de bezoare ce apar mai rar, printre care tricofitobezoare (conțin păr, fibre vegetale, fructe), diospirobezoare (ca urmare a consumului de kaki) și bezoare alcătuite din viermi intestinali morți. (1, 2, 3, 4, 5)


Epidemiologie

Bezoarul este o maladie rară a tractului gastrointestinal, 90% dintre bezoare fiind întâlnite la copii și femei tinere cu diferite maladii: pica, afecțiuni psihice, retard mental. De cele mai multe ori bezoarul se găsește la nivelul stomacului, dar poate fi întâlnit în toate celalalte segmente ale tractului gastrointestinal. Bezoarul se întâlnește la nivel gastric la aproximativ 0, 5% dintre endoscopiile digestive superioare, și într-un procent variabil, 0, 4-4, 8% dintre toate cazurile de ocluzie intestinală. (1, 3, 4)


Factori de risc

Bezoarul poate apărea la pacienții cu tractul gastrointestinal integru, dar de cele mai multe ori acesta apare ca o complicație a întârzierii în evacuarea gastrică. Unul dintre factorii de risc ce sunt implicați în apariția bezoarului este gastrectomia parțială secundară ulcerului peptic, iar ca urmare a afectării funcției pilorului este posibilă formarea bezoarului. De asemenea, vagotomia practicată odată cu gastrectomia afectează funcția motorie a stomacului, riscul de apariție al bezoarului fiind ridicat.

 

Un alt factor de risc implicat în apariția bezoarului îl reprezintă diabetul zaharat complicat cu gastropareză, mai ales la persoanele ce au o dietă bogată în fibre. Totodată, alte condiții ce afectează motilitatea tractului gastrointestinal reprezintă factori de risc în apariția bezoarului, precum sindromul Guillain-Barre, distrofia miotonică și hipotiroidismul.

 

Pacienții cu diferite afecțiuni psihice prezintă un risc crescut în apariția bezoarelor deoarece aceștia sunt susceptibili în a ingera păr sau diferite medicamente. Pacienții cu o dentiție precară prezintă un risc crescut pentru apariția bezoarului datorită masticației deficitare.

 

Alți factori de risc pentru apariția bezoarului:

  • anorexia nervoasă;
  • bulimia nervoasă;
  • siclemia;
  • amiliodoza gastrointestinală;
  • fibroza chistică;
  • sindromul Bouveret;
  • insuficiență renală;
  • sclerodermie;
  • vârsta înaintată;
  • gastropatia Ménétrier;
  • hipo-/aclorhidrie;
  • diverticul gastric;
  • stenoză pilorică;
  • fistule;
  • alimentația bogată în fibre;
  • supradoză de medicamente. (1, 2, 3, 4, 5, 6)


Manifestări clinice

Bezoarul este adesea asimptomatic, iar uneori pot fi prezente dureri abdominale vagi, ce nu sunt diferite de cele ale unei alte afecțiuni gastrointestinale. În aproximativ 80% din cazuri pacienții prezintă o senzație de jenă dureroasă la nivel epigastric. Alte simptome ce pot prezenta pacienții cu bezoar sunt: balonare, greață, vărsături, senzație de plenitudine gastrică, disconfort abdominal, anorexie, disfagie, hematemeză, melenă sau hematochezie, scădere ponderală.

 

În funcție de localizare, tabloul clinic este specific. Astfel, bezoarul localizat la nivelul esofagului prezintă ca manifestări clinice următoarele: disfagie, odinofagie, pirozis. Bezoarul localizat la nivelul stomacului se manifestă prin: dureri abdominale, greață și vărsături. Uneori pot apărea ulcere gastrice ca urmare a presiunii exercitate de formațiune ce produc hemoragii digestive superioare exteriorizate prin hematemeză și/sau melenă. Bezoarul localizat la nivel intestinal se manifestă prin simptome caracteristice unei ocluzii intestinale totale sau parțiale sau a unei perforații.

 

Fiecare tip de bezoar poate determina o simptomatologie specifică, astfel, lactobezoarul se manifestă prin distensie abdominală, iritabilitate și vărsături. Copiii cu lactobezoare pot prezenta la examenul fizic o masă situată la nivel epigastric. Farmacobezoarul se manifestă prin simptome caracteristice unei ocluzii intestinale, dar pot apărea și simptome asociate intoxicației cu diferite medicamente. Tricobezoarul se manifestă prin greață și vărsături, iar fitobezoarul se caracterizează prin greață, vărsături și semne ale ocluziei intestinale. (1, 2, 3, 5, 6)


Diagnostic

Pentru diagnosticul bezoarului se folosesc radiografia abdominală simplă, tomografia computerizată și endoscopia digestivă superioară.

 

1. Radiografia abominală simplă poate arăta locul obstrucției și dilatații ale intestinului în amonte.

 

2. Tomografia computerizată este utilizată pentru determinarea localizării bezoarului. Această tehnică este utilizată în cazul pacienților ce necesită tratament chirurgical. De asemenea, cu ajutorul tomografiei computerizate pot fi identificate eventualele complicații ale bezoarului, cum ar fi ocluzia intestinală sau perforația.

 

3. Endoscopia digestivă superioară este cea mai folosită metodă pentru diagnosticarea bezoarelor, în special a celor localizate la nivelul esofagului sau stomacului. Totodată, endoscopia digestivă superioară poate reprezenta o metodă de tratament a fitobezoarelor (aceste tipuri de bezoare se găsesc mai frecvent la nivelul fundusului gastric, unde pot fi unice sau multiple). (1, 2, 3, 6)

 

Tratament

Tratamentul bezoarului urmărește îndepărtarea acestuia și prevenirea reapariției bezoarului. Există mai multe opțiuni folosite pentru eliminarea bezoarului: tratament chirurgical, îndepărtarea bezoarului folosind endoscopia digestivă superioară, folosirea enzimelor proteolitice, lavajul gastric, modificarea dietei și utilizarea medicamentelor prokinetice.

 

Multiple studii au arătat faptul că lavajul gastric cu Coca-Cola a dus la dizolvarea completă a bezoarului fără apariția efectelor adverse. Mai mult, pacienților le-a fost recomandat consumul zilnic a două pahare de Coca-Cola după ce au fost externați, iar în cazul lor nu au fost observate recidive. În cazul pacienților cu diabet zaharat, utilizarea de Coca-Cola Dietetică a produs aceleași efecte ca în cazul celorlalți pacienți.

 

Bezoarele situate la nivel intestinal sunt mai frecvent indepărtate folosind tehnici chirurgicale deoarece deseori aceste bezoare se insoțesc de complicații precum ocluzia intestinală. (1, 2, 3, 4, 5, 6)