Bartholinita (chisturile glandei Bartholin)

Glandele Bartholin, cunoscute și sub denumirea de glande vestibulare mari, sunt o pereche de glande de dimensiuni de aproximativ 0,5 cm, situate în partea inferioară a orificiului vaginal. Aceasta este o glandă ce secretă mucus, care joacă un rol în lubrifierea vaginală. De obicei, glandele Bartholin nu pot fi simțite prin atingere decât dacă sunt obstrucționate de chisturi sau abcese, ce apar de obicei după debutul pubertății și sunt mai puțin frecvente după menopauză.

Chisturile Bartholin sunt mase benigne chistice frecvente care se dezvoltă la nivelul glandelor Bartholin, situate simetric față de vestibulul vaginal. Aceste chisturi pot cauza disconfort și durere la femeile ce suferă de ele, astfel că înțelegerea etiologiei, simptomelor, opțiunilor de tratament și modalităților de prevenție a acestora sunt cruciale pentru îmbunătățirea stării de bine a pacienților. (1)

Etiologia și prevalența chisturilor glandei Bartholin

Batholinita apare atunci când canalele glandelor Bartholin devin obstrucționate, ducând la acumularea de lichid în interiorul acestora. Cauza exactă a blocării canalelor este incomplet cunoscută, însă factori precum infecția și traumatismele pot contribui la dezvoltarea lor. Infecțiile bacteriene, inclusiv cele cu transmitere sexuală precum gonoreea sau chlamydia, pot provoca inflamații la nivel vaginal și formarea consecutivă a chisturilor canalelor Bartholin, aspect dovedit din diverse studii, ce au arătat că aceste infecții pot crește riscul de chisturi de această natură.

Traumatismul sau leziunile vestibulului vaginal, precum cele din timpul nașterii sau din cadrul procedurilor medicale, pot declanșa, de asemenea, formarea acestor chisturi. Mai mult, chisturile și abcesele glandelor Bartholin sunt mai frecvent întâlnite la femeile aflate la vârste fertile, incidența acestora fiind mai mare la debutul pubertății și crescând odată cu înaintarea în vârstă până la menopauză. De asemenea, formele simptomatice ale chisturilor reprezintă aproximativ 2% din totalul vizitelor ginecologice anuale la nivel global. (2)

Semne și simptome

Chisturile au, în general, un diametru de 2-4 cm și pot determina apariția unor manifestări locale și generale variate, printre care se numără:

• noduli nedureroasă în apropierea vestibulului vaginal;
• dureri vagi în zona pelviană;
• disconfort sau durere;
• hipertermie locală;
• eritem local;
• dispareunie;
• inflamație. (1)

Disconfortul și durerea apar în special în timpul activității fizice sau a actului sexual. În mod normal, chistul este umplut cu un lichid nepurulent care conține stafilococi, streptococi și E. coli, însă în unele cazuri, un chist infectat poate duce la formarea unui abces, astfel adăugându-se la tabloul clinic specific chisturilor febră, frisoane și stare generală de rău. (3)

Când se efectuează examinarea unui pacient cu suspiciune de chist sau abces al glandei Bartholin, este crucial să se afle informații referitoare la durata simptomelor, sensibilitatea în timpul activităților precum mersul, șederea, statul în picioare sau contactul sexual, prezența sau absența scurgerilor purulente. De asemenea, important este și istoricul medical al pacientului, inclusiv episoadele anterioare de chisturi sau abcese ale glandei Bartholin, sângerări sau scurgeri vaginale sau infecții cu transmitere sexuală.

Bartholinita are, în general, o evoluție prelungită, deoarece sunt deseori asimptomatice. Este important să se țină cont de vârsta pacientului, deoarece tumorile maligne de la acest nivel, deși rare, pot avea un aspect similar, caz în care este necesară efectuarea unei biopsii diagnostice. (4)

În timpul examinării fizice, este adesea observată asimetria cauzată de existența unei proeminențe pe partea stângă sau dreaptă a vestibulului inferior vaginal. Abcesele glandei Bartholin, spre deosebire de chisturi, sunt mult mai dureroase și, deși ambele afectează deseori doar o singură jumătate a vestibulului, abcesele sunt adesea sensibile la atingere, prezintă eritem, indurație și pot avea o zonă de fluctuație și pot fi însoțite de scurgeri purulente.

