Astmul indus de efort

Astmul indus de efort este o formă de Astm bronșic, având aceleași simptome și tratament.

Astmul bronșic este o boală respiratorie cronică care are ca substrat inflamația cronică a căilor respiratorii infeioare și este caracterizată din punct de vedere funcțional prin obstrucție respiratorie reversibilă și hiperreactivitate bronșică, iar clinic prin dispnee expiratorie, tuse productivă și wheezing.


Conform unui studiu, efortul fizic se află pe locul al doilea pe lista factorilor declanșatori ai episoadelor de astm bronșic, după infecțiile virale respiratorii. Cel mai frecvent, episoadele de astm bronșic indus de efort au fost înregistrate în rândul copiilor și a adulților tineri.

În cazul persoanelor cu astm indus de efort cu reactivitate bronșică crescută, efortul fizic intens determină îngustarea căilor respiratorii, cu apariția bronhospasmului și cu producția locală de mucus. În patogeneza astmului indus de efort este implicată creșterea nivelului de prostaglandine inhibitorii și de catecolamine circulante. [1], [2], [3], [4], [5]

Manifestări clinice specifice astmului indus de efort

Intensitatea simptomelor variază în funcție de nivelul de hiperreactivitate bronșică. Infecțiile virale respiratorii, expunerea la alergeni sau la poluanți și alți factori declanșatori, pot favoriza apariția episoadelor de obstrucție respiratorie chiar și în urma efectuării unui efort fizic minim.

Obstrucția aeriană specifică astmului indus de efort apare în primele secunde sau minute de la efectuarea efortului fizic și poate atinge nivelul maxim între cinci și zece minute de la declanșare.

Episoadele de astm bronșic apărute în urma efectuării efortului fizic intens desfășurat pe o perioadă scurtă de timp sunt mai puțin severe comparativ cu cele apărute în urma efectuării unui efort fizic intens pe o perioadă îndelungată. De asemenea, cu cât efortul fizic efectuat este mai intens, cu atât ventilația care asigură schimburile metabolice este mai mare, iar bronhospasmul și nivelul de obstrucție respiratorie este mai sever.

Pe lângă aceasta, un rol deosebit de important prezintă mediul în care este desfășurat efortul fizic.

Spre deosebire de celelalte forme de asm bronșic, care sunt declanșate frecvent pe perioada nopții, astmul indus de efort apare de fiecare dată când bolnavul în cauză se expune unui efort fizic intens și se caracterizează prin:

• dispnee paroxistică expiratorie,
• tuse productivă (expectorație bogată în filamente vâscoase),
• senzația de constricție toracică și
• wheezing (respirație șuierătoare).

Pot fi descrise anumite forme de astm indus de efort în cadrul cărora bolnavul în cauză prezintă doar accese de tuse și respirație șuierătoare.

La examinarea fizică a bolnavului cu astm indus de efort, poate fi decelată prezența următoarelor semne clinice:

• Torace dilatat, fixat în inspir
• Umeri ridicați
• Coaste orizontalizate
• Hipersonoritate și diminuarea matității precordiale la percuția cutiei toracice
• Diminuarea vibrațiilor vocale
• Expir prelungit
• Apariția ralurilor sibilante și ronflante la auscultație
• Diminuarea murmurului vezicular la auscultație.

O altă deosebire a astmului indus de efort comparativ cu alte forme de astm bronșic este faptul că efortul fizic nu determină apariția unei obstrucții respiratorii prelungite sau severe, care să necesite spitalizare și să pună în pericol viața bolnavului în cauză.

În medie, durata unui episod de astm bronșic este de aproximativ 30 de minute.

Efectuarea progresivă a unor episoade de efort fizic, la o distanță de cel mult 40 de minute una față de cealaltă, determină scăderea progresivă a constricției bronșice și a bronhospasmului. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticarea astmului indus de efort

Diagnosticul de astm indus de efort se pune pe baza manifestărilor clinice caracteristice (obținute în urma efectuării anamnezei și a examinării clinice a bolnavului) și pe baza anumitor investigații paraclinice.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la manifestările clinice apărute în urma efotului fizic și durata cuprinsă între momentul efectuării efortului fizic și momentul apariției manifestărilor clinice, alți factori declanșatori prezenți, alte afecțiuni de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condiții de viață și muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool, medicamente administrate.

La examinarea clinică a bolnavului pot fi decelate semne clinice specifice astmului bronșic, precum torace dilatat, fixat în inspir, umeri ridicați, coaste orizontalizate, expir prelungit, prezența ralurilor sibilante și ronflante la auscultație etc.