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al chisturilor glandelor Bartholin se fac cu diferite patologii ce se pot întâlni la nivel vaginal, dar și cu manifestări cu această localizare a unor afecțiuni sistemice, printre care se numără:

• carcinom cu celule scuamoase;
• angiomiofibroblastom vulvar;
• hidradenom papilar;
• leiomiom mixoid;
• adenocarcinom;
• sarcom mieloid;
• prolaps vaginal;
• coriocarcinom;
• endometrioză;
• fibroadenom;
• angiomixom;
• mioblastom;
• hematom;
• foliculită;
• fibrom;
• lipom. (1)

Tratament

Atitudinea terapeutică în cazul Bartholinitei depinde de mărimea lor, simptomele prezente și existența unei infecției. Se definesc în literatura de specialitate multiple opțiuni de tratament, precum expectativa, administrarea de antibiotice și intervențiile chirurgicale de incizie și drenaj, precum și de marsupializare.

Chisturile mici și asimptomatice pot să nu necesite tratament imediat și pot fi monitorizate în vederea identificării unor eventuale schimbări. De asemenea, băile Sitz, care implică scufundarea zonei afectate în apă caldă, pot ajuta la ameliorarea disconfortului și favorizează drenajul chistului. (3)

În cazul în care există o infecție prezentă, medicul poate prescrie o cură cu antibiotice pentru a trata infecția bacteriană subiacentă, iar în cazurile de chist infectat sau de abces, poate fi necesară o procedură chirurgicală minim invazivă pentru a drena lichidul și a ameliora simptomele. Aceasta se face prin intermediul unui cateter Word, fiind o opțiune terapeutică eficientă și ușor de realizat, în urma căreia vindecarea se realizează cu succes, în special la persoanele care experimentează un astfel de chist pentru prima oară. (5)

Marsupializarea, o intervenție chirurgicală care implică crearea unei deschideri permanente în chist pentru drenaj continuu, poate fi luată în considerare pentru a preveni riscul de recurență, studiile arătând că aceasta are o rată mare de succes și este o opțiune viabilă pentru a minimiza riscul de reapariție a acestor chisturi. (6)

Prevenție

Deși nu este întotdeauna posibil să se prevină dezvoltarea chisturilor Bartholin, anumite măsuri preventive pot ajuta la reducerea riscului de apariție a acestora. Cea mai importantă dintre acestea este menținerea unei igiene corect a zonei genitale, care se obține prin spălarea regulată a acesteia, putând contribui la prevenirea infecțiilor și, consecutiv, reducerea riscului de formare a chisturilor. (3)

Este, de asemenea, esențială folosirii metodelor de prevenție a dezvoltării bolilor cu transmitere sexuală, recomandându-se și vizitele regulate la medicul ginecolog pentru a le diagnostica și trata în stadii incipiente. Luarea precauțiilor pentru evitarea leziunilor sau traumatismelor din zona genitală în timpul nașterii sau procedurilor medicale poate ajuta la reducerea riscului de formare a chisturilor. Mai exact, numeroase studii au sugerat că utilizarea de suturi resorbabile în timpul reparației epiziotomiei după naștere poate reduce riscul de formare a chisturilor Bartholin. (7)

Prognostic

Prognosticul pentru chisturile Bartholin este în general favorabil, în special în urma administrării unui tratament adecvat. Chisturile mici pot să dispară de la sine sau prin tehnici de tratament conservatoar. Cu toate acestea, chisturile mai mari sau infectate pot necesita intervenții chirurgicale, iar în cazurile de formare a unui abces, tratamentul prompt poate ajuta la ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Deși există un risc de recurență asociat acestor chisturi, intervențiile chirurgicale precum marsupializarea pot reduce șansele de recidivă, iar monitorizarea regulată este recomandată pentru identificarea precoce a chisturilor secundare sau a complicațiilor septice. În unele cazuri, chisturile Bartholin recurente sau cele ce se însoțesc de simptome cronice pot necesita opțiuni de tratament suplimentare, cum ar fi excizia sau ablația glandulară. (8)

Tratamentul chirurgical tradițional al chisturilor glandei Bartholin este caracterizat de anumite dezavantaje și complicații, precum hemoragia, dispareunia postoperatorie, infecțiile și necesitatea anesteziei generale. În schimb, intervenția chirurgicală cu laser CO2 ar putea fi mai puțin invazivă și mai eficientă, deoarece compensează numeroase dezavantaje ale acestuia. (9)