Testele funcționale:

• Spirometria, care indică scăderea volumului expirator mediu şi creşterea capacității vitale.
• Fluxul expirator de vârf (PEF)
• Testul de efort de şase minute, care indică scăderea volumului expirator mediu cu mai mult de 15% în cazul astmului bronşic indus de efort.
• Testarea reversibilității bronhospasmului prin administrarea de Berotec sau Ventolin.

Testele cutanate (skin prick testul) şi testele de provocare cu histamină sau methacolină permit diferențierea astmului alergic de astmul indus de efort.

Hemoleucograma permite diferențierea astmului alegic sau a astmului apărut pe fondul unor infecții virale respiratorii de astmul indus de efort. În contextul astmului alergic, numărul de eozinofile este crescut. In cazul astmului bronşic apărutpe fondul unei infecții virale respiratorii, se înregistrează un număr crescut de leucocite.

Examenul sputei permite diferențierea astmului indus de efort de astmul apărut în contextul infecțiilor respiratorii virale sau de astmul alergic. În cazul astmului de etiologie infecțioasă, în lichidul de spută poate fi identificată prezența de leucocite. În cazul astmului alergic, în lichidul de spută pot fi identificate spirale Curshmann şi cristale Charcot-Leyden.

Radiografia toracică efectuată în timpul crizei este sugestivă în cazul astmului indus de efort. Aceasta poate evidenția coborârea diafragmului, hipertransparența câmpurilor pulmonare, lărgirea spațiilor intercostale, orizontalizarea coastelor și accentuarea desenului interstițial.

Diagnostic diferențial:

• astmul bronșic de etiologie infecțioasă (apărut în contextul infecțiilor virale respiratorii)
• astmul bronșic alergic
• astmul bronșic psihogen
• astmul bronșic idiopatic
• astmul bronșic indus de administrarea de Aspirină sau alte substanțe medicamentoase. [1], [2], [3], [4], [5]

 

Tratamentul astmului indus de efort

Tratamentul profilactic al astmului indus de efort este reprezentat de prevenirea apariției crizelor astmatice, prin evitarea efectuării de efort fizic intens. Amelioarea episoadelor acute de astm indus de efort se poate realiza prin efectuarea unor exerciții fizice de încălzire înainte de efectuarea efortului fizic programat (măsuri extrem de utile în cazul sportivilor diagnosticați cu astm bronșic indus de efort).

Corectarea astmului indus de efort prin tratament medicamentos presupune administrarea următoarelor tipuri de medicamente:

• beta2-agoniști cu durată scurtă de acțiune (precum Fenoterol, Albuterol, Salbutamol, Terbutalină etc.)
• anticolinergice (precum bromură de ipratropiu sau oxitropiu)
• glucocorticosteroizi inhalatori (precum Budesonid, Beclometazonă, Fluticasonă, Flunisolid, Triamcinolon)
• beta2-agoniști cu durată lungă de acțiune (precum Formoterol, Salmeterol)
• antileukotriene (precum Montelukast, Zafirlukast, Zileuton, Pranlukast)
• Teofilină cu eliberare prelungită (precum Aminofilină, Teofilină, metilxantine)
• cromoglicatul de sodiu (Lomudal, Cromolyn)
• nedocromilul (Tilade). [1], [2], [3], [4], [5]

 

Evoluție, prognostic și complicații în astmul indus de efort

Evoluția astmului bronșic indus de efort este direct proporțională cu vârsta de debut: astmul bronșic indus de efort (în caz de constipare, plâns prelungit), apărut în primii ani de viață dispare de regulă la pubertate pe când, astmul bronșic indus de efort, apărut în adolescență, persistă pentru tot restul vieții.

După cum spuneam anterior, astmul indus de efort nu necesită spitalizare și nu pune în pericol viața bolnavului. Principalele complicații care pot apărea în evoluția astmului indus de efort sunt:

• convulsii
• tulburări de ritm cardiac
• atelectazie
• emfzem pulmonar
• fracturi costale
• penumotorax
• pneumomediastin.

Sub tratament corespunzător, prognosticul astmului indus de efort este favorabil. Lipsa prevenirii episoadelor astmatice prin evitarea efortului fizic intens și lipsa administrării tratamentului corespunzător, poate duce la apariția uneia dintre complicațiile prezentate anterior. [1], [2], [3], [4], [5]